LEGE Nr. 52 din 21 iunie 1996

Se ratifica Convenţia dintre România şi Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor, semnată la Roma la 29 martie 1995.

1. Prezenta convenţie are ca scop

a) sa instaureze un sistem de cooperare între cele doua state contractante, care să asigure eliminarea şi preintimpinarea activităţilor sau profiturilor ilegale în materie de adopţie de minori;

b) să asigure recunoaşterea reciprocă numai a adopţiilor efectuate în baza prezentei convenţii.

2. Prezenta convenţie se referă numai la adoptiile cu efecte depline.

Se desemnează Comitetul Roman pentru Adoptii ca autoritate centrala competenţa sa aducă la îndeplinire atribuţiile care îi sunt stabilite prin convenţie.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 martie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

RADU VASILE

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ION RATIU

1. În spiritul prezentei convenţii, prin minor se înţelege orice persoană în vârsta de mai puţin de 18 ani. Convenţia se aplică, de asemenea, celor care împlinesc 18 ani în cursul procedurii de adopţie.

2. Minorul de adoptat, denumit în continuare adoptabil, cetăţean al unuia dintre cele doua state contractante, care se afla pe teritoriul unuia dintre ele, este adoptat de cetăţeni ai celuilalt stat contractant, în continuare denumiţi adoptatori, potrivit regulilor stabilite prin prezenta convenţie.

Prevederile alin. 1 se aplică deopotrivă pentru adoptabilul apatrid, care domiciliază pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante.

3. Minorul adoptat nu-şi pierde cetăţenia decît ca efect al dobândirii cetateniei celuilalt stat contractant.

1. Se aplica legea naţionala a adoptabilului în ceea ce priveşte competentele, condiţiile şi procedurile pentru constatarea adoptabilitatii minorului. Pentru verificarea şi stabilirea limitelor capacităţii adoptatorilor de a adopta minori, se va aplica legea naţionala a fiecărui adoptator.

2. Procedurile pentru declararea capacităţii de adopţie a adoptatorilor sunt în competenţa exclusiva a aceluia dintre cele doua state contractante a cărui cetăţenie o au adoptatorii. În caz de cetăţenie mixtă a adoptatorilor soţi, competenţa de a declara capacitatea de adopţie a acestora aparţine statului contractant pe al cărui teritoriu domiciliază.

3. Actele oficiale referitoare la adoptabilitatea minorului şi la capacitatea de adopţie, întocmite în conformitate cu normele interne ale unui stat contractant, nu sunt susceptibile de contestaţii asupra fondului din partea celuilalt stat contractant.

4. În cazul în care un minor, cetăţean al unui stat contractant, se afla abandonat în fapt pe teritoriul celuilalt stat contractant, autorităţile acestui din urma stat contractant iau de urgenta măsuri provizorii de ocrotire, instiintind totodată misiunea diplomatică sau oficiul consular al celuilalt stat contractant. Dacă minorul nu este repatriat în termen de cel mult 6 luni de la data înştiinţării, se aplică regulile referitoare la abandon ale statului contractant pe al cărui teritoriu se afla minorul.

1. În fiecare stat contractant exista cîte o autoritate centrala competenţa pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor care îi sunt stabilite prin prezenta convenţie. Denumirea şi sediul acesteia se vor comunică celuilalt stat contractant pe cale diplomatică.

Desemnarea de adoptabili, pentru adoptatori selecţionaţi în celălalt stat contractant, se dispune exclusiv de către autoritatea centrala din statul contractant de origine al minorului.

2. În alegerea dintre diversi adoptatori, se acordă preferinta conationalilor adoptabilului.

3. Autorităţile centrale îşi pot delega funcţiile sau o parte dintre ele către organisme publice sau private, corespunzător autorizate de către statul contractant care le propune, şi acceptate de celălalt stat contractant.

