CONVENŢIE din 19 octombrie 1972

1. Cetăţenii fiecărei părţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părţi contractante în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii.

2. Cetăţenii fiecărei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecătoreşti şi altor instituţii ale celeilalte părţi contractante în competenţa cărora intra cauzele civile şi penale, denumite în cele ce urmează instituţii judiciare, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.

3. Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetăţenii fiecărei părţi contractante se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile părţii contractante pe teritoriul căreia îşi au sediul.

Cetăţenilor fiecărei părţi contractante, reclamanţi sau intervenienţi, nu li se va putea impune nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sînt străini sau ca au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

În îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în măsura în care aceasta nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale celor două părţi contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiţie.

1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba părţii solicitante şi vor fi însoţite de o traducere. Cererile trebuie să poarte ştampila oficială.

2. Traducerea va fi certificată de către un traducător oficial al autorităţii de la care emana actul sau de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular al uneia dintre părţile contractante.

Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale părţilor contractante îşi vor comunică reciproc, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, penal, procesual penal şi civil.

Asistenţa juridică poate fi refuzată dacă partea contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranităţii, securităţii sau ordinii sale publice.

1. Cetăţenii unei părţi contractante beneficiază, în faţa instituţiilor judiciare de pe teritoriul celeilalte părţi contractante, de asistenţa judiciară gratuita, de scutiri şi reduceri de taxe de timbru, care se acordă cetăţenilor acesteia în legătură cu situaţia lor materială, în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii.

2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate unei părţi într-o acţiune intentată la o instituţie judiciară a uneia dintre părţile contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi la inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

1. Adeverinta cu privire la situaţia materială, necesară pentru obţinerea înlesnirilor prevăzute de articolul 7, va fi eliberata de autoritatea competentă a părţii contractante pe teritoriul căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiţionarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unui stat terţ, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părţii contractante al carei cetăţean este petiţionarul, competente la locul unde acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Instituţia judiciară căreia i s-a adresat cererea pentru acordarea asistenţei judiciare gratuite şi a înlesnirilor prevăzute la articolul 7 hotărăşte în coinformitate cu legile statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare.

1. Dacă un cetăţean al unei părţi contractante, avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acesteia, doreşte sa beneficieze în faţa unei instituţii judiciare a celeilalte părţi contractante de înlesnirile prevăzute la articolul 7, el poate face cererea, în acest sens, la instituţia judiciară competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa, potrivit legilor statului sau.

De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la articolul 8 şi a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească instituţia judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petitionar.

2. Instituţia judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută de articolul 8 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celeilalte părţi contractante.

Părţile contractante, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrădare, vor efectua transmiteri de acte şi comisii rogatorii în materia dreptului civil şi penal prin intermediul ministerelor de justiţie.

Dispoziţiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru părţile contractante de a inmina direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile lor consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetăţenilor lor, dacă aceştia accepta primirea.

Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde următoarele date

a) obiectul cererii;

b) numele şi prenumele părţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa lor, iar pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor;

c) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor părţilor, dacă este cazul;

d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului - la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii - împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba şi, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse martorilor;

e) în materie penală, calificarea infracţiunii comise.

Instituţia solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul ei şi numai dacă aceste acte sînt însoţite de o traducere. În caz contrar, ea inmineaza actele destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească.

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instituţia solicitată va stabili, în măsura posibilităţii, adresa exactă.

2. Dacă instituţia solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va transmite, din oficiu, instituţiei competente şi va informa despre aceasta instituţia solicitanta.

Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul părţii contractante solicitate.

1. Instituţia căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar aceleaşi mijloace de constringere ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instituţiile din statul sau.

2. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitată va incunostinta, în timp util, instituţia solicitanta sau părţile, despre locul şi data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta se vor înapoia actele şi se vor comunică motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzată.

Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părţile contractante, cu excepţia celor pentru remunerarea experţilor şi a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor. Cuantumul şi natura cheltuielilor care trebuie să fie rambursate vor fi comunicate instituţiei solicitante.

