DECIZIE nr. 131 din 21 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal, pentru Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, se prezintă directorul direcţiei juridice Vlad Mihai Cercel, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilă, având în vedere că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 a fost abrogat prin art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, dispoziţii, care potrivit art. III din aceeaşi lege, au intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005.

În subsidiar solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În susţinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că prevederile art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 au fost abrogate expres prin art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 14 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.718/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea plăţii tarifului de monitorizare anual, datorat de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, sub forma unui procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor, reprezintă o dublă impozitare, contravenind dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie. Arată, în acest sens, că pentru aceeaşi cifră de afaceri este calculată atât contribuţia anuală ce trebuie plătită către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, cât şi tariful de monitorizare anual datorat Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât sistemul de impunere reglementat de aceste texte nu asigură o aşezare justă a sarcinilor fiscale pentru o societate comercială care desfăşoară şi alte activităţi pe lângă activităţile specifice de comunicaţii electronice.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că sumele percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii cu titlu de tarif de monitorizare nu au natura unor taxe şi impozite în sensul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece ele nu constituie surse la bugetul de stat. De asemenea, arată că prin Legea nr. 239/2005 a fost abrogat art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, introducându-se un capitol distinct referitor la tariful de monitorizare, urmând a intră în vigoare la data de 31 decembrie 2005. Potrivit acestor noi dispoziţii, la stabilirea tarifului de monitorizare se iau în considerare numai veniturile realizate din activitatea desfăşurată în domeniul comunicaţiilor.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Excepţia are ca obiect prevederile art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 591/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002, prevederi care la data sesizării aveau următorul conţinut

- Art. 47: "(1) Furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice autorizaţi în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă datorează ANRC un tarif de monitorizare anual, calculat ca un procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor.

[...]

(6) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol cifra de afaceri este suma veniturilor realizate din vânzările de produse sau din prestările de servicii efectuate de agentul economic în cursul unui exerciţiu financiar."

Textul constituţional pretins a fi încălcat este cel al art. 56 alin. (2), potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 239 din 15 iulie 2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. Prin art. II pct. 5 din această lege, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 a fost introdus un capitol distinct, respectiv Capitolul VIII^1, referitor la tariful de monitorizare, care a intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005, cu aceeaşi dată fiind abrogat art. 47 din această ordonanţă.

Curtea observă că, în urma acestor modificări intervenite ulterior sesizării sale, nu s-a mai păstrat soluţia legislativă pe care autorul excepţiei o critică. Astfel, potrivit acestei noi redactări, furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii au posibilitatea de a opta între soluţia existentă, şi anume determinarea tarifului de monitorizare în funcţie de cifra de afaceri, potrivit art. 48^1 alin. (1) din Legea nr. 239/2005, şi determinarea tarifului de monitorizare în funcţie de veniturile rezultate numai din furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, potrivit art. 48^4 alin. (2) din aceeaşi lege.

Ţinând seama că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că în situaţia modificării prevederii legale atacate sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în cauza de faţă această cerinţă nu este îndeplinită şi, în consecinţă, excepţia urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

------------