CONVENŢIE din 11 noiembrie 1972

1. Cetăţenii fiecărei părţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părţi contractante de acelaşi tratament ca şi cetăţenii proprii în ceea ce priveşte protecţia juridică a drepturilor lor personale şi patrimoniale.

2. Cetăţenii fiecărei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit autorităţilor judiciare, precum şi instituţiilor celeilalte părţi contractante, în competenţa cărora intra, potrivit legislaţiei sale, cauze civile sau penale, pot să-şi susţină drepturile şi interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.

Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetăţenii fiecărei părţi contractante se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor juridice care îşi au sediul pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi care sînt înfiinţate în conformitate cu legile acesteia din urma.

1. Cererile pentru acordarea asistenţei judiciare, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba părţii solicitante şi vor fi însoţite de traduceri în limba părţii solicitate. Cererile trebuie să poarte ştampila oficială.

2. Traducerea se certifica pentru conformitate de către un traducător oficial, de autoritatea judiciară de la care emana actul, de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al uneia dintre părţile contractante.

1. Sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrădare, toate comunicările între părţile contractante, prevăzute în prezenta convenţie, se vor efectua prin intermediul ministerelor de justiţie.

2. Totuşi, dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea pentru părţile contractante de a comunică între ele pe cale diplomatică.

Ministerele de justiţie ale părţilor contractante îşi vor comunică, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materie civilă şi penală.

1. Cetăţenii fiecărei părţi contractante vor beneficia de scutire de "cautio judicatum solvi" şi asistenţa judiciară gratuita, în condiţiile prevăzute în Convenţia privind procedura civilă, încheiată la Haga la 1 martie 1954, la care ambele state sînt părţi, chiar dacă nu au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unuia dintre aceste state.

2. Cetăţenii fiecărei părţi contractante vor beneficia în faţa autorităţilor judiciare ale celeilalte părţi contractante şi de reducerile de taxe care se acordă în aceleaşi condiţii cetăţenilor acesteia în legătură cu situaţia lor materială.

3. Cetăţenii fiecărei părţi contractante, cărora li s-a acordat asistenţa judiciară gratuita sau reduceri de taxe, vor beneficia de aceste înlesniri şi în ceea ce priveşte comunicarea de acte şi executarea de comisii rogatorii, efectuate în aceeaşi cauza pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

1. Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare şi comisiile rogatorii vor fi efectuate potrivit prevederilor Convenţiei de la Haga din 1 martie 1954, sub rezerva dispoziţiilor din prezentul capitol.

2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea pentru părţile contractante de a comunică direct propriilor cetăţeni, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte judiciare sau extrajudiciare, dacă aceştia accepta primirea.

Cererea pentru comunicări de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde

a) denumirea autorităţii de la care emana actul;

b) obiectul cererii;

c) numele, prenumele şi calitatea părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor;

d) numele, prenumele şi adresa destinatarului actului ce urmează a fi comunicat, iar pentru comisiile rogatorii, obiectul acestora, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa persoanelor care urmează să fie audiate şi, eventual, întrebările care urmează să fie puse acestor persoane.

Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se comunice un act este indicată incomplet sau inexact, partea solicitată va dispune să se facă cercetările necesare în scopul de a se stabili adresa exactă.

Comunicarea actelor şi executarea comisiilor rogatorii vor putea fi refuzate pentru motivele prevăzute în articolele 4 şi 11 din Convenţia de la Haga din 1 martie 1954, precum şi în cazul în care sînt contrarii ordinii publice a părţii contractante solicitate.

Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părţile contractante, cu excepţia acelora privind efectuarea expertizelor, ale căror cuantum şi natura vor fi comunicate părţii contractante solicitante.

