ACORD din 24 octombrie 1998

1.1. Părţile coopereaza în domeniul apararii pe bază de reciprocitate.

1.2. Punerea în aplicare a acestei cooperari este de competenţa ministrilor apararii ai celor două părţi, care pot primi sprijinul altor ministere.

2.1. Cooperarea în domeniul apararii consta în

2.1.1. schimburi de analize strategice asupra mentinerii stabilitatii în Europa şi asupra condiţiilor de intarire a ei în plan militar;

2.1.2. schimburi de informaţii asupra conceptului de securitate şi a celui de aparare, precum şi asupra doctrinei de folosire a fortelor şi politicii de formare a personalului;

2.1.3. schimburi de experienta în domeniul controlului armamentelor;

2.1.4. acţiuni având ca scop formarea cadrelor, cu prioritate formarea ofiterilor, precum şi instruirea unităţilor şi a statelor majore din fortele armate;

2.1.5. schimburi de cunoştinţe şi experienta în materie de

a) legislatie şi reglementari interne şi internationale privind apararea şi fortele armate;

b) gestionare a resurselor financiare, planificare şi execuţie a bugetului apararii;

c) management al resurselor umane şi administrare a mijloacelor materiale;

d) organizare a comandamentului (operational şi la nivel teritorial) şi în materie de functionare a statelor majore, ţinând seama de rolul informaticii în actul de comanda;

e) organizare a unor unităţi multinationale şi instruire a acestora;

f) armament şi echipamente militare, precum şi studii şi dezvoltari privind tehnica militara şi interoperabilitatea echipamentelor militare;

g) organizare şi functionare a sistemelor de transmisiuni în cadrul fortelor armate;

h) realizare a infrastructurilor militare;

i) control şi management al spatiului aerian;

j) sănătate şi acţiuni umanitare;

k) relatii ale fortelor armate cu societatea;

l) relatii umane în cadrul fortelor armate şi probleme sociale;

m) organizare şi misiuni ale logisticii în cadrul fortelor armate;

n) istorie militara;

o) geografie şi topografie militara;

p) politie militara;

q) activităţi culturale şi sportive;

2.1.6. examinarea posibilitatilor de a îndeplini acţiuni comune în cadrul operaţiunilor de mentinere a pacii sau umanitare sub egida ONU, OSCE şi UEO.

2.2. Părţile îşi rezerva dreptul identificarii şi aprofundarii altor domenii de cooperare.

3.1. Cooperarea se realizează, în special, prin urmatoarele forme

3.1.1. consultari şi reuniuni de lucru la toate nivelurile de comanda şi de conducere;

3.1.2. schimburi, vizite, stagii şi perioade de sedere (de scurta sau de lunga durata) ale membrilor personalului militar şi civil;

3.1.3. stagii de scurta durata în cadrul ministerelor apararii în sectoarele administrativ, juridic, al domeniilor militare, financiar şi social;

3.1.4. studii şi cursuri în scolile militare, inclusiv în învăţământul militar superior şi în centrele de instruire a categoriilor de forte armate;

3.1.5. congrese, colocvii, conferinte şi seminarii;

3.1.6. schimburi reciproce de reprezentanti ai statelor majore şi ai unităţilor din categoriile de forte armate pentru participarea la planificarea instructiei şi a exercitiilor militare;

3.1.7. instructie în comun a unităţilor de la toate nivelurile fortelor armate;

3.1.8. escale oficiale şi de rutina ale navelor de razboi, vizite la bazele aeriene şi în unitatile trupelor de uscat;

3.1.9. intalniri între delegaţii ale statelor majore, ale unităţilor fortelor armate şi ale scolilor militare;

3.1.10. schimburi de ofiteri între instituţiile de invatamant militar pentru participarea la discutii, predarea cursurilor sau efectuarea stagiilor profesionale.

3.1.11. schimburi de documentatie;

3.1.12. manifestari sportive sub patronajul Consiliului International al Sportului Militar (CISM).

3.2. Cesionari de bunuri şi prestări de servicii pot fi efectuate în condiţii ce vor fi stabilite de părţi.

Pentru a intari înţelegerea şi increderea reciproca, părţile organizeaza la intervale regulate vizite reciproce ale reprezentantilor lor, la nivelul ministerelor apararii, al statelor majore generale, al comandamentelor şi al statelor majore ale categoriilor de forte armate, al armelor şi specialitatilor, precum şi la nivel de comandament şi de direcţii similare.

5.1. Se instituie o comisie militara mixta româno-franceza care este responsabila atât cu definirea conceptiei generale a cooperarii bilaterale în domeniul apararii, cat şi cu organizarea şi coordonarea acestei cooperari.

