DECIZIE nr. 75 din 8 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.793/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.793/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, judeţul Ilfov.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin instituirea unor taxe de timbru substanţiale, raportate la valoarea prejudiciului, în cazul cererilor evaluabile în bani, şi a unor taxe simbolice, unice indiferent de valoare, în cazul cererilor în domeniul drepturilor de autor, se încalcă principiul constituţional statuat în alin. (2) al art. 16 din Constituţie, potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996, autorul susţine că acestea împiedică accesul liber la exercitarea unor activităţi economice cu produse neprohibite de la circulaţia liberă pe piaţă - înregistrări audiovizuale, în măsura în care condiţionează comercializarea acestora de eliberarea unei autorizaţii din partea producătorului.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 ca neîntemeiată, raţiunea legiuitorului în reglementarea unor taxe de timbru speciale fiind legată de protecţia specială de care beneficiază proprietatea intelectuală şi apărarea acestei categorii de drepturi.

Cu privire la neconstituţionalitatea art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie, se arată că libertatea economică este circumscrisă exercitării în condiţiile prevăzute de lege, astfel că producătorul de opere audiovizuale este în drept să autorizeze sau să interzică distribuirea copiilor de pe propriile sale înregistrări, fără a îngrădi în acest mod accesul liber la desfăşurarea unei activităţi economice sau libera iniţiativă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare, care au următorul conţinut: "Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor şi de inventator se taxează după cum urmează

a) cereri pentru recunoaşterea dreptului de autor şi a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor şi a sumelor cuvenite pentru opere de artă, precum şi pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora - 39 lei;".

De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, care prevăd: "(1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: [...]

b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; [...]

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) privitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele

Referitor la critica dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 raportate la principiul constituţional statuat în alin. (2) al art. 16, potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege", Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, fiind aplicabile tuturor persoanelor vizate prin ipoteza normei. Sub aspectul cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 422/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, arătând că regula de bază în materia impozitelor şi taxelor, prevăzută de legislaţia fiscală, care decurge din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", este aceea că pentru anumite activităţi desfăşurate de instituţiile publice se datorează taxe de timbru, care au rolul de contribuţie la cheltuielile publice. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.

Astfel, Curtea constată că instituirea diferenţiată a cuantumului taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească diferenţiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996, Curtea reţine că producătorul unei înregistrări audiovizuale este acea persoană fizică sau juridică, care, potrivit art. 106^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are iniţiativa, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet. În urma realizării unei înregistrări audiovizuale, producătorul dobândeşte dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice o serie de activităţi referitoare la reproducerea, distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări, pe o durată de 50 de ani, potrivit art. 106^4 din Legea nr. 8/1996.

Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 8/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Curtea a constatat că, în considerarea specificului economiei de piaţă, statul nu mai este deţinătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul său fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activităţii agenţilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Domeniul reglementat de Legea nr. 8/1996 este un domeniu a cărui importanţă socială este evidentă, fiind necesară în consecinţă intervenţia statului, pe de o parte, pentru asigurarea protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor de drepturi conexe, precum şi, pe de altă parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Aceste două finalităţi nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe şi reprezentaţii utilizatorilor, de exemplu, reprezentanţii societăţilor comerciale de radio sau televiziune.

În acest context, obligaţia utilizatorilor de a obţine autorizarea legală din partea producătorilor pentru a comercializa înregistrările audiovizuale realizate de aceştia, precum şi obligaţia de a plăti remuneraţia aferentă reprezintă modalităţi de valorificare a dreptului patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor acestor drepturi.

Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economică, exercitarea accesului liber la o activitate economică fiind garantată în condiţiile specifice fiecărui domeniu, prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 106^3 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.793/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

-----------