DECIZIE nr. 11 din 9 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1, art. 86^2 şi art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1, 86^2 şi art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Clamparu şi Ovidiu Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.

La apelul nominal răspund, pentru autorii excepţiei, apărătorii aleşi, cu delegaţii la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Doamna avocat Domnica Antoniuc pune concluzii pentru autorul Ovidiu Constantin Pop şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedură penală, invocând argumente similare cu cele din notele scrise.

Domnul avocat Ion Gherghişan pune concluzii pentru autorul Ioan Clamparu şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, arătând că în practica judiciară aplicabilitatea acestora naşte probleme de natură să afecteze în principal libertatea individuală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin încheierea din 21 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.803/R/2006, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^1, 86^2 şi art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Clamparu şi Ovidiu Constantin Pop în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (5) referitoare la durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Referitor la dispoziţiile art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală se susţine că, întrucât prevederile art. 23 alin. (5) din Constituţie privind durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu disting după cum măsura a fost luată în prezenţa ori în lipsa inculpatului, reglementarea legală, potrivit căreia în cazul arestării în lipsă durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului, contravine atât textului constituţional invocat, cât şi dispoziţiilor privind dreptul la apărare. în acest sens se arată că este vădit contrar Constituţiei ca un mandat de arestare emis în lipsa inculpatului să nu fie verificat periodic sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Referitor la dispoziţiile art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedură penală se susţine că acestea contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece este suprimat principiul egalităţii armelor, acuzatul fiind lipsit de posibilitatea efectivă de a pune, în cadrul unui proces contradictoriu, întrebări martorului protejat. în felul acesta, dreptul la apărare este practic anihilat. Art. 86 1 din Codul de procedură penală contravine şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu prevede o cale de atac rapidă şi eficientă în faţa unui judecător în cazul în care apărarea contestă modul de acordare a regimului juridic al martorului protejat al acuzării, cu trimitere concretă la credibilitatea acestuia şi legitimitatea depoziţiei sale.

În sfârşit, autorul excepţiei critică alin. 1, 2 şi 3 ale art. 86^2 din Codul de procedură penală, deoarece audierea martorului anonim de la distanţă, prin intermediul mijloacelor tehnice video şi audio, se face numai în prezenţa procurorului, excluzând orice referire la apărător şi la drepturile acestuia.

Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, restrângerile reclamate de autorii excepţiei fiind în acord cu art. 53 din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, instituind măsuri de protecţie a datelor de identificare a martorului într-un proces penal şi modalităţi speciale de ascultare a acestuia, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin drepturilor constituţionale invocate şi se încadrează în limitele stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că acestea nu numai că nu înfrâng dispoziţiile art. 23 alin. (5) şi (6) din Constituţie, ci constituie o aplicare a acestora.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 cu denumirea marginală - Protecţia datelor de identificare a martorului, ale art. 86^2 cu denumirea marginală - Modalităţi speciale de ascultare a martorului şi ale art. 149 alin. 1 cu denumirea marginală - Durata arestării preventive, din Codul de procedură penală, care, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, au următorul conţinut

- Art. 86^1 : "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de strictă confidenţialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului.

Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate şi investigatorii sub acoperire.

Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.";

- Art. 86^2: "În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate încuviinţa ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.

În cazul judecăţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.

Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă.

În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei.

Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă.

În cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute în alin. 5.

Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi condiţii.

Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 149 alin. 1: "Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele

I. Dispoziţiile art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional sub aspectul unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

II. În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia pentru arestarea în lipsă termenul maxim iniţial de 30 de zile pentru care se poate dispune această măsură se calculează de la data punerii în executare a mandatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Textul Constituţiei are ca finalitate limitarea în timp a măsurii arestării preventive. Această problemă nu se poate pune însă decât atunci când persoana împotriva căreia s-a dispus luarea măsurii preventive a fost efectiv arestată, iar nu şi atunci când se află în libertate, întrucât într-o asemenea situaţie nu se poate reţine încălcarea vreunui drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1, art. 86^2 şi art. 149 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Clamparu şi Ovidiu Constantin Pop în Dosarul nr. 1.803/R/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

----