Dacă o persoană, oricare ar fi cetăţenia sa, primeşte pe teritoriul uneia dintre părţile contractante o citaţie pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judiciare ale celeilalte părţi contractante ca martor sau expert şi se prezintă în mod voluntar în faţa acestor autorităţi ca urmare a citarii, ea nu poate fi urmărită, deţinută sau privată de libertate pe teritoriul părţii solicitante pentru infracţiunea ce face obiectul procesului în care a fost citata sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de plecarea sa de pe teritoriul părţii solicitate şi nici pentru depozitia facuta în acel proces.

Imunitatea prevăzută la articolul precedent încetează dacă martorul sau expertul, avînd posibilitatea sa părăsească teritoriul părţii solicitante în termen de 10 zile din ziua cînd autorităţile judiciare i-au făcut cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară, ar continua sa ramina pe acel teritoriu sau ar reveni după ce l-ar fi părăsit. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părţi din motive independente de voinţa sa.

1. Fiecare parte contractantă se angajează sa recunoască şi sa încuviinţeze să se execute pe teritoriul sau următoarele hotărîri judecătoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante

a) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele civile;

b) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor;

c) tranzacţiile judiciare în cauzele civile.

2. Sînt considerate hotărîri judecătoreşti, în sensul paragrafului 1, şi hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei părţi contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale.

Hotărîrile judecătoreşti menţionate la articolul 21 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în următoarele condiţii

a) dacă, potrivit legii parii contractante pe teritoriul căreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executării, nu este exclusa competenţa instanţelor judecătoreşti ale părţii contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea în cauza;

b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă şi executorie potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată;

c) dacă prin recunoaşterea sau executarea hotărîrii judecătoreşti nu se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sau ordinii publice a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;

d) dacă în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă avînd autoritate de lucru judecat, pronunţată de către o autoritate judiciară competenţa a părţii solicitate;

e) dacă persoanei care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a inminat în timp util, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea; citarea prin afişare nu se considera inminare.

1. Cererea de recunoaştere şi de încuviinţare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la instanţa competenţa a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la instanţa care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva.

2. La cerere se vor anexa

a) copia certificată de pe hotărîrea judecătorească sau de pe tranzacţia judiciară, precum şi o adeverinta ca hotărîrea este definitivă şi executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) adeverinta ca partea care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea a fost citata în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărîrea;

c) traducerea actelor indicate la literele a şi b, precum şi traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în limba părţii pe teritoriul căreia urmează să se recunoască sau să se execute hotărîrea.

3. Odată cu cererea de recunoaştere a hotărîrii şi de încuviinţare a executării poate fi cerută şi executarea hotărîrii.

1. Instanţele părţii contractante pe teritoriul căreia trebuie să se recunoască şi să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executării şi la obiecţiile făcute împotriva acesteia şi vor proceda la recunoaştere şi la executare, potrivit legii proprii, dacă prin prezenta convenţie nu se prevede altfel.

2. Instanţa chemată să se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se va limita sa stabilească existenta condiţiilor prevăzute la articolul 22 şi, dacă aceste condiţii exista, va recunoaşte hotărîrea şi va incuviinta executarea.

Hotărîrile judecătoreşti definitive ale unei părţi contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetăţeni se recunosc şi produc efecte pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără nici o procedură de recunoaştere.

1. Dacă una dintre părţile în proces, scutită de garanţie procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părţi cheltuielile de judecată, aceasta hotărîre se va executa, la cerere, gratuit pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

2. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutită partea, instanţa părţii contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte părţi contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli şi taxe. Suma încasată se va pune la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte părţi contractante.

3. La cererile prevăzute la paragraful 1 şi 2 se va anexa o copie certificată de pe acea parte din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată şi al taxelor, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi o traducere a acestor acte.

4. Instanţa care încuviinţează executarea hotărîrilor prevăzute la paragrafele 1 şi 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi executorie.

Fiecare parte contractantă va recunoaşte şi va incuviinta să se execute pe teritoriul sau hotărîrile arbitrale în materie comercială pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958.

