Legislator Case Law & Legislation
88439 RO

DECIZIE nr. 1.141 din 4 decembrie 2007

1 Articles / Provisions · Romania
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Statutory Text (1 Articles)

DECIZIE nr. 1.141 din 4 decembrie 2007 · CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 7 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de petentul Ion I. Brătianu în Dosarul nr. 33.957/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public, precizând mai întâi că obiect al excepţiei îl constituie doar dispoziţiile alin. 5 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 22 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 33.957/299/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion I. Brătianu în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, pentru a fi pe deplin respectate dispoziţiile constituţionale ale art. 131 alin. (1) privind Rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind Statutul procurorilor, este necesar ca legea organică să instituie o procedură echitabilă, aflată deasupra oricărei bănuieli, prin care instituţia plângerii descrisă de art. 278^1 din Codul de procedură penală să asigure participarea la şedinţă a unui procuror situat într-o poziţie ierarhic superioară (sau egală) celui care a realizat sau confirmat actul al cărui control judiciar se realizează pe această cale. În cazul altor instanţe, nimic nu împiedică participarea la astfel de cauze, în şedinţă, a unui procuror de la parchetul de pe lângă instanţa superioară celei care judecă plângerea, cu atât mai mult cu cât controlul judiciar, în cazul hotărârilor, este exercitat de o instanţă superioară.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "cadrul legislativ i-a creat procurorului de şedinţă libertatea deplină a concluziilor sale, în raport de ierarhia instituţională, limitarea acestei libertăţi fiind condiţionată numai de legalitatea şi temeinicia interpretării materialului probator administrat, aflat în dosarul cauzei."

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că "prevederile referitoare la prezenţa obligatorie a procurorului la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor ori a ordonanţelor de netrimitere în judecată dau expresie rolului său constituţional, fără vreun alt scop general prestabilit şi fără părtinire. Procurorul este liber să prezinte în faţa judecătorului concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii."

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, acesta îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în realitate, acesta critică numai prevederile alin. 5 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie."

Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) privind Rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind Statutul procurorilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 575 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, şi Decizia nr. 140 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 15 martie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de petentul Ion I. Brătianu în Dosarul nr. 33.957/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

---------

Need to analyze how this provision applies to your matter?

Cross-reference this statute against case law, commentaries, and related legislative provisions inside Legislator AI.

Open in Legislator →