5.2. Comisia militara mixta româno-franceza este coprezidata de un general din ministerul apararii al fiecarei părţi.

Comisia mai are în componenta un secretar, atasatii apararii ai fiecareia dintre cele doua tari şi, în functie de subiectele abordate, ofiteri sau reprezentanti ai diferitelor categorii de forte armate, arme şi servicii.

5.3. Sedintele Comisiei militare mixte româno-franceze au loc o dată pe an, alternativ, în România şi în Republica Franceza.

5.4. Toate subiectele de natura sa favorizeze intarirea cooperarii bilaterale pot fi inscrise pe ordinea de zi a sedintei Comisiei militare mixte româno-franceze după ce au primit aprobarea celor doi copresedinti.

5.5. Comisia militara mixta româno-franceza face bilantul cooperarii realizate pe parcursul anului precedent şi stabileste planul de cooperare pentru anii urmatori.

5.6. Planul de cooperare cuprinde atât actiunile stabilite de comun acord, cat şi tematica lor, modalitatile, datele şi locurile de realizare, precum şi instituţiile responsabile de executarea lor. Planul de cooperare bilaterala este semnat de copresedintii Comisiei militare mixte româno-franceze.

5.7. Copresedintii Comisiei militare mixte româno-franceze corespondeaza între ei prin intermediul atasatilor apararii.

6.1. Se instituie un comitet mixt româno-francez responsabil cu coordonarea şi urmarirea activităţilor de cooperare bilaterala în domeniul armamentului.

6.2. Comitetul mixt româno-francez este coprezidat de inalti functionari ai ministerelor apararii ale celor două părţi.

Comitetul mai are în componenta un secretar, atasatii apararii din cele doua tari, precum şi ofiteri şi experti competenti în problemele de pe ordinea de zi a sesiunilor acestuia.

6.3. Cei doi copresedinti stabilesc de comun acord regulamentul interior de functionare, frecventa intalnirilor, precum şi ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt româno-francez.

14.1. Functia membrilor personalului militar şi civil al uneia dintre părţi, pusi la dispoziţie celeilalte părţi, precum şi caracterul şi durata misiunii lor şi alte modalităţi precise de exercitare a atribuţiilor lor sunt definite inaintea numirii pe post a fiecaruia dintre ei printr-un schimb de scrisori între ministrii apararii ai celor două părţi.

14.2. Membrii personalului militar şi civil îşi exercită functiile conform deciziilor continute în scrisorile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Ei nu pot să fie, în mod special, asociaţi la pregătirea sau la executarea operaţiunilor de razboi, nici la acţiuni de mentinere sau de restabilire a ordinii, securitatii publice sau suveranităţii naţionale şi nici nu pot sa intervina în aceste operaţiuni sub nici o formă.

14.3. Pe timpul sederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor acestora respecta dreptul intern al acestei părţi şi nu pot desfăşura nici o activitate politica pe teritoriul numitei părţi.

Membrii personalului militar şi civil respecta, în plus, regulamentele interne în vigoare în cadrul ministerului apararii al părţii care primeste.

Pe timpul exercitarii functiilor lor, membrii personalului civil şi militar por sa stea cu familiile lor pe teritoriul statului celeilalte părţi. Identitatea membrilor familiei rezidente pe teritoriul acestui stat care insoteste membrul personalului militar şi civil este indicată în scrisorile menţionate la art. 14 paragraful 1 din prezentul acord.

16.1. Membrii personalului militar şi civil francez se afla sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze prin intermediul Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti.

16.2. Membrii personalului militar şi civil român se afla sub autoritatea Guvernului României prin intermediul Ambasadei României la Paris.

16.3. Pe timpul sederii pe teritoriul statului celeilalte părţi, acestia îşi păstrează statutul lor de functionar de stat civil sau militar.

16.4. Membrii personalului militar şi civil poarta uniforma şi insemnele militare conform reglementarilor în vigoare în fortele armate ale statului părţii care trimite. Partea care primeste îi autorizeaza sa imbrace ţinuta civila.

16.5. Membrii personalului militar al părţii care trimite pot să deţină şi sa poarte armele lor, cu condiţia să fie autorizati în acest sens de regulamentul care li se aplică. Autorităţile statului părţii care primeste examineaza cu bunavointa cererile pe care statul părţii care trimite le prezinta în acest sens.

16.6. Membrii personalului militar şi civil autorizati sa conduca vehicule militare în statul părţii care trimite sunt, de asemenea, autorizati sa conduca vehicule de aceeasi categorie pe teritoriul statului părţii care primeste.

