DECIZIE Nr. 59*) din 6 iunie 1995

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 20 februarie 1996.

Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte

Ion Filipescu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de reclamanţii Graure Ioana în Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecătoriei Craiova şi Erwin Schall şi Roza Schall în Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 9 mai 1995, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea pentru data de 16 mai şi apoi pentru 30 mai 1995 şi 6 iunie 1995.

La acelaşi termen Curtea a dispus conexarea celor două dosare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata

Prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 10.160/1992 la Judecătoriei Craiova şi prin încheierea din Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

În susţinerea excepţiei, reclamanta Graure Ioana a arătat, în esenta, ca textul art. 10 din Legea nr. 18/1991 este ambiguu, ilegal şi neconstitutional, invocind următoarele motive

a) textul art. 10 se referă la trei categorii de terenuri: suprafeţe care au fost aduse în C.A.P.; suprafeţe preluate de C.A.P.; suprafeţe deţinute de C.A.P.; constituţional ar fi fost ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe baza terenurilor aduse în cooperativa şi nu a suprafeţelor deţinute de C.A.P., deoarece acestea, respectiv terenurile care au fost aduse în C.A.P., conferă titularului dreptul de proprietate sau de reconstituire a acestui drept;

b) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe categorii de persoane (cele care au adus terenuri în C.A.P. şi cele care nu au adus asemenea suprafeţe) de către comisii. Se apreciază ca ar fi fost normal ca reconstituirea dreptului de proprietate să aibă la baza terenurile aduse în cooperativa, iar constituirea dreptului de proprietate să se face de cooperativa prin alte moduri;

c) Legea fondului funciar nu implica, în aplicarea sa, deşi era singurul organ specializat în domeniu, Ministerul Agriculturii.

Judecătoria Craiova apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucît dispoziţiile art. 41 din Constituţie vizează ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, în timp ce Legea nr. 18/1991 reglementează modul de dobândire sau de redobindire a acestui drept asupra terenurilor.

Reclamanţii Schall Erwin şi Schall Roza au invocat neconstituţionalitatea art. 10 din Legea nr. 18/1991, motivând ca termenul instituit de acest articol, referitor la stabilirea dreptului de proprietate, ar situa autorităţile publice mai presus de lege.

Tribunalul Braşov apreciază ca art. 10 alineatul penultim din Legea nr. 18/1991 nu încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece a stabili un termen în care se exercită un drept nu înseamnă a încalcă acel drept.

Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, au fost solicitate punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca Legea fondului funciar nr. 18/1991 a urmărit restaurarea proprietăţii private asupra terenurilor care, după anul 1948, trecusera fie în proprietatea statului, fie în cea cooperatista. Fiind vorba de un proces complex ce viza convertirea naturii dreptului de proprietate asupra unor vaste suprafeţe imobiliare, legea a instituit o procedură administrativă şi, în parte, judecătorească, determinînd sfera terenurilor, a persoanelor cu vocaţie la constituirea sau, după caz, la reconstituirea dreptului de proprietate, mijloacele de proba admise, organele competente şi modul de sesizare a acestora, căile de atac, precum şi termenele pentru derularea întregii operaţiuni.

Stabilirea, în art. 10 alineatul penultim al legii, a unui termen în interiorul căruia persoanele interesate urmau să-şi exercite dreptul de a cere organului competent constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, răspunderea, pe de o parte, necesităţii ca persoanele în cauza sa nu fie puse sub presiunea timpului în ceea ce priveşte efectuarea tuturor formalităţilor şi prezentarea mijloacelor de proba cerute de lege, iar, pe de altă parte, exigenţei de a se finaliza operativ întreaga procedura de stabilire a dreptului de proprietate privată, în scopul asigurării certitudinii în circuitul civil. Pentru aceste motive, legiuitorul a reglementat un termen rezonabil de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care se putea introduce şi inregistra cererea de stabilire a dreptului de proprietate la organul competent. În intenţia de a facilita demersul persoanelor interesate, a fost adoptată Legea nr. 29/1991 care a prelungit cu 15 zile termenul iniţial de 30 de zile, prevăzut de art. 10 alineatul penultim al Legii nr. 18/1991.

