CODUL DEONTOLOGIC din 25 iunie 2005

Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduită morală şi profesională obligatorii, în legătură cu exercitarea drepturilor şi îndatoririlor medicului ca profesionist, atât în legătură cu pacienţii, cât şi cu comportarea faţă de confraţi.

Prezentul cod deontologic are rolul

a) de a promova o relaţie de încredere între medicul dentist şi pacient;

b) de a garanta calitatea pregătirii profesionale şi a manoperelor medicale ale medicilor dentişti;

c) de a promova un comportament profesional-deontologic între membrii echipei medicale;

d) de a defini, preveni şi sancţiona eventualele abateri;

e) de a apăra reputaţia corpului medicilor dentişti şi libera practică a profesiei de medic dentist;

f) de a garanta secretul profesional.

Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Dentişti din România.

Toţi membrii Colegiului Medicilor Dentişti din România au drepturi egale.

Medicul dentist are obligaţia de a apăra drepturile fundamentale ale profesiei - libertatea alegerii manoperelor diagnostice şi terapeutice, a prescripţiilor medicale -, cât şi prestigiul acesteia.

Medicul dentist trebuie să-şi perfecţioneze cunoştinţele profesionale prin forme de educaţie medicală continuă pe tot parcursul activităţii sale profesionale.

Medicul dentist nu trebuie să accepte exercitarea profesiei în condiţii susceptibile de a compromite calitatea actului medical şi securitatea pacientului.

Un medic dentist salariat al unei instituţii medicale nu trebuie să accepte un contract care prevede retribuirea bazată pe norme de productivitate sau alte dispoziţii, care au drept consecinţă afectarea calităţii tratamentelor.

Medicul dentist nu trebuie să efectueze tratamente şi/sau să formuleze prescripţii medicale în domenii care depăşesc competenţa sa profesională.

Medicul dentist are datoria de a-şi trata pacienţii după normele profesionale medico-dentare recunoscute de Colegiul Medicilor Dentişti din România şi incluse în ghidurile de practică medicală.

Medicul dentist care din diverse motive nu mai profesează sau părăseşte ţara este obligat să anunţe, după caz, colegiul medicilor dentişti judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, care, la rândul său, va informa Colegiul Medicilor Dentişti din România.

Pentru orice manoperă de diagnostic şi tratament se va cere consimţământul pacientului. Dacă aceasta comportă un risc crescut, se va cere consimţământul în scris pe documentul de evidenţă primară.

Medicul dentist nu va aplica decât metodele de diagnostic şi tratament pentru care are competenţă. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competenţa necesară sau va dirija pacientul către un alt specialist.

Medicul dentist trebuie să asculte, să examineze şi să trateze fără discriminare toate persoanele.

Medicul dentist trebuie să aibă întotdeauna o atitudine corectă şi atentă faţă de pacient.

(1) Cu excepţia unor cazuri de urgenţă, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.

(2) Se consideră urgenţă medico-dentară dacă pacientul are nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infecţiei sau sângerării.

Medicul dentist nu poate, fără un motiv legitim, să întrerupă un tratament în curs fără a lua măsurile necesare asigurării continuităţii tratamentului de către un coleg având competenţele necesare.

Medicul dentist trebuie să discute pe larg cu pacientul planul de tratament şi costul acestuia.

(1) Onorariile trebuie fixate cu tact şi măsură. Este indicat ca medicul dentist să prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.

(2) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.

(3) Medicul dentist poate acorda şi îngrijiri medicale gratuite.

În situaţia în care se impune o consultare interdisciplinară între medicul dentist curant şi alt medic sunt admisibile tarife distincte.

(1) În situaţia în care îi este imposibil de a obţine în timp util consimţământul pacientului ori al reprezentantului legal al acestuia, medicul dentist trebuie să acorde îngrijirile medico-dentare de urgenţă.

(2) Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.

(3) Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică.

(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului.

(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.