1. Hotărîrile judecătoreşti pronunţate în materie civilă pe teritoriul uneia dintre părţile contractante sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte părţi dacă întrunesc următoarele condiţii

a) hotărîrea a fost promulgată de o autoritate judiciară competenţa, potrivit art. 13 din prezenta convenţie;

b) pîrîtul a fost prezent la judecata sau regulat citat, potrivit legii statului pe teritoriul căruia s-a pronunţat hotărîrea;

c) hotărîrea a dobîndit putere de lucru judecat, potrivit legii părţii contractate în care a fost pronunţată;

d) hotărîrea sa nu conţină nici o dispoziţie care să aducă atingere suveranităţii, securităţii şi sa nu fie contrară ordinii publice a statului în care se cere recunoaşterea;

e) între aceleaşi părţi şi cu acelaşi obiect sa nu fi fost pronunţată de către autorităţile judiciare ale părţii contractante solicitate o hotărîre definitivă;

f) nici o autoritate judiciară a statului solicitat sa nu fi fost investită cu o acţiune, între aceleaşi părţi şi avînd acelaşi obiect, anterior introducerii acţiunii la autoritatea judiciară care a pronunţat hotărîrea a carei recunoaştere se cere.

2. Prin hotărîri judecătoreşti, în sensul prezentului capitol, se înţeleg, de asemenea, dispoziţiile referitoare la repararea pagubelor sau restituirea lucrurilor, cuprinse într-o hotărîre penală.

Autoritatea judiciară a statului în care s-a pronunţat hotărîrea este considerată competenţa, în sensul articolului 12 litera a, dacă

a) la data introducerii acţiunii, pîrîtul avea domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestui stat;

b) pîrîtul, avînd o întreprindere sau o sucursala cu caracter comercial sau industrial ori de alta natura, pe teritoriul acestui stat, a fost chemat în judecata pentru un litigiu în legătură cu activitatea întreprinderii sau sucursalei;

e) prin acord expres sau tacit între reclamant şi pîrît, obligaţia contractuală care formează obiectul litigiului a fost sau urmează să fie executată pe teritoriul acestui stat.

d) în materie de răspundere extracontractuală, faptul din care deriva răspunderea a avut loc pe teritoriul acestui stat;

e) pîrîtul s-a supus expres competentei acestei autorităţi judiciare, fie prin alegerea domiciliului, fie printr-un acord privind alegerea instanţei competente, cu condiţia ca aceasta alegere sa nu fie interzisă de legea părţii contractante solicitate;

f) pîrîtul s-a aparat cu privire la fondul litigiului, fără sa fi ridicat vreo excepţie cu privire la competenţa;

g) litigiul a avut ca obiect un drept real asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul părţii contractante în care s-a pronunţat hotărîrea;

h) hotărîrea priveşte starea sau capacitatea unei persoane care, la data introducerii acţiunii, avea cetăţenia părţii contractante pe teritoriul căreia hotărîrea a fost pronunţată.

Dispoziţiile articolului 12 litera e şi ale articolului 13 nu se aplică hotărîrilor referitoare la litigiile pentru care convenţiile internaţionale la care cele doua părţi contractante sînt părţi recunosc competenţa exclusiva a jurisdicţiei părţi contractante solicitate sau a unui stat terţ.

Autorităţile judiciare ale părţii contractante solicitate, la examinarea împrejurărilor pe care se întemeiază competenţa autorităţilor judiciare ale celeilalte părţi contractante, sînt ţinute de constatările de fapt cuprinse în hotărîrea ce urmează a fi recunoscută.

1. Hotărîrile autorităţilor judiciare ale uneia dintre cele doua părţi contractante care sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte părţi, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sînt executorii pe teritoriul acestei din urma părţi, dacă sînt executorii în statul în care au fost pronunţate.

2. Procedura obţinerii exequaturului este reglementată de legea statului în care se cere executarea.

1. Cererea pentru valorificarea unei hotărîri judecătoreşti în celălalt stat va fi însoţită de

a) o copie a hotărîrii certificată pentru conformitate cu originalul;

b) o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea are putere de lucru judecat, dacă aceasta nu este menţionată în mod expres în hotărîre;

c) dacă hotărîrea a fost data fără ca pîrîtul sa fi participat la proces, o copie certificată pentru conformitate cu originalul a citaţiei sau un alt document din care să rezulte ca pîrîtul a fost regulat citat.