4. Autorităţile centrale controlează organismele pe care le-au favorizat şi aplica sau cer aplicarea, de către autorităţile competente, a măsurilor care se impun datorită omisiunii sau încălcării normelor prevăzute de prezenta convenţie, de alte convenţii internaţionale sau de legi aplicabile pentru ocrotirea copiilor.

5. Adoptatorii, cetăţeni ai unuia dintre cele doua state contractante, în desfăşurarea procedurilor adopţiei conform acestei convenţii, fie ca se adresează unuia dintre organismele indicate la paragraful 3, fie ca se adresează direct autorităţii centrale a statului lor de cetăţenie, trebuie să respecte procedurile stabilite în prezenta convenţie ori, dacă nu se regăsesc în aceasta, în legislaţia lor naţionala.

1. Autorităţile centrale sau organismele autorizate, în cazul în care sunt de acord asupra încredinţării unuia sau mai multor adoptabili către solicitanţi, efectuează procedura necesară, conform legilor propriului stat contractant, pentru a se ajunge la adopţie şi se informează reciproc asupra acestei proceduri.

2. Autoritatea centrala a statului contractant care îl primeşte pe minor garantează, conform propriei legislaţii naţionale, îndeplinirea tuturor acţiunilor necesare pentru recunoaşterea adopţiei şi informează autoritatea centrala a statului de origine al minorului, transmiţând documentaţia pertinenta.

3. În cazul în care, pe parcursul procedurii de adopţie, apar impedimente care, luând în considerare interesul superior al minorului, fac imposibila recunoaşterea adopţiei, autoritatea centrala care constata acest impediment informează imediat autoritatea centrala a celuilalt stat contractant cu scopul de a stabili, de comun acord, măsurile cele mai adecvate de luat pentru protejarea drepturilor minorului. În timpul acestei perioade, autoritatea centrala asigura protecţia totală a minorului până la aplicarea măsurii de protecţie definitivă.

Autorităţile centrale, direct sau prin intermediul organismelor autorizate, pun în aplicare măsuri adecvate pentru

a) păstrarea şi schimbul de informaţii referitoare la situaţia minorului şi a aspirantilor la adopţie, precum şi cu referire la modul în care minorul s-a integrat în noua familie;

b) înlesnirea, respectarea şi punerea în practica a procedurilor de adopţie;

c) împiedicarea obţinerii de foloase necuvenite legate de adopţie şi a oricărei alte practici contrare obiectivelor convenţiei;

d) realizarea şi promovarea, în limitele competentelor, a activităţilor de control privitoare la adoptii;

e) schimbul reciproc de informaţii legate de adoptiile realizate în conformitate cu prezenta convenţie.

Adoptiile considerate de prezenta convenţie au loc atunci când

a) autoritatea centrala a statului de origine, la încheierea fazei preadoptive, a desemnat pe minor, în limitele competentei sale, aspirantilor la adopţie;

b) autoritatea centrala a statului de origine al adoptabilului s-a îngrijit ca adoptia sa corespundă interesului superior al acestuia;

c) autoritatea centrala a statului primitor al adoptabilului garantează ca aspirantii la adopţie au fost declaraţi apţi pentru adoptia internationala şi sunt cei mai indicaţi sa adopte pe minorul propus;

d) judecătorul competent a stabilit starea de abandon sau de adoptabilitate a minorului;

e) autoritatea centrala a statului primitor garantează ca minorul va fi autorizat să între şi sa domicilieze permanent pe teritoriul acestui stat.

1. Aspirantii la adopţie, fiind în posesia declaraţiei ca sunt apţi pentru adopţie, adresează cererea autorităţii centrale sau unuia dintre organismele autorizate ale statului lor de cetăţenie. În caz de cetăţenie mixtă, se aplică dispoziţiile art. 3 paragraful 2.