Hotărîrile arbitrale în materie civilă pronunţate pe teritoriul uneia dintre părţile contractante vor fi recunoscute şi vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte părţi contractante în condiţiile articolelor 22 şi 23, în măsura în care aceste condiţii sînt aplicabile hotărîrilor arbitrale.

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale, precum şi a tranzacţiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale părţilor contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor obţinute prin executare.

Părţile contractante se angajează să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevăzute în prezentul capitol, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei, persoanele care se găsesc pe teritoriul uneia dintre ele care sînt cercetate sau urmărite în scopurile precizate de către autorităţile celeilalte părţi contractante.

Extrădarea se admite numai dacă fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrădare se cere este prevăzută ca infracţiune de legile ambelor părţi contractante.

Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai dacă, potrivit legilor ambele părţi contractante, fapta atrage o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. Dacă extrădarea este cerută în vederea executării pedepsei, ea este admisă numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de un an sau mai severă.

Nu pot fi extrădate

a) persoanele care la data primirii cererii de extrădare sînt cetăţeni ai părţii contractante solicitate;

b) persoanele fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul părţii solicitate, precum şi persoanele a căror extrădare este interzisă de legislaţia părţii solicitate.

Extrădarea nu este admisă dacă

a) fapta a fost săvîrşită pe teritoriul părţii solicitate;

b) infracţiunea pentru care se cere extrădarea a fost comisă în afară teritoriului părţii solicitante, iar legislaţia părţii solicitate nu prevede urmărirea unei astfel de infracţiuni cînd este săvîrşită în afară teritoriului sau sau nu admite extrădarea pentru infracţiuni care fac obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legii ambelor părţi contractante, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

d) fapta pentru care se cere extrădarea este, potrivit legii uneia dintre părţile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza legală care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei;

e) împotriva persoanei a carei extrădare se cere s-a pronunţat o hotărîre definitivă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitate sau acestea au pus capăt urmăririi penale pentru aceeaşi fapta.

Extrădarea poate fi amînată dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pronunţată de o instanţa a părţii solicitate.

În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrşit, iar cînd s-a pronunţat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea crea mari greutăţi pentru stabilirea faptelor, partea solicitată poate admite extrădarea temporară sub condiţia expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru alta infracţiune decît aceea pentru care s-a obţinut extrădarea, nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrădarea a fost obţinută şi nu poate fi extrădată unui stat terţ în afară de cazul cînd

a) exista acordul prealabil al părţii solicitate;

b) deşi a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părţii solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

În materie de extrădare cele doua părţi contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor afacerilor externe.

1. La cererea de extrădare adresată părţii solicitate vor fi anexate

a) copia certificată de pe mandatul de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată de pe hotărîrea rămasă definitivă. În cazul în care mandatul de arestare nu este menţionată fapta cu indicarea locului şi timpului săvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia de pe textele legale aplicate în cauza respectiva;

c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea solicitată poate cere date suplimentare, dacă indicaţiile date potrivit paragrafului precedent sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni. Aceasta durata poate fi prelungită cu încă 15 zile de către părţile contractante pentru motive temeinice.

3. Dacă partea solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitată poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

După primirea cererii de extrădare, dacă sînt îndeplinite condiţiile de forma ale extrădării, partea solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentei convenţii, extrădarea nu poate avea loc.

În caz de urgenta, arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenţie în acest sens de la partea contractantă solicitanta. Intervenţia va menţiona mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare provizorie va fi transmisă autorităţilor părţii solicitate fie pe cale poştală sau telegrafica, fie prin orice alt mijloc lasind o urma scrisă.

Despre arestarea facuta potrivit alineatului precedent va fi instiintata neîntîrziat cealaltă parte contractantă.

Durata arestării preventive dispusă în condiţiile alineatului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea părţii solicitante.

Totuşi, punerea în libertate provizorie este posibila în orice moment, cu condiţia pentru partea solicitată de a lua orice măsuri pe care le-ar considera necesare în scopul prevenirii sustragerii persoanei reclamate.

Partea solicitată va face cunoscut părţii solicitante hotărîrea sa asupra extrădării.

În caz de respingere totală sau parţială pronunţată de autoritatea judiciară, motivele hotărîrii vor fi comunicate părţii solicitate.