2. Cînd se cere executarea unei hotărîri, din copia certificată a acesteia trebuie să rezulte ca hotărîrea a fost investită cu formula executorie.

3. Documentele la care se referă prezentul articol vor fi însoţite de traduceri în limba părţii solicitate, certificate potrivit prevederilor articolului 3 paragraful 2 din prezenta convenţie.

4. Documentele la care se referă prezentul articol nu au nevoie de legalizare.

1. Tranzacţiile încheiate în faţa autorităţilor judiciare ale uneia dintre cele doua părţi contractante, competente în sensul prezentei convenţii, sînt recunoscute şi declarate executorii pe teritoriul celeilalte părţi contractante, dacă tranzacţia este executorie în statul în care a fost încheiată şi nu conţine prevederi contrare ordinii publice a părţii contractante solicitate.

2. Cererea pentru valorificarea unei tranzacţii în celălalt stat va fi însoţită de o copie certificată a tranzacţiei şi de o adeverinta a autorităţii judiciare în faţa căreia tranzacţia a fost încheiată, din care să rezulte ca tranzacţia are valoare de titlu executor. Prevederile articolului 17 paragrafele 3 şi 4 sînt aplicabile.

În ceea ce priveşte executarea hotărîrilor referitoare la cheltuielile de judecată, se aplică prevederile articolelor 18 şi 19 din Convenţia de la Haga din 1 martie 1954. Dispoziţiile articolului 4 din prezenta convenţie sînt, de asemenea, aplicabile.

Hotărîrile arbitrale pronunţate pe teritoriul unei părţi contractante vor fi recunoscute şi executate pe teritoriul celeilalte părţi, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958.

1. Actele notariale care sînt executorii pe teritoriul părţii contractante în care au fost încheiate sînt declarate executorii pe teritoriul celeilalte părţi contractante după procedura prevăzută pentru hotărîrile judecătoreşti, în măsura în care aceasta este aplicabilă şi dacă actul nu contravine ordinii publice a părţii contractante solicitate.

2. Persoana care înţelege sa valorifice un act notarial pe teritoriul celeilalte părţi contractante va prezenta o copie certificată a actului, prevăzută cu sigiliu, şi o adeverinta din care să rezulte ca actul constituie titlu executor. Dispoziţiile articolului 17 paragrafele 3 şi 4 sînt aplicabile.

Dispoziţiile prezentului capitol referitoare la executarea hotărîrilor judecătoreşti, a tranzacţiilor judiciare, precum şi a actelor notariale, nu aduc atingere dispoziţiilor legale ale părţilor contractante privind transferul în străinătate de bunuri de interes artistic şi cultural.

Prevederile prezentului capitol nu se aplică hotărîrilor judecătoreşti, tranzacţiilor şi actelor notariale în materie de faliment, concordat sau proceduri analoge, precum şi în materie de succesiuni.

Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică hotărîrilor judecătoreşti, tranzacţiilor şi actelor notariale pronunţate sau încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei convenţii.

1. Comunicarea de acte şi comisiile rogatorii în materie penală se efectuează potrivit prevederilor articolelor 7, 8, 9 şi 11 din prezenta convenţie.

2. Cererea pentru comunicări de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii trebuie să conţină, pe lîngă menţiunile prevăzute în articolul 8 al prezentei convenţii, şi descrierea faptei şi calificarea infracţiunii.

Asistenţa judiciară în materie penală nu va fi acordată, dacă

a) procesul penal priveşte o infracţiune pentru care extrădarea nu poate fi acordată, potrivit prevederilor articolului 33 paragraful 1 litera d din prezenta convenţie;

b) este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 33 paragraful 3;

c) partea contractantă solicitată considera ca acordarea asistenţei judiciare ar putea aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii sale publice.