2. Autoritatea centrala sau organismul autorizat, care primeşte cererea, trimite autorităţii centrale a statului de origine al adoptatorului toate informaţiile şi documentele referitoare la

- identitatea şi statutul personal al aspirantilor la adopţie, inclusiv o fotografie recenta;

- capacitatea acestora, calităţile morale şi aptitudinea lor pentru adopţie;

- situaţia personală, inclusiv antecedentele judiciare, situaţia familială şi de sănătate fizica şi mintală;

- condiţia socială şi economică;

- motivatiile care îi indeamna sa adopte;

- informaţii asupra minorului sau minorilor pe care aspirantii doresc să-i adopte.

3. Toate documentele trebuie însoţite de traduceri oficiale în limba statului de origine al minorului.

Autoritatea centrala a statului de origine al minorului sau organismele autorizate transmit autorităţii centrale sau organismului autorizat al celuilalt stat contractant toate informaţiile referitoare la vârsta, sexul, starea fizica, starea sănătăţii şi eventualele nevoi speciale ale adoptabilului, care se considera ca va fi desemnat solicitanţilor.

Recunoaşterea unei adoptii nu poate fi refuzată într-un stat contractant decît dacă adoptia este în mod vadit contrară ordinii sale publice, ţinând seama de interesul superior al copilului.

Autorităţile centrale asigura păstrarea tuturor informaţiilor referitoare la originea minorului şi la familia lui, dacă este cunoscută, într-un registru al adopţiilor, la care se poate accede numai cu autorizaţie, în limitele stabilite de legile celor două state contractante.

Orice autoritate competentă, care constata că nu a fost respectata vreo dispoziţie a prezentei convenţii sau ca exista riscul evident ca aceasta sa nu fie respectata, informează imediat autoritatea centrala, pentru a fi luate măsurile adecvate.

Prezenta convenţie întregeşte dispoziţiile din convenţiile internaţionale şi din celelalte norme de drept internaţional pertinente, la care ambele state contractante sunt părţi.

1. Durata prezentei convenţii este nedeterminată. Ea va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare datei ultimei comunicări asupra îndeplinirii formalităţilor prevăzute de legislatiile celor două state contractante.

2. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia printr-o notificare adresată în scris celuilalt stat contractant. Denunţarea produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării.

3. Procedurile de adopţie în curs în momentul denunţării vor continua potrivit regulilor convenţiei chiar şi după scadenta indicată la paragraful 2.

4. Fiecare stat contractant poate prezenta amendamente, care vor avea efect după 3 luni de la data acceptării lor de către celălalt stat contractant.

Drept pentru care, plenipotenţiarii celor două state contractante au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Roma la 29 martie 1995, în doua exemplare originale, în limbile română şi italiana, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

Pentru România,

Sabin Pop

Pentru Republica Italiana,

Armando Sanguini

----------------

pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor, semnată la Roma la 29 martie 1995

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CONVENŢIE

între România şi Republica Italiana referitoare la adoptia minorilor

România şi Republica Italiana,

recunoscind ca adoptia internationala poate prezenta uneori avantajul de a oferi o familie permanenta minorului pentru care nu poate fi gasita o familie potrivita în statul sau de origine,

convinse de necesitatea luării de măsuri care să garanteze ca adoptiile internaţionale se infaptuiesc în interesul superior al copilului şi al respectării drepturilor sale fundamentale, precum şi pentru prevenirea rapirii, vinzarii sau traficului de copii,

dornice sa stabilească în acest scop dispoziţii comune, în plan bilateral, ţinând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale pertinente şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, încheiată la New York la 20 noiembrie 1989, şi prin Convenţia europeană în materie de adopţie de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967,

având în vedere ca legislatiile celor două state contractante permit adoptia internationala,

au căzut de acord asupra următoarelor dispoziţii

Titlul I

Sfera de aplicare a convenţiei

Titlul II

Autorităţi centrale şi organisme autorizate să efectueze proceduri de adopţie

Titlul III

Proceduri

Titlul V

Dispoziţii finale