DECRET nr. 130 din 1 aprilie 1949

Copilul natural are aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil legitim, faţă de mama şi rudele acesteia.

Odată cu înscrierea naşterii sau după aceasta, tatăl copilului natural îl poate recunoaşte prin declaraţiunea facuta ofiţerului stării civile. În lipsa unei asemenea declaraţii, recunoaşterea poate fi facuta prin înscris autentic sau în forma testamentară.

Minorii pot recunoaşte singuri pe copiii lor naturali, dacă în fapt au discernământ la epoca recunoaşterii.

Dacă tatăl este interzis sau moare în interval de trei ani dela naşterea copilului, acesta poate fi recunoscut de bunicul dinspre tata.

În cazul recunoaşterii prin înscris autentic, o copie de pe aceasta se va trimite, din oficiu, ofiţerului stării civile unde este înscrisă naşterea, pentru a se face menţiune pe actul de naştere.

Copilul natural minor nu poate fi recunoscut decât cu autorizaţiunea instanţei tutelare, data cu ascultarea mamei.

Recunoaşterea copilului natural major nu va produce efecte decît dacă acesta consimte la recunoaştere.

Copilul natural care nu are descendenţi legitimi nu poate fi recunoscut după moarte.

Recunoaşterea este irevocabilă.

Dacă recunoaşterea a fost determinata prin dol ori smulsa prin violenta, ea poate fi anulată.

Acţiunea în anulare se prescrie prin trecerea unui an dela data cînd dolul a fost descoperit sau violenta a încetat, ori, dacă acel care a recunoscut era minor la data majorităţii sale.

Cînd recunoaşterea nu corespunde adevărului, ea poate fi contestată. Sînt în drept a contesta recunoaşterea acel care a făcut-o, acel recunoscut şi Parchetul cînd prin recunoaşterea mincinoasă interesele copilului ar fi primejduite.

Pentru reclamatiunea şi dovedirea maternitatii naturale sînt aplicabile, prin asemănare, dispoziţiunile privitoare la dovedirea maternitatii legitime.

De asemeni, se vor aplica recunoaşterii expres facuta de mama, dispoziţiunile prevăzute pentru recunoaşterea facuta de tata.

Acţiunea în căutarea paternităţii poate fi pornită numai de copilul natural, prin reprezentantul sau legal cu încuviinţarea instanţei tutelare.

Ea se îndreaptă împotriva presupusului tata sau moştenitorilor acestuia.

Paternitatea poate fi declarata cînd, în timpul conceptiunii, mama a fost siluita sau rapita de pretinsul tata, sau a fost sedusa de el prin mijloace viclene, precum promisiunea de căsătorie sau alte asemenea manopere, ori abuz de autoritate, sau cînd a convieţuit notoriu cu pretinsul tata.

Paternitatea poate de asemeni fi declarata cînd, din scrisori sau orice alte înscrisuri, emanând dela pretinsul tata, reiese o mărturisire neindoielnica asupra paternităţii ce i se atribuie.

Acţiunea în căutarea paternităţii nu va fi primită, dacă în timpul conceptiunii mama a avut legături şi cu alte persoane sau o purtare imorala cunoscută, precum şi dacă neputinţă conceptiei copilului din coabitarea mamei cu pretinsul tata este invederata.

Se socoteşte timp al conceptiunii cel cuprins între a 300 şi 180 zi, înaintea naşterii copilului.

Termenul se socoteşte dela zi la zi.

Acţiunea în cercetarea paternităţii poate fi intentată în termen de 2 ani dela naşterea copilului, dela încetarea concubinajului.

Dela data cînd hotărîrea în declaraţie a paternităţii a rămas irevocabilă, copilul natural are, faţă de tata, situaţiunea legală a unui copil legitim.

Copilul dobândeşte numele părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţiunea.

Dacă copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, aceştia vor hotărî numele cărui părinte va purta copilul, în caz de neînţelegere instanţa tutelara va decide.

Instanţa tutelara va putea incredinta copilul oricăruia din părinţi, după cum o cer interesele copilului. Dacă împrejurările o cer, aceasta hotărîre va putea fi schimbată.

Mama copilului natural sau, în caz de moarte, dispariţie sau neputinţă a acesteia de a-şi manifesta valabil voinţa, tutorul copilului, cu încuviinţarea instanţei tutelare, poate cere pretinsului tata cheltuieli de întreţinere, dacă se dovedeşte ca acesta a coabitat cu mama în timpul legal al conceptiunii.