16.7. Autorităţile statului părţii care trimite sunt competente în materie de disciplina. Regulile de disciplina aplicabile personalului militar şi civil al statului părţii care primeste sunt comunicate personalului militar şi civil al statului părţii care trimite inaintea intrarii sale pe teritoriul statului părţii care primeste. Autorităţile statului părţii care primeste informeaza ambasada statului părţii care trimite despre actiunile unui membru al personalului militar sau civil, contrare regulilor de disciplina ale statului părţii care primeste.

17.1. Membrii personalului militar şi civil al statului părţii care trimite sunt scutiti de formalitatile de pasaport şi de viza şi beneficiaza de facilităţi de trecere la intrarea sau la ieşirea de pe teritoriul statului părţii care primeste, cu condiţia ca autorităţile vamale interesate sa fi primit notificarea corespunzătoare în timp util. Ei nu sunt supuşi dispoziţiilor juridice ale statului părţii care primeste, referitoare la inregistrarea şi controlul strainilor. Totusi acestia nu sunt considerati ca dobanditori ai drepturilor de reşedinţa permanenta pe teritoriul statului părţii care primeste.

17.2. La intrarea pe teritoriul statului părţii care primeste, membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite vor avea asupra lor

17.2.1. pasaport; sau

17.2.2. carte de identitate personala, eliberata de statul părţii care trimite, cu fotografie şi în care sunt menţionate numele, prenumele, data nasterii, gradul şi numărul de inmatriculare, dacă este cazul, şi serviciul caruia îi aparţine; şi

17.2.3. ordinul de misiune, individual sau colectiv, eliberat de un serviciu competent al statului care trimite şi care atesta statutul individului sau al unităţii, în calitate de membru sau de parte a fortelor armate, şi care confirma deplasarea.

17.3. Persoanele insotitoare vor avea asupra lor pasaportul.

18.1. Membrii personalului militar şi civil, precum şi membrii familiilor acestora raspund penal în faţa tribunalelor competente, conform dreptului intern al celeilalte părţi, pentru infractiunile comise, sub rezerva urmatoarelor dispozitii

18.1.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul de a-şi exercită pe teritoriul statului părţii care primeste jurisdictia penala şi disciplinara pe care le-o conferă legislatia statului părţii care trimite asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acestui stat;

18.1.2. autorităţile statului părţii care primeste au dreptul de a-şi exercită asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc propria jurisdictie, cu privire la infractiunile comise pe teritoriul statului părţii care primeste şi pedepsite de legislatia acestui stat.

18.2. Autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul sa exercite o jurisdictie exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveste infractiunile pedepsite de legislatia statului părţii care trimite, mai ales infractiunile care aduc atingere sigurantei acestui stat, dar care nu cad sub incidenţa legislaţiei statului părţii care primeste.

18.3. Autorităţile statului părţii care primeste au dreptul de a exercita o jurisdictie exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile şi asupra persoanelor care îi însoţesc în ceea ce priveste infractiunile pedepsite de legile statului părţii care primeste, în special infractiunile care aduc atingere sigurantei acestui stat, dar care nu cad sub incidenţa legislaţiei statului părţii care trimite.

18.4. În sensul prezentului acord se considera infractiuni care aduc atingere sigurantei unui stat

18.4.1. tradarea de patrie;

18.4.2. sabotajul, spionajul sau violarea legislaţiei privind secretele de stat sau ale apararii naţionale.

18.5. În cazul legislaţiei sau al jurisdictiei concurente se aplică urmatoarele reguli

18.5.1. autorităţile militare ale statului părţii care trimite au dreptul sa exercite cu prioritate jurisdictia proprie asupra membrului unei forte sau al unei componente civile în ceea ce priveste

a) infractiunile care aduc atingere numai securitatii sau proprietăţii acestui stat ori infractiunile care aduc atingere numai persoanei sau proprietăţii unui membru al unei forte ori al unei componente civile al acestui stat, precum şi unei persoane insotitoare;

b) infractiunile care rezultă din orice act sau neglijenta comisa în timpul executarii serviciului;

18.5.2. în cazul oricarei alte infractiuni, autorităţile statului părţii care primeste exercita cu prioritate propria jurisdictie;

18.5.3. dacă statul care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdictie decide sa renunte la acest drept, va notifica despre aceasta decizie, cat mai curand posibil, autorităţilor celuilalt stat.

Autorităţile statului care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdictie examineaza cu bunavointa cererile de renuntare la acest drept, prezentate de autorităţile celuilalt stat, atunci când acestea apreciaza ca motive deosebit de importante justifica acest fapt.

