DECIZIE nr. 498 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Prof. Iorgovan şi Asociaţii" în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.972/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Prof. Iorgovan şi Asociaţii" într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire a unei sentinţe civile prin care s-a respins o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 135. În acest sens, arată că stabilirea prin art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă a posibilităţii de desfiinţare a unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care şi-a produs efectele prin executare, echivalează cu eludarea obligaţiei respectării hotărârilor judecătoreşti şi implicit a legii, încălcându-se principiile constituţionale menţionate anterior.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, de la principiul obligativităţii hotărârilor judecătoreşti definitive există excepţii stabilite prin lege, ca de exemplu căile extraordinare de atac în procesul civil, printre care şi revizuirea.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unor motive expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate exercita o cale de atac, precum şi limitarea admisibilităţii ei numai la anumite hotărâri judecătoreşti nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, posibilitatea exercitării revizuirii este o garanţie în plus a respectării reglementărilor internaţionale la care România este parte.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, condiţiile de exercitare a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri

5. [...] dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept şi alin. (5) referitor la obligaţia respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 135 privitor la economia României din Legea fundamentală.

Examinând excepţia ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, justificată de necesitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care, în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, rămâne fără temei ori al cărei temei se modifică.

Totodată, textul de lege criticat reprezintă o transpunere în dreptul procesual civil a principiului de drept civil accesorium sequitur principale.

Aşa fiind, Curtea observă că art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă nu aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept şi alin. (5) referitor la obligaţia respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor şi celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a acestora.

Cu privire la prevederile art. 135 din Constituţie referitoare la economia României, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în speţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Prof. Iorgovan şi Asociaţii" în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

-------