DECIZIE Nr. 15 din 20 februarie 1996

Ioan Muraru - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Graure Ioana împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59 din 6 iunie 1995.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 februarie 1996, în absenta părţilor şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunţarea pentru data de 20 februarie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, hotarind conexarea dosarelor nr. 131 C/1994 şi 137 C/1994, Curtea Constituţională a respins ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 18/1991, invocată de Graure Ioana în faţa Judecătoriei Craiova şi de Schall Erwin şi Schall Roza în faţa tribunalului Braşov.

Prevederile art. 10 din Legea nr. 18/1991 instituie, alături de alte texte, procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, inclusiv termenele de 30 de zile pentru înregistrarea cererii la primărie şi de 90 de zile de la publicarea legii, pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată pe motiv ca aceste dispoziţii ar fi contrare dispoziţiilor art. 41 din Constituţie privind ocrotirea şi garantarea proprietăţii.

Prin decizia recurată s-a reţinut ca art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, dat fiind ca problema garantarii şi ocrotirii proprietăţii se pune numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, iar existenta a doua termene diferite - unul pentru înregistrarea cererii, altul pentru încheierea procedurii de stabilire a dreptului de proprietate - nu lezeaza nici un text sau principiu constituţional.

Împotriva deciziei a declarat recurs Graure Ioana, aratind, în esenta

1. Textul art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu reglementează regimul juridic al suprafeţelor de teren aduse în cooperativa, al celor preluate de cooperativa şi al celor deţinute de cooperativa agricolă.

2. Dreptul de proprietate, preexistând cooperativizarii agriculturii nu a putut fi pierdut nici în urma acesteia, deoarece, potrivit art. 16 din H.C.M. nr. 1.650/1953, celor care ieseau din cooperativa li se recunostea dreptul de a primi, la sfârşitul anului, o suprafaţa de teren egala cu aceea cu care au intrat în cooperativa agricolă, în afară perimetrului comasat al acesteia.

3. Titlul provizoriu de proprietate, pe care l-a primit în condiţiile Legii nr. 18/1991, este o dovadă în plus că nu şi-a pierdut vreodata dreptul de proprietate.

CURTEA,

examinînd decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 18/1991, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Motivul de recurs, potrivit căruia art. 10 din Legea nr. 18/1991 nu este aplicabil terenurilor aduse în cooperativa, preluate de cooperativa şi celor deţinute de aceasta, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Scopul acestui articol este tocmai reconstituirea sau, după caz, constituirea dreptului de proprietate, deci în favoarea titularilor prevăzuţi de Legea nr. 18/1991. De aceea nici una dintre modalităţile prevăzute de art. 10 nu îngăduie susţinerea ca dreptul fostului proprietar asupra terenului adus în cooperativa a continuat sa existe în perioada funcţionarii acesteia. Dimpotriva, întreaga reglementare cuprinsă în cap. II al legii se întemeiază pe dreptul de proprietate al cooperativei asupra terenurilor care cad sub incidenţa art. 10.

Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia dreptul de proprietate asupra terenului nu s-ar fi pierdut o dată cu intrarea în cooperativa agricolă, bazat pe prevederile art. 16 din H.C.M. nr. 1.650/1953, care recunostea dreptul celor care ieseau din aceasta de a primi, în anumite condiţii, o suprafaţa de teren egala cu cea cu care au intrat, urmează a fi, de asemenea, respins, deoarece chiar Constituţia din 1965 stabilea, prin art. 9 alin. (1), ca pământul cooperativelor agricole de producţie este proprietate cooperatista şi, prin art. 120 şi art. 121, ca orice dispoziţii din legi, decrete şi alte acte normative contrare sunt abrogate la data adoptării sale. De altfel, statutul cooperativelor agricole de producţie din anul 1965, nemaiprevăzând posibilitatea restituirii terenurilor aduse de cooperatori, nici chiar la ieşirea lor din cooperativa, a înlocuit implicit prevederile art. 16 din H.C.M. nr. 1.650/1953.

Nici ultimul motiv de recurs, prin care se susţine ca titlul provizoriu de proprietate, pe care l-a primit recurenta în condiţiile Legii nr. 18/1991, este o dovadă în plus ca aceasta nu şi-a pierdut vreodata dreptul asupra terenului cu care a intrat în cooperativa agricolă, nu poate fi reţinut, urmînd a fi respins.

Titlul de proprietate se emite ca rezultat al reconstituirii sau, după caz, al constituirii dreptului de proprietate, fiind deci rezultatul ultim al procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, în scopul stabilirii dreptului de proprietate privată.

Faţa de considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Graure Ioana împotriva Deciziei nr. 59, pronunţată la data de 6 iunie 1995 de Curtea Constituţională.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din 20 februarie 1996.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Valer-Vasile Bica

-----------------------