DECIZIE nr. 714 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Pas Astra, prin preşedinte Marian Dobrescu, în Dosarul nr. 4.733/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.733/109/2006, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Pas Astra, prin preşedinte Marian Dobrescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat nu cuprinde suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, întreaga procedură de dizolvare a unei societăţi, inclusiv competenţa instanţei de judecată, trebuind să fie similară cu procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. În continuare apreciază că procedura de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii nu poate asigura nici "stingerea patrimoniului asociaţiei", nici o repartizare judicioasă a acestuia după îndestularea creditorilor şi nici transmiterea bunurilor rămase către o altă persoană juridică în acord cu scopul prevăzut şi urmărit de statutul asociaţiei respective.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată din moment ce, potrivit textului de lege criticat, constatarea dizolvării asociaţiei se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul acesteia, la cererea oricărei persoane interesate. Totodată, dispoziţiile de lege criticate oferă posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile şi regulile de natură procedurală, în vederea valorificării pretenţiilor sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, inclusiv de posibilitatea de a fi asistat de un avocat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu următorul cuprins: "Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate fac parte din capitolul IX al ordonanţei, acest capitol fiind anterior supus controlului de constituţionalitate. Astfel, răspunzând unei critici identice cu cea din prezenta cauză, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că dispoziţiile capitolului IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice.

Debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, Curtea constată că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.

De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este la latitudinea exclusivă a legiuitorului de a stabili competenţa instanţelor de judecată. În consecinţă, textul de lege criticat, ce prevede că instanţa competentă să constate dizolvarea este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, nu încalcă în niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Totodată, Curtea a reţinut că diferenţele între procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor şi fundaţiilor şi procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 se datorează statutului juridic diferit al acestor forme asociative faţă de cel al societăţilor comerciale. Acest aspect, însă, nu are nicio repercusiune asupra constituţionalităţii textelor criticate.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Pas Astra, prin preşedinte Marian Dobrescu, în Dosarul nr. 4.733/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

----------