DECIZIE nr. 161 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) şi ale art. 107 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) şi ale art. 107 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.217/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Broadhurst Investments Limited a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 15 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 12.217/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 36 şi pct. 39 din cartea II, titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dispoziţii prin care se modifică art. 103 alin. (8) şi, respectiv, art. 107 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din Bucureşti într-o cauză comercială ce are ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 25 aprilie 2003.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 44 alin. (2) din Constituţie prin aceea că "încalcă şi îngrădesc dreptul de proprietate al unei categorii de persoane deţinătoare de acţiuni", prin anularea (suspendarea) a două din atributele acestui drept, şi anume usus şi fructus. În acest context, aceşti proprietari de acţiuni se văd puşi în situaţia de a fi acţionari numai cu numele, neputând beneficia, în nici o împrejurare, de două din drepturile fundamentale conferite de proprietatea asupra acţiunilor, şi anume dreptul la dividende (fructus) şi dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor (usus).

Autorul excepţiei apreciază că această discriminare instituită prin dispoziţiile legale criticate faţă de unele categorii de acţionari încalcă cele mai elementare principii ale economiei de piaţă, întrucât descurajează investiţiile de portofoliu, fiind evident faptul că nici o persoană nu va investi o parte din resursele sale financiare în acţiuni atâta timp cât deţinerea acestora nu îi aduce nici un avantaj, concretizat prin participarea la luarea deciziilor privind societatea comercială şi/sau prin obţinerea unor câştiguri, sub formă de dividende proporţionale cu investiţia. De asemenea, consideră că prin suspendarea dreptului de vot al acţionarilor se legiferează inegalitatea în drepturi dintre acţionari cu privire la dreptul acestora de a putea participa, prin vot, la adoptarea hotărârilor ce privesc activitatea societăţii emitente, astfel încât o parte dintre acţionari sunt pur şi simplu excluşi de la luarea oricărei hotărâri a adunării generale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu creează nici o situaţie de protecţie inegală a proprietăţii private. În acest sens, arată că art. 44 alin. (1) din Constituţie stabileşte că dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele sale sunt stabilite de lege, astfel încât sunt admise restrângeri ale exerciţiului dreptului de proprietate, prin dispoziţii legale exprese.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementările Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au fost adoptate în contextul prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1), precum şi al celorlalte garanţii constituţionale privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute persoanelor. Astfel, arată că, "prin dispoziţiile criticate, legea prevede acelaşi regim juridic pentru toate societăţile comerciale care fac investiţii dobândind acţiuni ale societăţii, precum şi pentru acele societăţi în care se fac asemenea investiţii", ceea ce nu contravine însă prevederilor Constituţiei, ci, dimpotrivă, sunt conforme cu aceasta, inclusiv cu cele ale art. 16, care consacră egalitatea în faţa legii.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. IX pct. 36 şi pct. 39 din titlul II al cărţii II din Legea nr. 161/2003 faţă de prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul garantării şi ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de proprietari - acţionari. De altfel, arată că textele criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, apreciază că, în speţa de faţă, nu este vorba despre o problemă de constituţionalitate, susţinerile autorului privind, de fapt, aspecte legate de aplicarea şi interpretarea textelor în discuţie, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. IX pct. 36 şi pct. 39 din cartea II, titlul II al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Prin aceste dispoziţii se completează art. 103 cu un nou alineat, şi anume alin. (8), şi se modifică art. 107 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 31/1990 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, păstrându-se numerotarea textelor de lege criticate. În aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra acestor din urmă dispoziţii, care au următoarea redactare

- Art. 103 alin. (8): "Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazurile în care o societate, în care altă societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercită direct ori indirect o influenţă dominantă, dobândeşte acţiuni ale societăţii dominante.";

- Art. 107: "Acţiunile dobândite potrivit art. 103 alin. (1)-(5) şi alin. (8) nu dau drept la dividende. Pe toată durata posedării lor de către societate, dreptul de vot pe care îl conferă aceste acţiuni este suspendat, iar majorităţile de prezenţă şi de vot pentru luarea în mod valabil a hotărârilor în adunările generale se raportează la restul capitalului social."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin aceste prevederi constituţionale se asigură o egală garantare şi ocrotire a proprietăţii private, indiferent dacă aceasta aparţine statului ori altei persoane juridice sau fizice. Astfel, Curtea constată că textele de lege criticate nu afectează protecţia proprietăţii private, fiind în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 58 din 1 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 24 februarie 2005, apreciind că prin dispoziţiile legale criticate se urmăreşte prevenirea corupţiei şi asigurarea funcţionării regulilor economiei de piaţă şi se aplică, în egală măsură, tuturor agenţilor economici aflaţi în aceeaşi situaţie, indiferent de forma de proprietate pe care o reprezintă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) şi ale art. 107 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asigurarea Românească Asirom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.217/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

__________________