DECIZIE nr. 7 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecătoriei Ploieşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.344/281/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugen David în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit instanţei să analizeze oportunitatea luării măsurilor asigurătorii şi nici întinderea acestora. De exemplu, aceasta nu poate să aprecieze, în cauză, "asupra consecinţelor nefaste pe care le-ar avea luarea acestei măsuri" asupra autorului excepţiei, care arată că are în întreţinere un copil minor. Se susţine că, în acest mod, se încalcă liberul acces la justiţie, se goleşte de conţinut dreptul la apărare şi este restrâns dreptul de proprietate.

Judecătoria Ploieşti opinează că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că dispoziţiile procedurale penale ce reglementează măsurile asigurătorii sunt însoţite de garanţii procedurale de natură a proteja dreptul de proprietate, precum şi de garanţii ale dreptului la apărare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, dreptul de proprietate privată şi nici dreptul la un proces echitabil.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie

a) Abrogat

b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă."

Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea, prin normele criticate, a obligativităţii luării măsurilor asigurătorii în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă este menită să protejeze aceste categorii de persoane, în considerarea situaţiei speciale în care se află, şi nu contravine drepturilor constituţionale invocate.

Astfel, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare, întrucât, pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiază de toate garanţiile care caracterizează aceste drepturi. Nu se încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o pronunţare asupra vinovăţiei învinuitului sau inculpatului. Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executării obligaţiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată cu respectarea garanţiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru desfăşurarea unui proces echitabil, aşadar numai dacă instanţa de judecată constată vinovăţia inculpatului sau a părţii responsabile civilmente. Nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dreptului de proprietate, întrucât raţiunile măsurii reglementate prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei justifică restrângerea exerciţiului acestui drept, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

-----------