DECIZIE Nr. 14 din 13 februarie 1996

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea recursurilor declarate de Presecan Ioan şi Gorenco Elisabeta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 46 din 2 mai 1995.

La apelul nominal au răspuns: Presacan Ioan, asistat de avocat Adrian Todoran, şi Gorenco Elisabeta, prin acelaşi avocat, lipsa fiind Societatea Comercială "Universal T" - S.A. Cluj-Napoca.

Magistratul-asistent referă ca recursurile sunt declarate şi motivate în termenul legal.

Preşedintele completului întreabă părţile dacă sunt probleme prealabile de ridicat.

Apărătorul recurentilor depune la dosar, în copie, recursul în interesul legii, declarat de procurorul general financiar împotriva Sentinţei nr. 34 din 15 decembrie 1994 pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Cluj şi a Deciziei nr. 196 din 12 aprilie 1995 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, şi solicita soluţionarea recursurilor.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului acorda cuvântul părţilor.

Avocatul Adrian Tudoran solicita admiterea recursurilor şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepţiei. Susţine ca respingerea excepţiei ca vadit nefondata este gresita, deoarece din însăşi motivarea deciziei rezultă ca aceasta ar fi trebuit respinsă ca inadmisibila. Apreciază ca reţinerea facuta prin decizia criticata, în sensul că instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecătoreşti, situeaza deasupra legii activitatea jurisdicţională a acestora, ceea ce contravine principiului constituţional potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege". De asemenea, considera ca trebuie facuta o distincţie între sentinţele Colegiului jurisdicţional şi deciziile Secţiei jurisdicţionale, acestea din urma având caracterul unor acte jurisdicţionale, astfel ca ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi este admisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursurilor declarate, motivele invocate fiind neintemeiate. Susţine ca, în raport cu competenţa Curţii de Conturi, astfel cum este stabilită prin art. 1 din Legea nr. 94/1992, instanţele sale nu pot fi caracterizate ca instanţe judecătoreşti şi, ca atare, ele nu pot sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Arata ca este nefondat şi motivul de recurs prin care se susţine ca soluţia adoptată de completul de fond exclude posibilitatea părţilor de a invoca o excepţie. Invedereaza ca, după epuizarea căilor de atac în faţa instanţelor Curţii de Conturi, părţilor le este asigurata calea recursului la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, unde pot ridica excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la motivul de recurs prin care se susţine ca trebuie facuta o distincţie între hotărârile Curţii de Conturi, în funcţie de instanţa care le-a pronunţat, îl considera, de asemenea, neîntemeiat, deoarece, asa cum a mai arătat, singurele în drept de a sesiza Curtea Constituţională sunt instanţele judecătoreşti.

Preşedintele completului declara închise dezbaterile.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Decizia nr. 46 din 2 mai 1995 s-a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, invocată de recurentii Societatea Comercială "Universal T" - S.A. Cluj-Napoca, Presecan Ioan şi Gorenco Elisabeta în Dosarul nr. 518/1994 al Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca Plenul Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, excepţiile privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor se pot ridica numai în faţa instanţelor judecătoreşti stabilite de Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie. Pe cale de consecinţa, s-a decis ca sesizarea Curţii Constituţionale se poate dispune doar de instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere în condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992 şi, ca urmare, instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională.

Împotriva sus-menţionatei decizii, Presecan Ioan şi Gorenco Elisabeta au declarat recurs pentru următoarele motive: respingerea excepţiei ca vadit nefondata este gresita, deoarece, potrivit insesi motivarii deciziei, ea trebuia respinsă ca inadmisibila; retinand ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecătoreşti, decizia pune aceasta Curte deasupra legii, incalcand astfel prevederile Constituţiei; trebuie facuta o distincţie între sentinţele Colegiului jurisdicţional şi deciziile Secţiei jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, acestea din urma având caracterul unor acte jurisdicţionale.

Întrucât soluţionarea excepţiei s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursurilor s-au solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca recursurile sunt neintemeiate, întrucât instanţele Curţii de Conturi, neavând caracterul unor instanţe judecătoreşti, nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile ce fac obiectul excepţiei raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine

Prima critica adusă în sensul că excepţia trebuia respinsă ca inadmisibila iar nu ca vadit nefondata, în afară de faptul ca aceasta soluţie nu prezintă interes pentru recurenti, este neîntemeiată. În capitolul III, secţiunea a 2-a, punctul 3 din Legea nr. 47/1992 este reglementată soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile art. 24 alin. (2) dau posibilitatea completului de judecată sa respingă excepţia, fără citarea părţilor, atunci când excepţia este vadit nefondata şi exista unanimitate de voturi. În speta, completul de fond a constatat ca sunt întrunite aceste condiţii şi, în consecinţa, a respins excepţia ca vadit nefondata. Procedura instituită prin Legea nr. 47/1992 este prioritara faţă de prevederile Codului de proceduri civilă, care, potrivit art. 16 din aceeaşi lege, se aplică numai, în măsura în care sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, compatibilitate care se stabileşte exclusiv de Curte. De altfel, inadmisibilitatea excepţiei reprezintă un aspect sub care aceasta se invedereaza a fi vadit nefondata. Este de menţionat şi faptul ca, pentru a respinge excepţia ca vadit nefondata, Curtea a reţinut şi prin dispozitiv că nu a fost legal sesizată.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca soluţia adoptată situeaza Curtea de Conturi deasupra legii şi se încalcă astfel prevederile Constituţiei, nu este întemeiat. Prin faptul ca art. 144 lit. c) din Constituţie impune ca invocarea excepţiei de neconstituţionalitate să se facă în faţa instanţelor judecătoreşti nu se afectează dreptul cetăţenilor de a contesta legitimitatea constituţională a legii aplicabile procesului lor, în situaţia în care cererea este de competenţa altui organ de jurisdicţie, deoarece principiul accesului liber la justiţie, înscris în art. 21 din Constituţie, asigura în orice litigiu accesul la instanţele judecătoreşti, în faţa cărora se poate ridica excepţia. Este de necontestat ca împotriva hotărârilor pronunţate de Curtea de Conturi se poate exercita, după epuizarea căilor de atac administrativ-jurisdicţionale, recursul la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în faţa căreia orice parte are posibilitatea de a invoca excepţia de neconstituţionalitate. În acest mod este asigurata în orice litigiu respectarea supremaţiei Constituţiei.

De asemenea, este neîntemeiată şi ultima critica potrivit căreia completul de fond, netinand seama ca deciziile Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi au caracterul unor acte jurisdicţionale, spre deosebire de sentinţele Colegiului jurisdicţional, care au un caracter administrativ, a reţinut greşit ca în faţa Secţiei jurisdicţionale nu se poate ridica excepţia de neconstituţionalitate şi, respectiv, ca aceasta nu poate sesiza Curtea Constituţională. Susţinerea nu are nici un temei legal şi, totodată, este irelevanta în cauza, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II din 15 februarie 1995, obligatorie pentru completul de judecată potrivit art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, atât Constituţia, prin art. 144 lit. c), cat şi Legea nr. 47/1992, prin art. 23, recunosc numai instanţelor judecătoreşti dreptul de a sesiza Curtea Constituţională. Instanţele judecătoreşti sunt expres şi limitativ stabilite de Legea nr. 92/1992 şi de Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie, şi nu este posibil ca sfera lor să fie extinsă, astfel ca în mod temeinic completul de fond a reţinut ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Având în vedere considerentele expuse, vazand şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Presecan Ioan şi Gorenco Elisabeta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 46 din 2 mai 1995.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 februarie 1996.

PREŞEDINTE,

conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,

Constantin Burada

---------------