NORME TEHNICE din 24 noiembrie 2004

Carcasele şi semicarcasele de ovine, care provin de la animale sacrificate în abatoare autorizate şi care poartă un marcaj de sănătate, conform legislaţiei în vigoare, sunt clasificate şi identificate în conformitate cu prezentele norme tehnice.

────────

la normele tehnice

───────────────────

CONFORMAŢIE

Dezvoltarea profilurilor carcaselor, în special a părţilor esenţiale (pulpa, spinarea, spata)

Clasa conformaţiei Descrierea

S Superioară Toate profilurile extrem de convexe, dezvoltare musculară excepţională (tip de carcasă cu muşchi dublu)

E Excelentă Toate profilurile convexe până la extrem de convexe, dezvoltare musculară excepţională

U Foarte bună Profiluri în general convexe, dezvoltare musculară foarte bună

R Bună Profiluri în general drepte, dezvoltare musculară bună

O Potrivită Profiluri de la drepte la concave, dezvoltare musculară satisfăcătoare

P Slabă Profiluri de la concave la foarte concave, dezvoltare musculară slabă

(1) În sensul prezentelor norme tehnice, următorii termeni se definesc astfel

- carcasă - corpul întreg al unui animal sacrificat, aşa cum se prezintă acesta după sângerare, eviscerare şi jupuire, prezentat fără cap (separat la articulaţia atlanto-occipitală), fără membre (separate la nivelul articulaţiei carpo-metacarpiane şi tarso-metatarsiene), fără coadă (separată între cea de-a şasea şi a şaptea vertebră caudală), fără uger, organe genitale şi ficat. Rinichii şi grăsimea perirenală sunt incluse în carcasă;

- semicarcasă - produsul obţinut prin separarea carcasei, simetric de-a lungul mijlocului fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare şi sacrale şi prin mijlocul sternului şi a simfizei ischiopubiene.

(2) Carcasele de ovine se împart în următoarele categorii

L - carcase de ovine cu vârsta sub 12 luni (miel);

S - carcase de alte ovine.

(3) Carcasele de ovine se clasifică prin evaluarea

a) conformaţiei, în conformitate cu anexa nr. 1;

b) stratului de grăsime, în conformitate cu anexa nr. 2.

(4) Carcasele de miei cu greutate mai mică de 13 kg se pot clasifica şi prin evaluarea

a) greutăţii carcasei;

b) culorii cărnii - care se determină pe flancul muşchiului rectus abdominis, conform hărţii standardizate a culorilor;

c) stratului de grăsime,

în conformitate cu anexa nr. 3.

────────

la normele tehnice

───────────────────

GROSIMEA STRATULUI DE GRĂSIME

Cantitatea de grăsime de pe suprafaţa exterioară a carcasei şi din cavitatea toracică

Clasa stratului de grăsime Descrierea

1 Scăzută Strat de grăsime inexistent sau scăzut

2 Subţire Strat subţire de grăsime, carnea vizibilă aproape peste tot

3 Medie Carnea, cu excepţia pulpei şi a spetei, aproape peste tot acoperită cu grăsime; depuneri uşoare de grăsime în cavitatea toracică

4 Mare Carne acoperită cu grăsime, dar încă vizibilă parţial la pulpă şi spată; unele depozite distincte de grăsime în cavitatea toracică

5 Foarte mare Carcasă acoperită cu un strat gros de grăsime; depozite mari de grăsime în cavitatea toracică

(1) Rezultatele clasificării, respectiv categoria, evaluarea conformaţiei şi a gradului de acoperire cu grăsime, se înscriu, de către clasificator, într-un raport de clasificare, al cărui model este întocmit de Comisia de clasificare a carcaselor.

(2) Raportul de clasificare se întocmeşte în 3 exemplare: un exemplar este dat deţinătorului de animale, un exemplar abatorului şi un exemplar rămâne la clasificator. Abatorul şi clasificatorul trebuie să păstreze rapoartele de clasificare timp de 4 ani.

────────

la normele tehnice

───────────────────

Grila de clasificare a carcaselor de miei cu greutate mai mică de 13 kg

Categoria A B C

Greutatea <= 7 kg 7,1-10 kg 10,1-13 kg

Calitatea I II I II I II

Culoarea cărnii roz deschis altă culoare sau alt strat de grăsime roz deschis sau roz altă culoare sau alt strat de grăsime roz deschis sau roz altă culoare sau alt strat de grăsime

Clasa de grăsime (*) (1) (2) (1) (2) (2) (3)

_________

(*) Conform definiţiei din anexa nr. 2.

_________________

(1) Clasificarea carcaselor şi semicarcaselor se efectuează cât mai curând posibil după tăiere, în maximum o oră, şi se desfăşoară în abator.

(2) Carcasele sau semicarcasele trebuie identificate. Identificarea se face prin marcare ce indică categoria, clasa de conformaţie şi acoperirea cu grăsime. Marcarea se face pe pulpă, literele şi cifrele având o înălţime de 2 cm. Marcarea se face prin ştampilare, folosind un tuş care nu se şterge şi nu este toxic, după metode aprobate de autoritatea competentă. Ştampilarea se poate înlocui cu o etichetă nealterabilă şi ferm ataşată la carcasă.

(1) Preţul pieţei, care urmează a fi instituit pe baza baremului de clasificare a carcaselor de ovine, reprezintă preţul comunicat de abator, fără T.V.A., plătit furnizorului pentru animalul livrat la abator.

(2) Preţul se exprimă la 100 kg de carcasă prezentată conform art. 2, cântărită şi clasificată.

(3) Greutatea care se ia în considerare este greutatea carcasei calde, cât mai curând posibil după sacrificare, din care se scad 2%.

Clasificarea este verificată prin inspecţii inopinate ale persoanelor desemnate de Comisia de clasificare a carcaselor. Verificările trebuie să aibă loc cel puţin o dată la 3 luni.

Prezentele norme tehnice se aplică facultativ, începând cu data de 1 iunie 2006.

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

de clasificare a carcaselor de ovine

Capitolul I

Dispoziţii generale

Capitolul II

Prezentarea, împărţirea pe categorii, clasificarea, înregistrarea clasificării şi marcarea carcaselor