18.6. Dispozitiile prezentului articol nu comporta nici un drept pentru autorităţile militare ale statului părţii care trimite de a-şi exercită o jurisdictie asupra cetatenilor statului părţii care primeste sau asupra persoanelor care au acolo reşedinţa obisnuita, cu excepţia celor care sunt membri ai fortelor armate ale statului părţii care trimite.

18.7. Autorităţile statului părţii care primeste şi ale statului părţii care trimite îşi acorda reciproc asistenţa pentru arestarea membrilor unei forte a statului părţii care trimite sau ai unei componente civile ori a persoanelor insotitoare pe teritoriul statului părţii care primeste şi pentru predarea acestora autorităţilor care urmeaza să îşi exercite jurisdictia conform dispoziţiilor de mai sus.

18.8. Autorităţile statului părţii care primeste notifica în cel mai scurt timp autorităţilor militare şi misiunii diplomatice a statului părţii care trimite arestarea oricărui membru al unei forte sau al unei componente civile ori a unei persoane insotitoare.

18.9. Paza unui membru al unei forte sau al unei componente civile asupra caruia statul părţii care primeste urmeaza să îşi exercite dreptul de jurisdictie şi care se afla în mainile autorităţilor statului părţii care trimite va fi asigurata de către acestea până când se va declansa urmarirea penala împotriva lui de către statul părţii care primeste.

18.10. Autorităţile statelor părţii care primeste şi ale părţii care trimite îşi acorda asistenţa reciproca în conducerea anchetelor, în strangerea probelor, inclusiv în punerea sechestrului şi, dacă are loc, în punerea la dispoziţie a probelor vinovatiei şi a obiectelor infractiunii. Punerea la dispoziţie a probelor şi a obiectelor sechestrate poate fi condiţionată, totusi, de restituirea lor într-un termen determinat de autoritatea care a procedat la punerea la dispoziţie.

18.11. Autorităţile părţilor, în cazul în care exista jurisdictie concurenta, se informeaza reciproc asupra cursului problemelor.

18.12. Autorităţile statului părţii care primeste vor examina cu bunavointa cererile autorităţilor statului părţii care trimite de a le fi acordată asistenţa pentru executarea pedepselor privative de libertate, pronuntate pe teritoriul statului părţii care primeste de către autorităţile menţionate în conformitate cu dispozitiile prezentului articol.

18.13. Atunci când un inculpat este judecat conform dispoziţiilor acestui articol de către autorităţile unei părţi şi este achitat sau, în caz de condamnare, dacă executa sau şi-a executat pedeapsa ori a fost gratiat, el nu mai poate fi judecat pe acelasi teritoriu pentru aceeasi infractiune de către autorităţile unei alte părţi.

Totusi aceasta prevedere nu va împiedica autorităţile militare ale statului părţii care trimite sa judece un membru al unei forte pentru orice violare a regulilor de disciplina, care a rezultat dintr-o actiune sau dintr-o omisiune constitutiva a infractiunii pentru care el a fost judecat.

18.14. Oricărui membru al unei forte ori al unei componente civile sau oricarei persoane insotitoare care a fost acuzata de savarsirea unei infractiuni şi a fost urmarita conform jurisdictiei statului părţii care primeste i se aplică prezumtia de nevinovatie până în momentul stabilirii legale a vinovatiei sale. El are, în special, dreptul

18.14.1. la o judecata prompta şi rapida;

18.14.2. să fie informat, în cel mai scurt timp, intr-o limbă pe care o înţelege şi, în detaliu, despre natura şi cauza acuzatiei care i se aduce;

18.14.3 sa dispună de timpul şi de mijloacele necesare pentru a-şi pregati apararea;

18.14.4. să se apere singur sau sa beneficieze de asistenţa unui aparator ales de el şi, dacă nu are mijloace pentru plata unui aparator, să poată fi asistat gratuit de către un avocat numit din oficiu;

18.14.5. sa interogheze sau sa ceara interogarea martorilor acuzarii şi să obţină convocarea şi interogarea martorilor apararii în aceleasi condiţii cu martorii acuzarii;

18.14.6. să fie asistat gratuit de către un translator, dacă nu înţelege sau dacă nu vorbeste limba utilizata la audiere;

18.14.7. sa comunice cu reprezentantul autorităţilor statului părţii care trimite şi, atunci când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.

18.15. Unitatile sau formatiunile militare regulamentar constituite ale unei forte au drept de politie în toate taberele, instituţiile sau în alte obiective ocupate de ele în baza unui acord cu statul părţii care primeste. Politia militara a unităţilor sau a formatiunilor poate lua toate masurile necesare pentru a asigura menţinerea ordinii şi securitatii în aceste obiective.