(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

(1) Medicul dentist şi persoanele care îl asistă vor respecta cu stricteţe secretul profesional. Dacă va utiliza fotografiile medicale în publicaţiile ştiinţifice, medicul dentist va avea grijă ca identificarea pacientului să nu fie posibilă.

(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în condiţiile legii.

(3) Secretul reprezintă tot ceea ce medicului i se aduce la cunoştinţă prin exercitarea profesiunii, şi anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci şi ceea ce a văzut, auzit sau a înţeles.

(4) Medicul dentist trebuie să vegheze ca persoanele care îl asistă în exerciţiul profesiei să fie instruite şi să se conformeze în ceea ce priveşte secretul profesional. De asemenea, trebuie să aibă grijă ca nici o persoană din anturajul său să nu aducă prejudicii secretului profesional sau asociat corespondenţei medicale.

Mass-media are dreptul să între în cabinetul de medicină dentară doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant şi al pacientului.

Medicul dentist este obligat să respecte dreptul pacientului de a-şi alege liber medicul dentist.

Medicul dentist are datoria de a-şi asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu trebuie să garanteze direct sau indirect reuşita tratamentelor.

(1) Medicul dentist nu poate participa la cercetări biomedicale asupra persoanelor decât în condiţiile legii. El trebuie să se asigure de pertinenţa cercetărilor respective şi de obiectivitatea concluziilor studiului.

(2) Medicul dentist care participă la cercetări biomedicale trebuie să vegheze ca studiul să nu lezeze încrederea pacientului şi nici continuitatea tratamentului.

(1) Medicul dentist trebuie să întocmească pentru fiecare pacient un document de evidenţă primară - fişă, registru de consultaţii, document în format electronic - cu antecedentele medicale şi dentare, constatările clinice, diagnosticul şi tratamentul.

(2) Acesta trebuie păstrat în arhivă timp de 5 ani. O copie a acestui document de evidenţă primară poate fi înmânată la cerere pacientului, reprezentanţilor legali sau instanţelor de judecată.

Medicul dentist trebuie să informeze periodic pacientul asupra derulării tratamentului.

(1) Medicul dentist trebuie să se abţină să expună pacientul unui risc nejustificat în investigaţiile, intervenţiile sau actele terapeutice pe care le prescrie.

(2) Nici o intervenţie mutilantă nu poate fi practicată fără un motiv medical foarte serios, fără a informa şi a cere consimţământul pacientului. Excepţie fac cazurile de urgenţă sau când medicul este în imposibilitate de a lua consimţământul pacientului ori al reprezentantului său legal.

Un prognostic neplăcut, fatal, trebuie comunicat cu prudenţă. Familia sau aparţinătorii trebuie să cunoască realitatea.

Un medic dentist trimis să examineze sau să trateze o persoană privată de libertate nu va influenţa în nici un mod, direct ori indirect, nici măcar prin propria sa prezenţă, integritatea fizică sau mentală a acelei persoane ori demnitatea acesteia. Dacă medicul dentist constată că acelei persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie să informeze autorităţile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.

(1) În relaţiile intercolegiale medicul dentist trebuie să-şi trateze confraţii aşa cum ar dori el însuşi să fie tratat de ceilalţi.

(2) Medicii dentişti trebuie să întreţină între ei relaţii cordiale. Ei au datoria de a lua apărarea unui coleg acuzat pe nedrept.

În cazul unor divergenţe profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru reconciliere. Dacă divergenţele nu se rezolvă, se face apel la organizaţia profesională în vederea medierii divergenţelor.

(1) Medicul dentist nu are dreptul să se pronunţe cu privire la tratamentele altui coleg.

(2) Dacă sănătatea pacientului este pusă în pericol, este obligaţia medicului dentist să avertizeze pacientul.

Deturnarea pacienţilor sau tentativa este interzisă.

(1) Când mai mulţi medici dentişti colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceştia trebuie să se informeze reciproc.

(2) Fiecare medic dentist îşi asumă responsabilitatea manoperelor medicale efectuate.

Medicul dentist trebuie să-şi încurajeze colegii mai tineri, susţinându-i în special la debutul lor în activitatea profesională.