Asistenţa judiciară în materie penală poate fi refuzată dacă procesul penal priveşte o infracţiune pentru care extrădarea nu poate fi acordată, potrivit articolului 33 paragraful 1 literele a, b şi c din prezenta convenţie.

În cazurile prevăzute de articolele 26 şi 27, partea contractantă solicitată va comunică părţii solicitante dispoziţiile din prezenta convenţie în temeiul cărora asistenţa judiciară a fost refuzată.

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părţi date privind hotărîrile definitive pronunţate împotriva cetăţenilor acesteia din urma, transmiţînd, totodată, amprentele digitale existente ale condamnaţilor.

Părţile contractante îşi vor transmite, la cerere, în mod gratuit, extrase de cazier judiciar cu privire la persoanele împotriva cărora s-a început un proces penal.

1. Părţile contractante se angajează să-şi extrădeze reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevăzute în prezentul capitol, persoanele care se găsesc pe teritoriul propriu şi împotriva cărora s-a început un proces penal sau care urmează să execute o pedeapsă.

2. Extrădarea se admite numai dacă fapta pentru care s-a cerut extrădarea este pedepsita de legile ambelor părţi contractante.

3. Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai dacă, potrivit legilor ambelor părţi contractante, fapta atrage o pedeapsă privativă de libertate al carei maximum este mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă, iar cînd este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de 1 an sau mai severă.

1. Părţile contractante nu vor acorda extrădarea cetăţenilor proprii. Calitatea de cetăţean se apreciază în momentul cererii de extrădare.

2. Partea contractantă solicitată va refuza extrădarea apatrizilor care au domiciliul pe teritoriul acesteia, precum şi a persoanelor care au obţinut dreptul de azil.

3. Partea contractantă solicitată se angajează ca, în măsura în care are competenţa de a judeca, sa urmărească persoanele prevăzute în paragrafele precedente care au comis pe teritoriul celeilalte părţi contractante fapte pedepsite de legile ambelor state, dacă partea contractantă solicitanta va transmite, pe cale diplomatică, o cerere în acest scop la care se anexează dosarul, documentele, obiectele şi informaţiile aflate în posesia sa. Partea solicitanta va fi informată despre urmarea ce s-a dat cererii.

1. Extrădarea nu va fi acordată dacă infracţiunea pentru care este cerută

a) a fost comisă pe teritoriul părţii contractante solicitate;

b) a fost comisă pe teritoriul unui stat terţ, iar legislaţia părţii contractante solicitate nu permite exercitarea acţiunii penale pentru o astfel de infracţiune dacă este comisă în afară teritoriului propriu sau nu admite extrădarea pentru infracţiunea pentru care s-a cerut extrădarea;

c) este, potrivit legii uneia dintre părţile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza care împiedica exercitarea acţiunii penale sau executarea pedepsei;

d) este considerată de partea solicitată ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexă la aceasta infracţiune. Aceeaşi regula se aplică dacă partea solicitată are motive serioase sa considere ca cererea de extrădare, motivată pe o infracţiune de drept comun, a fost prezentată cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau de opinii politice ori ca exista riscul ca situaţia acestei persoane să fie agravată pentru unul sau altul dintre motivele sus-menţionate.

2. În aplicarea dispoziţiilor literei d a paragrafului precedent, dacă extrădarea a fost cerută pentru o infracţiune de captura ilicită de aeronave, partea contractantă solicitată va aprecia, avînd în vedere consecinţele faptei, dacă caracterul de infracţiune de drept comun nu trebuie considerat prevalent. Dacă extrădarea va fi refuzată, partea solicitată trebuie să exercite necondiţionat, acţiunea penală împotriva autorului faptei. Autoritatea judiciară va aplica prevederile legale în condiţiile prevăzute de legea sa proprie pentru o infracţiune grava.