18.16. Folosirea politiei militare menţionate în afara acestor obiective este condiţionată de existenta unui acord cu autorităţile statului părţii care primeste, se face în legătură cu aceste autorităţi şi numai atât cat este necesar pentru a menţine ordinea şi disciplina printre membrii acestor unităţi sau formatiuni.

18.17. Fiecare dintre părţi supune puterii legislative proiectele pe care le considera necesare pentru a putea asigura pe teritoriul sau securitatea şi protectia obiectivelor, echipamentelor, proprietăţilor, arhivelor şi documentelor oficiale ale celeilalte părţi, precum şi incriminarea faptelor ce reprezinta infractiuni referitoare la aceasta materie.

19.1. Fiecare parte renunta la orice cerere de despăgubire faţă de o altă parte pentru pagubele cauzate bunurilor statului care sunt folosite de către fortele sale terestre, aeriene şi navale, în urmatoarele situaţii

19.1.1. dacă paguba este cauzata de un membru al fortelor armate ale celeilalte părţi sau de un functionar al acesteia în exercitiul functiunii, în termenii prezentului acord; sau

19.1.2. dacă paguba este cauzata de un vehicul, o nava sau de o aeronava a unei părţi şi utilizata de fortele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava, cauza a pagubei, sa fi fost utilizata pentru acţiuni intreprinse în cadrul operaţiunilor convenite prin prezentul acord ori ca paguba sa fi fost provocata unei proprietăţi utilizate în aceleasi condiţii.

19.2. Pretentiile de despăgubire pentru salvare maritima, formulate de către o parte către cealalta parte, fac obiectul aceleiasi renuntari, sub rezerva ca nava sau incarcatura salvata să fie proprietatea unei părţi şi să fie utilizata de fortele sale armate în timpul acţiunilor intreprinse în conformitate cu prevederile prezentului acord.

19.3. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică oricarei nave, navlosita în coca goala de o parte sau rechizitionata de aceasta cu un contract de navlosire coca goala ori de buna priza (cu excepţia cazului în care riscul pierderii sau raspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decat aceasta parte).

19.4. Fiecare parte renunta sa ceara despăgubiri celeilalte părţi în cazul în care un membru al fortelor sale armate a suferit raniri sau a murit în timpul sau din cauza executarii serviciului.

19.5. Pretentile de despăgubiri (altele decat cele izvorate din contracte şi altele decat cele la care se referă paragrafele 6 sau 7 ale prezentului articol) decurgând din acţiuni sau neglijente de care un membru al unei forte sau al unei componente civile este responsabil în executarea serviciului ori din orice fapta, neglijenta sau imprejurare pentru care este legal răspunzătoare o forta ori o componenta civila şi care au cauzat, pe teritoriul statului părţii care primeste, pagube unui tert, altul decat una dintre părţi, vor fi solutionate de statul părţii care primeste, în conformitate cu urmatoarele dispozitii

19.5.1. pretentiile de despăgubiri sunt introduse, analizate şi solutionate în conformitate cu legile şi cu reglementarile statului părţii care primeste, aplicabile în materie propriilor forte armate;

19.5.2. statul părţii care primeste poate decide asupra acestor pagube; el va proceda la plata despăgubirilor stabilite în moneda proprie;

19.5.3. aceasta plata, ce rezultă fie dintr-o înţelegere, fie dintr-o decizie a instanţei competente a statului părţii care primeste, fie din decizia aceleiasi instante prin care a fost respinsa o actiune introdusa privind plata de despăgubiri, va fi obligatorie şi definitivă pentru părţi;

19.5.4. orice despăgubire plătită de statul părţii care primeste va fi adusa la cunoştinţa statului părţii care trimite interesat, ce va primi în acelasi timp un raport detaliat şi o propunere de repartitie a sumelor, stabilita în conformitate cu subpunctele 5a) şi 5b) de mai jos. În lipsa unui răspuns în termen de doua luni, propunerea de impartire a sumelor va fi considerata ca acceptata;

19.5.5. responsabilitatea pentru sumele de plată pentru reparatia daunelor menţionate la paragrafele precedente ale prezentului articol va fi împărţită între părţi în urmatoarele condiţii

a) când statul părţii care trimite este responsabil, cuantumul despăgubirilor se repartizeaza în proportie de 25% pentru statul părţii care primeste şi de 75% pentru statul părţii care trimite;

b) când responsabilitatea revine ambelor părţi, cuantumul despăgubirilor este repartizat între ele în părţi egale;

c) semestrial, o situaţie privind sumele platite în cursul semestrului precedent, de către statul părţii care primeste, pentru despăgubirile pentru care s-a admis o repartitie şi un procentaj este inaintata statului părţii care trimite, însoţită de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen în moneda statului părţii care primeste;

