DECIZIE nr. 272 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 499/295/2006 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 499/295/2006, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, încheiat de comisari ai Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Timiş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate restricţionează accesul liber la o activitate economică, garantat de art. 45 din Constituţie, întrucât, pe lângă sancţiunea amenzii aplicate pentru săvârşirea unei contravenţii, unei societăţi comerciale i se poate aplica şi o sancţiune complementară, constând în suspendarea activităţii acesteia pe o perioadă de 3 luni. Arată că limitarea libertăţii economice, prin interdicţia temporară de a participa la viaţa economică, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, precizează că suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, alături de sancţiunea amenzii, "este o pedeapsă excesiv de aspră, vădit disproporţionată cu fapta ce se impută". Susţine că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Mai arată că "din moment ce utilizarea aparatelor electronice de marcat se face exclusiv de către o persoană fizică, respectiv de către angajaţi, nu este în spiritul Legii fundamentale a fi condamnată persoana juridică pentru o eventuală neglijenţă sau rea-credinţă a angajaţilor săi".

Judecătoria Sânnicolau Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 91/2006.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 91/2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins

Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie privind economia României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă.

Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi prin Decizia nr. 817 din 9 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 499/295/2006 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

----