CONVENŢIE VAMALĂ din 11 iunie 1968

În sensul prezentei convenţii, se înţelege

a) prin "material ştiinţific": instrumentele, aparatele, maşinile şi accesoriile lor, utilizate în scopul cercetării ştiinţifice sau al învăţămîntului;

b) prin "drepturi şi taxe de import": drepturile vamale şi orice alte drepturi, taxe şi redevenţe sau impozite diverse care sînt percepute la import sau cu ocazia importului mărfurilor, exceptîndu-se redevenţele şi impozitele al căror cuantum este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate;

c) prin "admitere temporară": importul temporar cu scutirea plăţii drepturilor şi taxelor de import, fără prohibiţii sau restricţii la import, cu condiţia reexportului;

d) prin "instituţii oficial recunoscute": instituţiile ştiinţifice sau de învăţămînt, publice sau private, al căror scop este, în mod esenţial, nelucrativ şi care au fost recunoscute oficial de către autorităţile competente ale ţării importatoare pentru a primi materialul ştiinţific în admitere temporară;

e) prin "ratificare": ratificarea propriu-zisă, acceptarea sau aprobarea;

f) prin "consiliu": organizaţia instituită prin Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950.

Fiecare parte contractantă se angajează să acorde admiterea temporară

a) materialului ştiinţific destinat să fie utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice sau al învăţămîntului;

b) pieselor de schimb pentru materialul ştiinţific aflat în admitere temporară, în virtutea paragrafului a de mai sus;

c) instrumentelor special concepute pentru întreţinerea, controlul, calibrajul sau repararea materialului ştiinţific utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice sau al învăţămîntului.

Admiterea temporară a materialului ştiinţific, a pieselor de schimb şi a instrumentelor poate fi subordonată următoarelor condiţii

a) să fie importate de către instituţii oficial recunoscute şi să fie utilizate sub controlul şi responsabilitatea acestor instituţii;

b) să fie utilizate în ţara importatoare în scopuri necomerciale;

c) să fie importate într-un număr rezonabil, ţinînd seama de destinaţia lor;

d) să fie susceptibile de a fi identificate cu ocazia reexportului;

e) să rămînă, pe timpul şederii pe teritoriul ţării importatoare, în proprietatea unei persoane fizice domiciliate în străinătate sau a unei persoane juridice avînd sediul în străinătate.

Fiecare parte contractantă poate să suspende, în totalitate sau în parte, angajamente pe care şi le-a luat în virtutea prezentei convenţii, dacă mărfurile de valoare ştiinţifică echivalentă materialului ştiinţific sau pieselor de schimb a căror admitere temporară este preconizată sînt produse şi disponibile în ţara importatoare.

Fiecare parte contractantă se angajează, în toate cazurile în care va considera posibil, să nu pretindă constituirea unei garanţii reprezentînd cuantumul drepturilor şi taxelor de import şi să considere suficient un angajament scris. Angajamentul respectiv poate fi pretins fie cu ocazia fiecărui import, fie cu titlu general pentru o perioadă determinată sau, dacă este cazul, pentru durata de recunoaştere oficială acordată instituţiei.

1. Materialul ştiinţific aflat în admitere temporară trebuie să fie reexportat într-un termen de 6 luni cu începere de la data importului. Totuşi, autorităţile vamale ale ţării de import temporar vor putea pretinde ca materialul să fie reexportat într-un termen mai scurt, apreciat ca suficient pentru atingerea scopului importului temporar respectiv.

2. Pentru motive întemeiate, autorităţile vamale vor putea fie să acorde un termen mai lung, fie să proroge termenul iniţial.

3. Dacă întregul material ştiinţific aflat în admitere temporară sau o parte a lui nu se va putea reexporta din cauza unui sechestru şi dacă acest sechestru n-a fost aplicat la cererea unor particulari, obligaţia reexportului va fi suspendată pe durata sechestrului.

Reexportul materialului ştiinţific aflat în admitere temporară se va putea efectua odată sau în mai multe etape, prin orice birou vamal deschis pentru astfel de operaţii, chiar dacă acest birou este altul decît cel prin care s-a făcut importul.

Materialul ştiinţific aflat în admitere temporară va putea să primească o altă destinaţie decît reexportul şi, în special, va putea fi pus în consumul intern sub rezerva să fie satisfăcute condiţiile şi formalităţile prevăzute în legile şi regulamentele ţării de import temporar.

În caz de accident constatat în modul cuvenit şi chiar cînd există obligaţia reexportului prevăzută în prezenta convenţie, reexportul în întregime sau în parte al materialului ştiinţific grav deteriorat nu va fi pretins, cu condiţia ca materialul ştiinţific să fie, potrivit hotărîrii autorităţilor vamale

a) supus drepturilor şi taxelor de import cuvenite în cazul respectiv; sau

b) abandonat, liber de orice taxe, tezaurului public al statului în care a fost importat temporar; sau

c) distrus, sub control oficial, fără ca din aceasta să rezulte cheltuieli pentru tezaurul public al statului în care a fost importat temporar.