19.5.6. în cazul în care în urma aplicarii dispoziţiilor paragrafelor 5.2 şi 5.5 de mai sus o parte are în sarcina plata unor sume care ar afecta-o prea mult, ea poate solicita celeilalte părţi sa procedeze la o solutionare a pretentiilor pe o baza diferita;

19.5.7. nici o măsura de executare silita nu poate fi luata împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, în cazul când s-a pronuntat o hotărâre judecătorească împotriva lui în statul părţii care primeste, dacă este vorba de un litigiu aparut în urma unei acţiuni indeplinite în timpul executarii serviciului;

19.5.8. dispozitiile paragrafului 5.5 de mai sus nu se aplică în cazul navigatiei, exploatarii unei nave, incarcarii sau descarcarii marfurilor de pe nave sau al transportului unei incarcaturi, cu excepţia cazurilor în care a avut loc decesul sau ranirea unei persoane şi atunci când dispozitiile paragrafului 4 nu se aplică.

19.6. Pretentiile de despăgubire împotriva membrilor unei forte sau ai unei componente civile, decurgând din acte producătoare de prejudicii sau din neglijente care nu au fost savarsite pe timpul executarii serviciului, se solutioneaza astfel

19.6.1. autorităţile statului părţii care primeste examineaza cererea de despăgubire şi decid într-un mod just şi echitabil cuantumul despăgubirii datorate solicitantului, ţinând seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv de conduita şi de comportamentul persoanei lezate, şi intocmesc un raport cu privire la cauza respectiva;

19.6.2. acest raport este trimis autorităţilor statului părţii care trimite, care decid, fără intarziere, dacă procedeaza la o despăgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, fixeaza cuantumul;

19.6.3. dacă o ofertă de despăgubire cu titlu de favoare este facuta şi acceptata de către reclamant cu titlu de despăgubire integrală, autorităţile statului părţii care trimite efectueaza aceasta plata şi aduc la cunoştinţa autorităţilor statului părţii care primeste decizia lor şi cuantumul sumei varsate;

19.6.4. dispozitiile prezentului paragraf nu contravin deciziei luate de jurisdictia statului părţii care primeste asupra actiunii care ar putea fi introdusa împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, dacă şi atâta timp cat o plata prin care pretentia sa fi fost complet satisfacuta nu a fost efectuata.

19.7. Pretentiile de despăgubiri decurgând din utilizarea neautorizata a oricărui vehicul al fortelor armate ale statului părţii care trimite sunt solutionate în conformitate cu dispozitiile paragrafului 6 al prezentului articol, cu excepţia cazului în care forta insasi sau componenta civila poarta raspunderea legala.

19.8. Dacă exista un diferend asupra faptului de a sti dacă actul pagubitor sau neglijenta imputabila membrului unei forte sau al unei componente civile a fost produsa pe timpul executarii serviciului ori asupra faptului de a sti dacă utilizarea vehiculului aparţinând fortelor armate ale statului părţii care trimite nu a fost autorizata, cazul se rezolva între părţi.

19.9. În afara condiţiilor prevăzute la paragraful 5.7 al prezentului articol, statul părţii care trimite nu poate, în ceea ce priveste jurisdictia civila a tribunalelor statului părţii care primeste, sa invoce imunitatea faţă de jurisdictia tribunalelor statului părţii care primeste în favoarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile.

19.10. Autorităţile statului părţii care trimite şi ale statului părţii care primeste îşi acorda asistenţa în obtinerea probelor necesare pentru o judecata echitabila şi pentru solutionarea pretentiilor de despăgubiri care intereseaza părţile.

20.1. În caz de deces al unui membru al unităţilor în tranzit sau pe perioada de sedere pe teritoriul uneia dintre părţi, în cursul sau cu ocazia unui exercitiu ori a unui antrenament comun, decesul trebuie declarat ofiterului de stare civila teritorial competent.

Decesul este constatat de un medic autorizat, care elibereaza actul constatator.

20.2. Dacă autoritatea judiciara naţionala ordona autopsia defunctului, aceasta este efectuata de un medic desemnat de autoritatea judiciara.

Un medic militar al părţii careia îi aparţine defunctul poate asista la autopsie.

20.3. Autorităţile militare cărora le aparţine defunctul pot dispune de corpul acestuia de îndată ce le-a fost notificata autorizarea de către autoritatea militara a părţii care primeste. Transportul corpului se efectueaza în conformitate cu reglementarile statului părţii care primeste.

