CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE din 23 martie 2004

Prezentul cod stabileşte regulile de conduită pe care poliţistul are obligaţia să le respecte în exercitarea atribuţiilor profesionale şi pe care orice persoană este în drept să le pretindă poliţistului în raporturile sale cu acesta.

Principiile generale care guvernează conduita profesională a poliţiştilor sunt următoarele

a) supremaţia Constituţiei şi a legii;

b) prioritatea interesului public în faţa interesului personal;

c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor;

d) profesionalismul;

e) imparţialitatea şi nediscriminarea;

f) independenţa;

g) integritatea morală;

h) libertatea gândirii şi a exprimării;

i) deschiderea şi transparenţa;

j) respectul;

k) confidenţialitatea.

(1) Acţiunile poliţiştilor trebuie să fie conforme cu dreptul intern şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor profesionale poliţistul are obligaţia să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia europeană a drepturilor omului, Codul european al eticii poliţieneşti şi cu dispoziţiile tratatelor la care România este parte.

(3) Pentru realizarea atribuţiilor profesionale poliţistul acţionează în parteneriat cu populaţia, acordă asistenţă de specialitate şi prestează servicii în concordanţă cu misiunile şi atribuţiile poliţiei.

În exercitarea autorităţii publice poliţistul se bucură de protecţie, potrivit normelor legale în vigoare.

(1) Poliţistul este obligat să răspundă la orice solicitare legitimă privind exercitarea profesiei şi să evite comportamentul care ar putea prejudicia încrederea populaţiei în ceea ce priveşte profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea şi angajamentul său în rezolvarea cererilor legitime ale acesteia.

(2) Poliţistul trebuie să fie loial autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, să acţioneze cu imparţialitate, să fie disciplinat şi demn, să apere prestigiul profesiei şi să exercite toate prerogativele şi îndatoririle specifice funcţiei pe care o deţine.

(1) Poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă şi fermă.

(2) Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi permanent puterea de înţelegere a problemelor sociale, culturale şi educaţionale ale colectivităţii în care îşi exercită profesia, precum şi, după caz, capacităţile manageriale.

Poliţistul este dator să promoveze şi să dezvolte, fără discriminare, bunele raporturi dintre instituţia pe care o reprezintă şi comunitate, să asigure cooperarea efectivă cu reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai populaţiei, ai grupurilor minoritare, inclusiv ai celor etnice.

În temeiul relaţiei de parteneriat cu comunitatea poliţistul furnizează membrilor acesteia informaţii privitoare la legislaţia în vigoare şi la activitatea sa profesională, în limita competenţelor ce îi revin şi fără a dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.

Poliţistul are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a datelor şi informaţiilor pe care le deţine şi să nu utilizeze în mod abuziv sau în folos personal aceste date şi informaţii, asigurând respectarea dreptului la viaţă privată al cetăţenilor.

(1) Poliţistul recurge la forţă ca măsură excepţională, în strictă conformitate cu prevederile legale şi numai în situaţii de absolută necesitate, determinate de ineficienţa somaţiilor şi acţiunilor de mediere prin care s-a încercat dezamorsarea situaţiei sau întreruperea acţiunilor ilicite.

(2) Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţie sunt subordonate principiilor necesităţii şi proporţionalităţii.

(3) În momentul realizării obiectivului legitim încetează şi exercitarea forţei.

Poliţistul nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează acte de tortură, tratamente şi pedepse inumane sau degradante, constrângeri fizice ori psihice, indiferent de circumstanţe.

Poliţistul are obligaţia de a se asigura de legalitatea acţiunilor sale, înainte şi în timpul desfăşurării acestora, din perspectiva respectării legislaţiei naţionale şi a documentelor internaţionale la care România este parte.

(1) Poliţistul răspunde personal pentru actele şi faptele sale, în condiţiile legii. El are datoria să se abţină de la executarea ordinelor şi misiunilor ilegale, având obligaţia de a-i informa de îndată pe şefii săi, pe cale ierarhică, despre aceasta.

(2) Abţinerea de la executarea ordinelor şi misiunilor în condiţiile alin. (1) nu atrage răspunderea disciplinară a poliţistului.

Poliţistul trebuie să îndeplinească într-o manieră echitabilă misiunile ce îi revin, conform principiului nediscriminării, respectând drepturile şi libertăţile fundamentale ale oricărei persoane.

(1) Poliţistul are obligaţia de a acorda sprijin, conform competenţelor legale, victimelor infracţiunilor cu care intră în contact pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în afara acestor atribuţii. În acest sens, victima este îndrumată către serviciile specializate ale poliţiei sau ale altor instituţii cu responsabilităţi în domeniu şi este informată, după caz, cu privire la modalităţile de soluţionare a situaţiei sale.

(2) Relaţia poliţistului cu martorii se subordonează în permanenţă necesităţii de a nu le pune în pericol, acestora sau membrilor lor de familie, viaţa, integritatea corporală sau libertatea.

(3) În contactele realizate cu persoane asupra cărora s-au dispus măsuri privative de libertate, precum şi pe timpul desfăşurării cercetărilor poliţistul respectă cu stricteţe normele procedurale prevăzute de lege.

(1) Poliţistului îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv autoritatea publică conferită de statutul său.

(2) Poliţistului îi este interzis să accepte bani, bunuri, valori sau atenţii în scopul de a-şi îndeplini sau de a nu-şi îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni sau lucrări care excedează competenţelor stabilite prin fişa postului.

Poliţistului îi este interzis să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplineşte, pentru rezolvarea unor interese de ordin personal.

În activitatea de aplicare a legii poliţistul trebuie să respecte principiul prezumţiei de nevinovăţie, asigurând fiecărei persoane care face obiectul cercetării deplina exercitare a drepturilor sale, în condiţiile prevăzute de lege, şi să ţină seama de nevoile specifice ale unor categorii speciale, cum ar fi: copiii, femeile, bătrânii, persoanele cu handicap, membrii minorităţilor, inclusiv cele etnice.

Poliţistului îi este interzis să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea sa ori a instituţiei din care face parte.

Respectarea dispoziţiilor prezentului cod este obligatorie pentru poliţişti, iar încălcarea acestora atrage răspunderea disciplinară, penală sau civilă, în condiţiile legii, a poliţistului vinovat.

(1) Prezentul cod se aplică tuturor poliţiştilor al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de structura în care sunt încadraţi şi de funcţia în care sunt numiţi.

(2) Normele prezentului cod sunt obligatorii pe timpul participării, potrivit prevederilor legale, la misiunile poliţiei, atât pentru funcţionarii publici din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi pentru celelalte categorii de personal care participă la aceste misiuni.

-------------

al poliţistului