DECIZIE nr. 905 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zsibrita Alina în Dosarul nr. 1.275/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 22 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.275/59/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zsibrita Alina într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă o excepţie de nelegalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate, care stabilesc un termen de 48 de ore pentru motivarea recursului împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de contencios administrativ referitoare la excepţiile de nelegalitate, încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se arată că termenul de 48 de ore nu asigură cunoaşterea de către părţi a motivării hotărârii judecătoreşti pronunţate, ceea ce este contrar dreptului constituţional la apărare. Totodată, se apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât în alte cauze recursul trebuie motivat în 15 zile, pe când, în cauzele ce cad sub incidenţa art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul trebuie motivat într-un termen mult prea scurt, respectiv de 48 de ore.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, în realitate, critica de neconstitu-ţionalitate vizează art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care asigură accesul concret şi efectiv la un tribunal, precum şi posibilitatea de a se adresa unei jurisdicţii superioare. Termenul de 48 de ore este justificat din motive de celeritate a procedurii, justiţiabilul având asigurată posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act ce aduce atingere drepturilor sale. În acest sens, este invocată cauza Bellet împotriva Franţei, 1995.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reglementează un mijloc procedural eficient pus la îndemâna persoanei pentru a putea contesta eventuala nelegalitate a actului administrativ şi constituie o concretizare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură şi au fost adoptate în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar neconstituţionalitatea alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 554/2004, care are următorul cuprins: "(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele

Prin Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că textul criticat încalcă art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, datorită impreciziei şi ambiguităţii ce rezultă din curgerea termenului de recurs de la pronunţare ori de la comunicare, a termenelor scurte de soluţionare pe care le stabileşte, precum şi sub aspectul modalităţii de citare.

În consecinţă, Curtea reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluţia a intervenit ulterior sesizării Curţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zsibrita Alina în Dosarul nr. 1.275/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly

----