20.4. Cheltuielile de transport al corpului sunt în sarcina părţii care trimite.

Finantarea cooperarii se bazeaza pe reciprocitate şi respecta principiile enuntate în prezentul capitol.

21.1. Partea care trimite are în sarcina cheltuielile de transport dus-intors până la locul de destinatie de pe teritoriul statului părţii care primeste şi indemnizatiile necesare cheltuielilor personale ale reprezentantilor săi.

21.2. Partea care primeste furnizeaza membrilor personalului militar şi civil, cu titlu gratuit, condiţiile necesare exercitarii functiilor lor, sub rezerva urmatoarelor dispozitii

21.3. Pentru membrii personalului militar şi civil care efectueaza deplasari de scurta durata (mai puţin de 6 luni, cu excepţia exercitiilor şi antrenamentelor comune, pentru care modalitatile de suportare a cheltuielilor financiare sunt prevăzute intr-o înţelegere specifică) pe teritoriul părţii care primeste, aceasta ia în sarcina sa cheltuielile de transport de serviciu pe teritoriul propriu, cheltuielile de cazare şi hranire, cheltuielile legate de manifestarile culturale în conformitate cu programul vizitei, precum şi comunicatiile telefonice de serviciu cu statul care trimite. De asemenea, ia în sarcina sa cheltuielile de scolarizare pentru toţi stagiarii din scolile militare şi din unitatile fortelor armate. Partea care primeste poate examina cazuri particulare pentru acordarea unei burse pentru cheltuieli curente.

21.4. Pentru membrii personalului militar şi civil şi pentru membrii familiilor lor care îi însoţesc, ce efectueaza deplasari de lunga durata (mai mult de 6 luni) pe teritoriul statului părţii care primeste, partea care trimite suporta cheltuielile de transport, cazare şi hranire.

Totusi ministerul apararii al părţii care primeste asigura membrilor personalului militar şi civil, care exercită functia de lector, cazarea şi masa gratuite la locul de indeplinire a misiunii lor.

22.1. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor beneficiaza de acelasi ajutor şi de aceeasi protecţie ca cele acordate de autorităţile părţii care primeste militarilor de cariera ai propriilor forte armate şi membrilor lor de familie.

22.2. În caz de criza, partea care primeste asigura membrilor personalului militar şi civil şi membrilor lor de familie toate facilitatile pentru repatriere.

23.1. Membrii personalului militar şi civil pot, cu ocazia sosirii lor, în vederea luării în primire a postului pe teritoriul statului părţii care primeste sau în urmatoarele 6 luni ori în termen de 6 luni de la sosirea familiei lor, sa importe, în limitele compatibile cu utilizarea familiala normala, bunurile lor, mobilier personal şi vehicule motorizate pentru folosire privată, cu scutire de impozite şi taxe pentru durata sederii lor. O astfel de clauza nu semnifica scutirea de taxe care ar putea fi percepute ca urmare a utilizarii drumurilor de către vehiculele private.

23.2. În materie de impozitare se aplică dispozitiile Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnata la Bucureşti la 27 septembrie 1974.

24.1. Toţi membrii personalului militar şi civil al părţii care trimite şi membrii familiilor lor au acces la asistenţa medicală şi stomatologica, necesară în cadrul serviciilor medicale militare ale statului părţii care primeste, în aceleasi condiţii ca pentru personalul fortelor armate ale statului părţii care primeste.

24.2. Ingrijirea şi consultatiile acordate de serviciile medicale de unitate sau de garnizoana, precum şi evacuarile sanitare de prima urgenta cu elicoptere militare sunt gratuite. Evacuarile sanitare cu mijloace aeriene civile, spitalizarile, consultatiile, examinarile şi ingrijirea în mediu spitalicesc civil sau militar sunt rambursate de statul caruia îi aparţine persoana tratata. Furnizarea de medicamente sau de obiecte de pansament poate fi efectuata cu titlu oneros.

24.3. Pentru stagiarii pe termen lung din scolile militare şi din unităţi ale fortelor armate dreptul la prestaţiile serviciului medical al fortelor armate şi principiile de suportare financiară a acestor prestatii sunt stabilite prin reglementarile în vigoare pe teritoriul statului părţii care primeste.

24.4. Membrii personalului militar şi civil şi membrii familiilor lor au acces la popotele, cluburile, casele de odihnă militare sau la alte institutii ale fortelor armate în aceleasi condiţii ca şi militarii de cariera ai fortelor armate ale statului părţii care primeste şi membrii lor de familie.

25.1. Până la semnarea unui acord de securitate informaţiile schimbate între părţi sunt protejate conform legii în vigoare în statul fiecarei părţi.