Constituţia dispune în art. 41 ca dreptul de proprietate privată este garantat. Este însă vorba de un drept de proprietate care exista ca atare, cu toate atributele sale legale. În cele doua spete supuse soluţionării Curţii Constituţionale nu este vorba de drepturi de proprietate lezate, ci de dreptul unei categorii de persoane de a parcurge anumite etape spre a-şi constitui sau reconstitui dreptul de proprietate privată, pe baza unei proceduri legale, stabilită riguros. În momentul în care persoana interesată depune cererea la organul competent în termenul prevăzut de art. 10 alineatul penultim din lege, ea poate fi - în mod obiectiv - titulara dreptului de proprietate pretins, atât timp cît întreaga procedura a Legii nr. 18/1991 este subsumata tocmai naşterii acestui drept.

Prin urmare, Guvernul considera ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt nefondate, deoarece petentii se raportează la nişte drepturi subiective care, în ceea ce-i priveşte, la momentul declanşării procedurii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu se nascusera încă. În ce măsura demersul lor legal se finalizează cu momentul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor reprezintă o problemă de aplicare a legii, aspect irelevant în faţa Curţii Constituţionale.

Se considera neîntemeiată şi afirmatia în sensul că instituirea termenului din art. 10 alineatul penultim pune autorităţile publice mai presus de lege. Dacă prin aceasta asertiune, formulată de petenti în faţa instanţei judecătoreşti, se tinde la acreditarea ideii potrivit căreia, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, persoanele interesate ar trebui sa beneficieze de un termen procedural perpetuu, atunci s-ar ajunge practic la încălcarea ordinii de drept. Procesul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este subordonat necesităţii de a avea certitudinea tuturor drepturilor de proprietate, spre a se putea realiza ulterior exerciţiul liber al acestora, precum şi circulaţia juridică a terenurilor. Prin urmare, acest proces se impune a fi definitivat operativ. Posibilitatea exercitării fără limita în timp a dreptului de a cere reconstituirea proprietăţii private ar avea consecinţe nefaste asupra întregului circuit civil şi a ordinii de drept şi ar reprezenta, din perspectiva persoanelor interesate, o exercitare abuzivă a unui drept conferit de lege. Or, potrivit art. 54 din Constituţie, cetăţenii trebuie să-şi exercite drepturile cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd dosarele, încheierile de sesizare, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 18/1991, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate care au fost formulate şi înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din legea sa organică şi retine următoarele

În art. 10 din Legea nr. 18/1991 se prevede

"Suprafaţa de teren adusă în cooperativa este cea care rezultă din: evidentele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativa, actele de proprietate şi cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperative fie în baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau în orice alt mod.

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii.

Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Stabilirea dreptului de proprietate se va încheia în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentei legi."

Acest text este situat în cap. II al legii, intitulat "Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor", iar, după cum rezultă din art. 8 alin. 1 al aceleiaşi legi, stabilirea se face, în condiţiile prevăzute de lege, asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept. Deci art. 10 nu împiedica reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ci, dimpotriva instituie, alături de alte texte, procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Acest text nu poate fi considerat ca fiind contrar art. 41 din Constituţie, care se referă la garantarea şi ocrotirea proprietăţii, deoarece problema garantarii şi ocrotirii proprietăţii, adică aplicarea textului constituţional, se pune după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Textul atacat, art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu poate fi considerat neconstitutional nici pentru faptul ca prevede un termen în care cei interesaţi trebuie să formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate şi nici pentru ca acest termen este diferit de cel în care legiuitorul a precizat ca urmează să se încheie procedura de stabilire a dreptului de proprietate, deoarece nu este lezat nici un text sau principiu constituţional. O operaţiune de asemenea amploare, cum este stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, presupune o procedură care să asigure nu numai finalizarea ei, ci şi asigurarea securităţii circuitului civil. Or, acest lucru nu s-ar putea realiza, dacă nu ar fi stabilit un termen în care să se formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate. Pe de altă parte, faptul ca cele doua termene stabilite de art. 10 din Legea nr. 18/1991 sunt diferite, iar în doctrina şi practica judiciară au fost calificate diferit, nu contravine Constituţiei, nu pun organele statului mai presus de lege, deoarece, fiind vorba de situaţii diferite, legea poate, fără a fi neconstitutionala, sa prevadă soluţii deosebite.

În susţinerea excepţiilor au fost invocate şi unele situaţii de fapt, în legătură cu care însă Curtea nu este indreptatita să se pronunţe, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti sa verifice modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale, precum şi dacă este posibila şi justificată o repunere în termen.

Pentru aceste considerente, vazind şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.

c), ale art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de Graure Ioana în Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecătoriei Craiova şi de Erwin Schall şi Roza Schall în Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 iunie 1995.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Gabriela Radu

-----------------