DECIZIE nr. 729 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 şi art. 38 din Codul familiei

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ramona Daniela Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Irina Elena Boaţă în Dosarul nr. 36.256/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 36.256/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Irina Elena Boaţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece instituie posibilitatea părţilor de a divorţa cu uşurinţă.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 37 şi 38 din Codul familiei.

Art. 37 alin. 2 şi art. 38 din Codul familiei au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, şi au următorul cuprins

Art. 37: "Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei.

Căsătoria se poate desface prin divorţ."

Art. 38: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii

a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, şi

b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.

Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei. La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va tine seama şi de interesele minorilor."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 alin. (1) referitoare la principiul respectării şi ocrotirii vieţii intime, familiale şi private de către autorităţile publice.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi cu o motivare identică.

Astfel, prin Decizia nr. 163 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 9 august 2001, Curtea a constatat că prevederile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorţ. Dispoziţiile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecătoreşti pot pronunţa divorţul, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Potrivit textului de lege criticat, aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ.

De asemenea, pentru divorţul bazat pe acordul părţilor, reglementat în art. 38 alin. 2 din Codul familiei, legiuitorul a impus două condiţii, şi anume o durată minimă a căsătoriei ce se desface, precum şi inexistenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie, ceea ce demonstrează ocrotirea instituţiei căsătoriei.

În ceea ce priveşte art. 38 alin. 3 din Codul familiei, care prevede posibilitatea ca oricare dintre soţi să ceară desfacerea căsătoriei atunci când starea sănătăţii face imposibilă continuarea acesteia, legiuitorul a avut în vedere evitarea recurgerii cu superficialitate la desfacerea unei astfel de căsătorii. Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate de autorul excepţiei nu contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie. Dimpotrivă, instanţele de judecată vor decide desfacerea sau nu a căsătoriei, ţinând seama de probatoriul administrat, acţionând astfel în sensul garanţiei constituţionale instituite prin textul invocat ca fiind încălcat.

Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Irina Elena Boaţă în Dosarul nr. 36.256/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ramona Daniela Mariţiu

_________