Dispoziţiile prevăzute la articolul 9 de mai sus se aplică şi pieselor care au fost înlocuite ca urmare a reparării materialului ştiinţific sau modificărilor aduse acestuia în timpul rămînerii sale pe teritoriul de import temporar.

Dispoziţiile articolelor 6-9 se aplică şi pieselor de schimb şi uneltelor vizate la articolul 2.

1. Fiecare parte contractantă va reduce la minimum formalităţile vamale aferente facilităţilor prevăzute de prezenta convenţie şi va publică, în cel mai scurt timp, regulamentele pe care le edictează în legătură cu aceste formalităţi.

2. La intrare ca şi la ieşire, verificarea şi vămuirea materialului ştiinţific vor fi efectuate, în toate cazurile în care aceasta va fi posibil şi oportun, la locul de utilizare a acestui material.

Dispoziţiile prezentei convenţii stabilesc facilităţi minimale şi nu împiedică aplicarea unor facilităţi mai mari pe care unele părţi contractante le acordă sau le-ar putea acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie pe bază de acorduri bilaterale sau multilaterale.

Pentru aplicarea prezentei convenţii, teritoriile părţilor contractante care formează o uniune vamală sau economică pot fi considerate ca un singur teritoriu.

Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedică aplicarea prohibiţiilor şi restricţiilor care derivă din legile şi regulamentele naţionale, fondate pe consideraţi de moralitate sau de ordine publică, de securitate publică, de igienă sau de sănătate publică, ori care se referă la protecţia brevetelor şi mărcilor de fabrică.

Orice încălcare a dispoziţiilor prezentei convenţii, orice substituire, declaraţie falsă sau manevră care are ca efect să permită ca o persoană (fizică sau juridică) sau un material să beneficieze pe nedrept de facilităţile prevăzute de prezenta convenţie, expune pe contravenient, în ţara în care fapta ilicită a fost comisă, la sancţiunile prevăzute de legile şi regulamentele acestei ţări şi, după caz, la plata drepturilor şi taxelor de import exigibile.

1. Părţile contractante se vor reuni, ori de cîte ori este nevoie, pentru a examina condiţiile în care se aplică prezenta convenţie, mai ales în scopul de a căuta măsurile corespunzătoare pentru a asigura interpretarea şi aplicarea uniformă a acesteia.

2. Aceste reuniuni se convoacă de secretarul general al consiliului, la cererea unei părţi contractante şi, cu excepţia unei hotărîri contrare a părţilor contractante, se ţin la sediul consiliului.

3. Părţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Hotărîrile părţilor contractante sînt luate cu majoritatea de două treimi a acelora care sînt prezente şi iau parte la vot.

4. Părţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei chestiuni decît dacă mai mult de jumătate dintre ele sînt prezente.

1. Orice diferend între părţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionat, în măsura posibilului, pe calea negocierilor directe între părţile în cauză.

2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus, de către părţile în cauză, părţilor contractante, întrunite în condiţiile prevăzute la articolul 17 al prezentei convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandări în vederea soluţionării lui.

3. Părţile în diferend pot conveni anticipat să accepte recomandările părţilor contractante.

1. Orice stat membru al consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantă la prezenta convenţie

a) prin semnare, fără rezerva ratificării;

b) prin depunerea unui instrument de ratificare după ce o va fi semnat sub rezerva ratificării; sau

c) prin aderare.

2. Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare de către statele menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, pînă la 30 iunie 1969, la sediul din Bruxelles al consiliului. După această dată ea va fi deschisă pentru aderare.

3. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, căruia i s-a adresat o invitaţie în acest scop de către secretarul general al consiliului, la cererea părţilor contractante, va putea deveni parte contractantă la prezenta convenţie prin aderare, după intrarea ei în vigoare.

4. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al consiliului.

Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data cînd 5 dintre statele menţionate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenţii o vor fi semnat fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau aderare.

1. Prezenta convenţie se încheie pe durată nelimitată. Totuşi, oricare parte contractantă o va putea denunţa, în orice moment, după data intrării sale în vigoare aşa cum această dată este stabilită de articolul 20 al prezentei convenţii.

2. Denunţarea se notifică printr-un instrument scris depus la secretarul general al consiliului.

3. Denunţarea va produce efecte la 6 luni de la primirea instrumentului de denunţare de către secretarul general al consiliului.

1. Părţile contractante, întrunite în condiţiile prevăzute la articolul 17 de mai sus, pot recomanda amendamente la prezenta convenţie.