În acest caz judecata va obliga pe pretinsul tata să contribuie la cheltuielile prilejuite de naştere şi la cheltuielile de întreţinerea copilului pînă la majoritatea sa şi, după aceasta, în caz de invaliditate a copilului. Cheltuielile de întreţinere se vor stabili în raport cu starea materială a mamei şi a pretinsului tata.

Dreptul mamei nu se stinge dacă copilul a murit, înainte de a se fi pronunţat hotărîrea; cererea însă va fi respinsă în cazurile prevăzute de art. 10, care se plica prin asemănare.

Acţiunea poate fi intentată împotriva moştenitorilor tatălui.

Copilul natural dobândeşte situaţia de copil legitim, prin căsătoria părinţilor, săvîrşită după naşterea sa, indiferent dacă stabilirea filiaţiunii sale naturale, faţă de ambii părinţi, a avut loc înainte sau după încheierea căsătoriei.

Copilul natural dobândeşte de asemenea situaţia de copil legitim, prin căsătoria mamei cu bărbatul faţă de care s-a stabilit dreptul de întreţinere, potrivit art. 14.

Legitimarea copilului natural prin căsătoria părinţilor acestuia, are loc chiar în privinta copiilor incetati din viaţa, dacă în urma lor rămîn descendenţi legitimi; în acest caz, legitimarea foloseşte acestora din urma.

Art. 677 din codul civil va avea următorul cuprins

Copiii naturali, chiar cînd căsătoria ar fi prohibita între mama şi tata, succed mamei şi rudelor acesteia ca şi copiii legitimi.

Copilul natural, care şi-a stabilit filiaţiunea faţă de tata prin recunoaşterea voluntara sau prin acţiune în cercetarea paternităţii, precum şi descendenţii lui legitimi, au în succesiunea tatălui, aceleaşi drepturi ca şi copiii legitimi şi descendenţii lor.

Dispoziţiunile prezentului decret se vor aplica şi la recunoaşterea copiilor naturali, născuţi înainte de intrarea sa în vigoare.

Recunoaşterile voluntare de paternitate naturala, precum şi hotărîrile declarative de o atare paternitate, rămase irevocabile înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret, vor produce efectele prevăzute de art. 13 fără prejudiciul dispoziţiunilor alineatului final la art. 20.

Acţiunea în cercetarea paternităţii naturale va putea fi exercitată, potrivit dispoziţiilor prezentului decret, şi de copiii născuţi înainte de intrarea sa în vigoare.

Termenele prevăzute în prezentul decret se vor socoti dela data faptului care le face să curgă, chiar dacă faptul a avut loc înainte de intrarea sa în vigoare.

Copii naturali, anterior recunoscuţi, chiar dacă recunoaşterea ar fi nulă pentru motive de forma, vor putea exercita acţiunea în cercetarea paternităţii naturale, potrivit art. 9, în termen de doi ani dela intrarea în vigoare a prezentului decret, sau, dacă sînt incapabili la această dată, în termen de doi ani dela dobândirea deplinei capacităţi.

Copii naturali care şi-au stabilit filiaţiunea de tata, în temeiul dispoziţiunilor prezentului decret, nu pot pretinde dreptul de moştenire legală, în succesiunile deschise înainte de intrarea în vigoare a decretului de faţa.

Legitimarea copiilor născuţi înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret şi care nu au fost legitimati, potrivit legilor anterioare, se va face în temeiul noilor dispoziţiuni, chiar dacă căsătoria sau stabilirea filiaţiunii a avut loc înainte de această dată.

Art. 304-308 inclusiv din codul civil, precum şi orice alta dispoziţiune contrară prezentului decret, se abroga.

Dat în Bucureşti la 1 aprilie 1949.

C.I.PARHON

MARIN FLOREA IONESCU

Ministrul justiţiei,

Avram Bunaciu

-------------------

privind reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural

În temeiul art. 44, pct. 2, şi art. 45 din Constituţia Republicii Populare Române,

Vazand decizia Consiliului de Miniştri cu nr. 286 din aprilie 1949,

Emite următorul decret

Capitolul 1

Despre filiaţiunea naturala

Capitolul 2

Despre legitimare

Capitolul 3

Dispoziţiuni finale şi transitorii