REGULAMENT din 22 decembrie 2003

Comitetul consultativ este un organism de consiliere care funcţionează pe lângă Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu activitate în sfera monitorizării pieţei transporturilor rutiere de mărfuri în scopul constatării apariţiei situaţiilor de criză şi al adoptării măsurilor necesare rezolvării acestora.

(1) Conducerea Comitetului consultativ este asigurată de un preşedinte care este directorul general al Direcţiei generale transport rutier din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

(2) Preşedintele reprezintă Comitetul consultativ în raporturile directe cu conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu celelalte direcţii din structura organizatorică a ministerului, precum şi cu celelalte organisme aflate în subordinea, coordonarea şi, respectiv, sub autoritatea ministerului.

(1) Structura organizatorică a Comitetului consultativ este următoarea

- directorul general al Direcţiei generale transport rutier şi directorul general al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., din partea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

- 2 membri din partea Consiliului Concurenţei;

- 2 membri din partea Institutului Naţional de Statistică.

(2) Comitetul consultativ dispune de un secretariat tehnic care are activitate permanentă şi care este asigurat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

(3) Secretariatul tehnic al Comitetului consultativ este compus din 3 membri desemnaţi de Comitetul consultativ.

(1) Secretariatul tehnic al Comitetului consultativ are următoarele atribuţii specifice

a) monitorizează piaţa transporturilor rutiere de mărfuri;

b) urmăreşte prin date statistice nivelul cererii de transport rutier de mărfuri faţă de nivelul ofertei de transport rutier de mărfuri;

c) urmăreşte prin date statistice evoluţia costurilor şi/sau a tarifelor în transportul rutier de mărfuri;

d) colectează datele statistice privind evoluţia transporturilor rutiere de mărfuri;

e) semnalează apariţia unor probleme specifice, de natură să creeze un excedent important al ofertei faţă de cerere;

f) constată şi semnalează posibilitatea apariţiei unei situaţii de criză în domeniul transporturilor rutiere de mărfuri, susceptibilă să persiste.

(2) Comitetul consultativ are următoarele atribuţii specifice

a) prezintă Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului rapoarte referitoare la situaţiile de criză în domeniul transporturilor rutiere;

b) motivează constatarea situaţiei de criză;

c) propune măsuri pentru diminuarea sau înlăturarea situaţiei de criză;

d) consiliază Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, atunci când este solicitat, cu privire la aplicarea măsurilor propuse;

e) pune la dispoziţie pentru publicare rezultatul anual al monitorizării pieţei transporturilor rutiere de mărfuri.

Principalele relaţii ierarhice ale Comitetului consultativ sunt următoarele

a) de subordonare faţă de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

b) de colaborare cu celelalte direcţii din structura organizatorică a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, precum şi cu celelalte unităţi aflate în subordinea, coordonarea şi, respectiv, sub autoritatea ministerului;

c) de colaborare cu alte ministere sau organisme ale statului.

Principalele relaţii funcţionale ale Comitetului consultativ sunt următoarele

a) atunci când este convocat, prezintă conducerii Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în termen de 30 de zile, un raport care va cuprinde motivarea constatării situaţiei de criză şi măsurile propuse pentru diminuarea sau înlăturarea situaţiei de criză;

b) informează Direcţia generală transport rutier din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului despre toate acţiunile întreprinse.

──────────────────────

de organizare şi funcţionare a Comitetului consultativ

Capitolul I

Dispoziţii generale

Capitolul II

Conducerea Comitetului consultativ

Capitolul III

Structura organizatorică

Capitolul IV

Atribuţii specifice

Capitolul V

Relaţii ierarhice

Capitolul VI

Relaţii funcţionale