DECIZIE nr. 938 din 19 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 6.126/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 329 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 8 august 2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.126/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece prescripţia extinctivă apare ca o sancţiune aplicată creditorului atunci când acesta nu îşi exercită cu diligenţă dreptul de recuperare a creanţei.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, cu următorul cuprins: "Prescripţia se întrerupe: (...) b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea cursului unui nou termen de prescripţie, operează, potrivit art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, în cele 3 cazuri limitativ prevăzute: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începător de executare.

De asemenea, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta operează. Astfel, prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a apreciat că aceasta prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.

Pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În condiţiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii, titularul unui drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fără a înţelege să le respecte, acesta nu are decât a imputa propriei lipse de diligenţă consecinţele negative pe care este ţinut să le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.

Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 6.126/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

------------