2. Textul oricărui amendament astfel recomandat se comunică de către secretarul general al consiliului tuturor părţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).

3. În termen de 6 luni, socotit de la data comunicării amendamentului recomandat, orice parte contractantă poate face cunoscut secretarului general al consiliului

a) fie că are o obiecţie la amendamentul recomandat;

b) fie că, cu toate că are intenţia să accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare pentru această acceptare nu sînt încă îndeplinite în ţara sa.

4. Atît timp cît o parte contractantă care a transmis comunicarea prevăzută mai sus la paragraful 3(b) nu a notificat secretarului general al consiliului acceptarea sa, ea poate, într-un termen de 9 luni, socotit de la data expirării termenului de 6 luni prevăzut la paragraful 3 al prezentului articol, să prezinte o obiecţie la amendamentul recomandat.

5. Dacă se formulează, în condiţiile prevăzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, o obiecţie la amendamentul recomandat, amendamentul este considerat ca fiind neacceptat şi rămîne fără efect.

6. Dacă la amendamentul recomandat nu s-a formulat nici o obiecţie în condiţiile prevăzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul este considerat acceptat la următoarea dată

a) cînd nici o parte contractantă nu a transmis comunicarea în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la expirarea termenului de 6 luni menţionat la paragraful 3;

b) cînd una sau mai multe părţi contractante au transmis o comunicare în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la cea mai apropiată din următoarele două date

i) data la care toate părţile contractante care au adresat o asemenea comunicare au notificat secretarului general al consiliului acceptarea amendamentului recomandat, această dată urmînd totuşi a fi reportată la expirarea termenului de 6 luni, menţionat la paragraful 3 al prezentului articol, dacă toate acceptările au fost notificate anterior acestei expirări;

îi) data expirării termenului de 9 luni menţionat la paragraful 4 al prezentului articol.

7. Orice amendament considerat acceptat intră în vigoare la 6 luni de la data la care a fost considerat acceptat.

8. Secretarul general al consiliului notifică, cît mai curînd posibil, tuturor părţilor contractante şi celorlalte state semnatare, orice obiecţie formulată conform paragrafului 3(a) al prezentului articol, precum şi orice comunicare adresată conform paragrafului 3(b). El va face cunoscut ulterior tuturor părţilor contractante şi, celorlalte state semnatare dacă partea sau părţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridică vreo obiecţie împotriva amendamentului recomandat sau îl acceptă.

9. Orice stat care ratifică prezenta convenţie sau aderă la ea este considerat că a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare.

1. Orice stat poate, fie în momentul semnării fără rezerva ratificării, al ratificării sau al aderării, fie ulterior, să notifice secretarului general al consiliului că prezenta convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale căror relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care el îşi asumă responsabilitatea internaţională. Această notificare va avea efect la 3 luni de la data primirii ei de către secretarul general. Totuşi, convenţia nu poate deveni aplicabilă teritoriilor desemnate în notificare înainte ca ea să fi intrat în vigoare faţă de statul interesat.

2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat că prezenta convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cărui relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care îşi asumă responsabilitatea internaţională poate notifica secretarului general al consiliului, conform dispoziţiilor articolului 21 al prezentei convenţii, că acest teritoriu va înceta să aplice convenţia.

La prezenta convenţie nu se admite nici o rezervă.

Secretarul general al consiliului notifică tuturor părţilor contractante, precum şi celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)

a) semnările, ratificările şi aderările menţionate la articolul 19 al prezentei convenţii;

b) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform articolului 20;

c) denunţările primite conform articolului 21;

d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 22, precum şi data intrării lor în vigoare;

e) notificările primite conform articolului 23.

Conform articolului 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al consiliului.

Drept care subscrişii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Bruxelles la 11 iunie 1968, în limbile franceză şi engleză, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la secretarul general al consiliului, acesta urmînd să trimită copii certificate pentru conformitate tuturor statelor menţionate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenţii.

______________

relativă la importul temporar de material ştiinţific*)

__________

Notă *) Traducere.

PREAMBUL

Părţile contractante la prezenta convenţie elaborată sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală şi cu concursul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO),

considerînd că dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi a învăţămîntului constituie un factor determinant al progresului economic şi social,

convinse că adoptarea de facilităţi generale relative la importul temporar cu scutire de drepturi şi taxe al materialului destinat cercetării ştiinţifice sau învăţămîntului poate contribui efectiv la realizarea acestor scopuri,

au convenit asupra celor ce urmează

Capitolul I

Definiţii

Capitolul II

Domeniu de aplicare

Capitolul III

Dispoziţii speciale

Capitolul IV

Dispoziţii diverse

Capitolul V

Clauze finale