În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea solicitată este obligată sa comunice părţii solicitante locul şi data predării extrădatului.

Dacă reprezentantul părţii solicitante nu se prezintă la data şi locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă, aceasta va putea fi pusă în libertate. În orice caz, ea va fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotite de la data precizată. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, ea va putea fi respinsă.

Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state, partea solicitată hotărăşte către care stat se va face extrădarea.

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi dacă revine pe teritoriul părţii solicitate, ea va putea fi extrădată din nou. În acest caz, nu mai este necesar să se anexeze la cerere actele prevăzute la articolul 35.

La cererea părţii solicitante, partea solicitată va transmite

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte împrejurări;

b) obiectele care în mod vadit provin din infracţiune ori au servit la săvîrşirea acesteia.

Predarea obiectelor se face sub luarea de dovada.

Dacă obiectele cerute sînt necesare părţii solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi înapoiate.

Drepturile părţii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Dacă exista asemenea drepturi, obiectele vor fi restituite părţii solicitate cît mai curînd posibil.

Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor părţii solicitate.

Fiecare parte contractantă autoriza, la cererea celeilalte, tranzitul pem teritoriul sau al persoanelor extrădate acesteia din urma de către un stat terţ.

În astfel de cazuri, cererea pentru autorizare se înaintează şi se rezolva potrivit aceloraşi reguli ca şi cererea de extrădare.

Cheltuielile de extrădare se suporta de partea pe teritoriul căreia s-au făcut.

Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta.

Părţile contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunţată o sentinta definitivă, se va transmite şi copia de pe sentinta.

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părţi contractante data privind hotărîrile definitive pronunţate de instanţele unei părţi contractante împotriva cetăţenilor celeilalte părţi contractante, transmiţînd totodată, amprentele digitale existente ale condamnaţilor.

La cererea instanţelor judecătoreşti sau a organelor de urmărire penală ale uneia dintre părţile contractante, vor fi transmise, gratuit, de cealaltă parte, informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecaţii pe teritoriul acestei părţi contractante. Comunicarea se va face conform articolului 3.

1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Atena cît mai curînd posibil.

2. Convenţia va intra în vigoare în a saizecea zi socotită de la data schimbului instrumentelor de ratificare.

Convenţia se încheie pentru o perioadă de 5 ani şi va fi considerată prelungită de fiecare data pentru o alta perioada de 5 ani dacă nici una dintre părţile contractante nu o denunta cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea acestui termen.

Facuta la Bucureşti la data de nouasprezece octombrie 1972, în doua exemplare originale în limba franceza, ambele texte făcînd credinţa egala.

Drept care împuterniciţii celor două părţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.

de asistenţa juridică în materie civilă şi penală între Republica Socialistă România şi Regatul Greciei*)

-------

Notă *) Traducere

Republica Socialistă România şi Regatul Greciei, dorind sa reglementeze asistenţa juridică în materie civilă şi penală în spiritul respectului suveranităţii, independentei naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au hotărît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au desemnat împuterniciţii lor

Republica Socialistă România, pe domnul Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe;

Regatul Greciei, pe domnul Aristote Phrydas, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti,

care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna şi cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Asistenţa judiciară gratuita, scutiri şi reduceri de taxe

Capitolul 3

Inminarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii

Capitolul 4

Protecţia martorilor şi experţilor

Capitolul 5

Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale

Capitolul 6

Extrădarea

Capitolul 7

Dispoziţii finale

PROTOCOL

La semnarea Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Regatul Greciei privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, subsemnaţii împuterniciţi au convenit asupra dispoziţiilor următoare, care sînt considerate ca făcînd parte integrantă din convenţia menţionată mai sus

I. În înţelesul convenţiei

1. Expresia în materie civilă cuprinde şi dreptul comercial, dreptul familiei şi statutul personal.

2. Expresia autoritate judiciară desemnează orice autoritate în competenţa căreia intra cauzele civile şi penale, conform legilor fiecăreia dintre părţile contractante.

II. Cînd dispoziţiile convenţiei prevăd o traducere a actelor sau documentelor, aceasta va fi facuta în limba părţii solicitate sau în limba franceza.

-------