Medicii dentişti, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialităţi, trebuie să respecte independenţa profesională a acestora.

(1) Reputaţia medicului dentist trebuie să se sprijine doar pe competenţă şi demnitate, fără contribuţia reclamei de orice fel.

(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicată ca o activitate comercială.

(1) Într-un anuar sau alte publicaţii sunt autorizate să apară numai următoarele indicaţii;

a) numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, de fax, programul de consultaţii;

b) specialitatea/competenţa, gradul profesional.

(2) Orice alte date şi informaţii publicate sunt considerate publicitate şi sunt interzise.

(1) Firma cabinetului de la intrarea în imobil sau în cabinet este obligatorie şi conţine următoarele elemente

a) numele, prenumele, societatea;

b) gradul profesional, specialitatea/competenţa;

c) programul de consultaţii, numărul de telefon.

(2) Pot fi menţionate, de asemenea, originea diplomei şi asociaţiile profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.

(3) Dimensiunile firmei şi aspectul vor fi unice pe ţară.

(1) Sunt interzise editarea şi distribuirea de broşuri publicitare în legătură cu activitatea profesională.

(2) Sunt interzise reclama comercială, publicitatea personală, inclusiv în interesul unor terţi.

Orice consultaţie efectuată în afara cabinetului de medicină dentară legal autorizat este interzisă.

Medicul dentist trebuie să participe la educaţia sanitară a populaţiei, susţinând punerea în aplicare a programelor profilactice de sănătate. Medicul dentist care participă la astfel de acţiuni va evita orice activitate de reclamă personală în scopul atragerii pacienţilor.

(1) Este interzisă perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obţinerii de pacienţi.

(2) Orice acord neprincipial cu alţi medici, farmacişti, personal auxiliar în scopul creşterii numărului de pacienţi este interzis.

Medicul dentist care participă la acţiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decât date confirmate ştiinţific. El va evita cu această ocazie orice atitudine publicitară, fie în scop personal, fie în favoarea instituţiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.

Atunci când un medic dentist participă la acţiuni de informare a publicului şi de educaţie sanitară, va face uz numai de date medicale confirmate, cu prudenţă în ceea ce priveşte repercusiunile afirmaţiilor sale asupra publicului. El trebuie să se abţină de la orice atitudine publicitară, atât personală, cât şi în favoarea unor instituţii unde îşi desfăşoară activitatea sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.

Medicul dentist nu trebuie să prezinte în mediile medicale şi mai ales nemedicale procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fără comunicarea rezervelor pe care acesta le are faţă de noul procedeu.

Medicului dentist care îndeplineşte o funcţie administrativă îi este interzis să uzeze de aceasta pentru a-şi spori numărul de pacienţi.

La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectivă, fiind interzisă eliberarea de certificate de complezenţă, care ar duce la obţinerea ilegală de către pacient a unor avantaje materiale sau sociale.

Colaborarea cu presa scrisă şi audiovizuală trebuie făcută doar în scopul informării publicului în legătură cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acordă subiectelor de interes public şi nu persoanei medicului dentist.

Toţi medicii dentişti au obligaţia de a informa consiliul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, despre modificările survenite în situaţia lor profesională. Consiliul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, va informa Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România cu privire la aceste modificări.

Deciziile luate de consiliile colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, cu privire la încălcarea prevederilor prezentului cod deontologic pot fi modificate sau anulate de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România fie din oficiu, fie la cererea celor interesaţi.

Consiliile colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, vor aduce la cunoştinţă tuturor membrilor prezentul cod deontologic.

Completarea sau modificarea prezentului cod deontologic se va face de către Adunarea generală naţională la propunerea Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România.

Prezentul cod deontologic va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

---------

al medicului dentist

Capitolul I

Dispoziţii generale

Capitolul II

Relaţia dintre medicul dentist şi pacienţi

Capitolul III

Relaţiile dintre medici

Capitolul IV

Reclama şi publicitatea

Capitolul V

Dispoziţii tranzitorii şi finale