25.2. Informaţiile obtinute în cadrul prezentului acord nu pot fi utilizate împotriva intereselor celeilalte părţi şi nu pot fi comunicate unor terţe părţi fără acordul prealabil, în scris, al părţii care le-a furnizat.

Reprezentantii autorizati ai celor două părţi pot incheia înţelegeri specifice, în scopul aplicarii dispoziţiilor prezentului acord.

Litigiile legate de interpretarea şi de aplicarea prezentului acord sunt rezolvate pe cale diplomatica şi nu sunt supuse nici unei terţe părţi.

Aranjamentul administrativ între ministrul apararii naţionale al României şi ministrul apararii al Republicii Franceze cu privire la instituirea unei cooperari între ministerele apararii român şi francez, semnat la 24 mai 1991, îşi inceteaza valabilitatea la data intrarii în vigoare a prezentului acord.

29.1. Prezentul acord este adoptat în conformitate cu legile statului fiecarei părţi. El intră în vigoare a doua zi după primirea ultimei notificari prin care părţile notifica indeplinirea formalitatilor lor constitutionale.

29.2. Pe perioada până la intrarea în vigoare a prezentului acord dispozitiile privind statutul membrilor personalului militar şi civil şi reglementarea daunelor sunt aplicabile cu titlu provizoriu prin schimb de scrisori între părţi.

29.3. Prezentul acord poate fi completat, modificat şi amendat în orice moment, în scris, printr-un acord comun al părţilor. Intrarea în vigoare a amendamentelor are loc după procedura prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol.

29.4. Prezentul acord este incheiat pe o durată nedeterminata. El poate fi denuntat în orice moment, prin notificare scrisa, de către fiecare dintre părţi. În acest caz el inceteaza de a mai fi în vigoare după 90 (nouazeci) de zile începând din ziua primirii denuntarii lui de către cealalta parte.

Prezentul acord a fost semnat la Bucureşti la data de 24 octombrie 1998, în 2 exemplare, fiecare în limbile română şi franceza, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Victor Babiuc,

ministru de stat,

ministrul apararii naţionale

Pentru Guvernul Republicii Franceze,

Alain Richard,

ministrul apararii

-------------

dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în domeniul apararii, semnat la Bucureşti la 24 octombrie 1998

Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze, denumite în continuare părţi,

având la baza Tratatul de înţelegere amicala şi cooperare dintre România şi Republica Franceza, semnat la Paris la 20 noiembrie 1991,

constatand ca evolutia situaţiei în Europa, marcată în special de afirmarea noilor democratii, este propice dezvoltării şi aprofundarii noilor relatii de parteneriat şi cooperare între statele europene,

subliniind necesitatea de a inscrie în centrul acestei cooperari problemele de securitate şi aparare, ţinând seama de restructurarea globală a mediului nostru de securitate,

reamintind ca extinderea atât a Aliantei Nord-Atlantice, cat şi a Uniunii Europene este o contribuţie importanţa la noua organizare a continentului european în acest domeniu,

considerand ca acest spirit de parteneriat şi cooperare trebuie să guverneze relatiile între toate statele europene, fără discriminare,

reamintind în special Declaratia de la Madrid asupra securitatii şi cooperarii euroatlantice, adoptata de sefii de state şi de guverne ale Aliantei Nord-Atlantice, în care se reafirma ca NATO rămâne deschis pentru noi membri, şi subliniind, în aceasta privinta, evolutiile pozitive în sensul democratiei şi al preeminentei dreptului ce au avut loc în România,

considerand ca identitatea europeana de securitate şi aparare trebuie să se afirme şi să se intareasca, ceea ce va constitui o contribuţie majoră la securitatea şi la stabilitatea în Europa,

considerand ca aceste evolutii au ca scop instaurarea, pe ansamblul continentului, a pacii şi securitatii,

apreciind rezultatele pozitive ale cooperarii bilaterale intreprinse deja în domeniul apararii,

reamintind angajamentul de a intari increderea reciproca printr-o deschidere mai ampla asupra problemelor de aparare în cadrul Organizaţiei de Securitate şi Cooperare în Europa,

reamintind ca obiectivul acestei cooperari este de a contribui la menţinerea pacii şi stabilitatii în Europa prin apropierea între instituţiile militare, amplificarea schimburilor şi diversificarea relatiilor în domeniul securitatii şi apararii,

constatand voinţa lor de aprofundare şi de largire a cadrului cooperarii lor în domeniul apararii,

au convenit urmatoarele

Capitolul 1

Obiectul si formele cooperarii

Capitolul 3

Statutul membrilor personalului militar şi civil

Capitolul 4

Finantarea cooperarii

Capitolul 5

Dispozitii finale