3. Extrădarea nu va fi, de asemenea, acordată dacă faţă de persoana a carei extrădare se cere şi pentru aceeaşi infracţiune o autoritate judiciară a părţii solicitate a pronunţat o hotărîre definitivă sau dacă a intervenit un act judiciar care pune capăt procesului penal ori este în curs un proces penal.

1. Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazul infracţiunilor militare care nu constituie infracţiuni de drept comun, precum şi infracţiunilor prevăzute de legile fiscale, vamale, valutare sau cu privire la presa.

9. Totuşi, prevederile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea ca părţile contractante sa cada de acord asupra extrădării şi pentru aceste infracţiuni, în fiecare caz în parte.

Dacă infracţiunea pentru care se cere extrădarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de legislaţia părţii contractante solicitante, aceasta pedeapsa nu va fi aplicată, iar în cazul în care a fost pronunţată, nu va fi executată.

1. Extrădarea poate fi amînată dacă împotriva persoanei a carei extrădare se cere s-a început un proces penal ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul părţii contractante solicitate, pentru o alta infracţiune decît aceea pentru care se cere extrădarea.

2. În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrşit sau, cînd s-a pronunţat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

3. În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea greutăţi pentru stabilirea faptelor, partea contractantă solicitată poate admite extrădarea temporară sub condiţia expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecata sau deţinută în vederea executării unei pedepse pentru o infracţiune comisă anterior predării şi diferita de aceea pentru care s-a cerut extrădarea, în afară de cazul cînd

a) statul care a predat-o consimte; în acest scop va trebui prezentată o cerere, însoţită de documentele prevăzute în articolul 39 şi de un proces-verbal încheiat de autoritatea judiciară, conţinînd declaraţiile extrădatului asupra extinderii extrădării şi menţiunea cu privire la posibilitatea ce i s-a acordat de a inainta un memoriu în apărarea sa autorităţilor părţii solicitate;

b) deşi a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de o luna de la terminarea procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

Cu excepţia cazului prevăzut la litera b a articolului precedent, consimţămîntul părţii solicitate va fi necesar pentru a permite părţii solicitante sa extrădeze către un stat terţ persoana care i-a fost predată.

1. La cererea de extrădare se anexează

a) copia certificată a mandatului de arestare sau, cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitive. În cazul în care în mandatul de arestare nu se menţionează infracţiunea, locul şi timpul săvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia dispoziţiilor de lege aplicabile;

c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

c) orice date care ar putea fi utile la identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea contractantă solicitată poate cere date suplimentare dacă menţiunile prevăzute la paragraful 1 sînt incomplete. Cealaltă parte contractantă trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 45 de zile. Pentru motive excepţionale, părţile contractante pot prelungi acest termen cu 15 zile. Dacă partea contractantă solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare cerute, partea contractantă solicitată poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

După primirea cererii de extrădare, dacă sînt îndeplinite toate condiţiile de forma ale extrădării, partea contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor cînd din actele anexate la cerere rezultă în mod neîndoios ca, potrivit prezentei convenţii, extrădarea nu este admisibilă.

1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o cerere în acest sens de la partea contractantă solicitanta. În cerere se va menţiona mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă pronunţată împotriva acelei persoane, precizînd ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea poate fi facuta prin posta, telegraf sau telex.

2. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului precedent va fi informată neîntîrziat cealaltă parte contractantă.

3. Durata arestării provizorii dispusă în condiţiile paragrafului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivată a părţii contractante solicitante.

1. Partea contractantă solicitată va face cunoscut părţii contractante solicitante hotărîrea sa asupra cererii de extrădare, menţionînd, în cazul refuzării acestei cereri, prevederile din convenţie în baza cărora a fost luată hotărîrea.

2. În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea contractantă solicitată va comunică părţii contractante solicitante locul şi data predării persoanei extrădate.

3. Dacă reprezentantul părţii contractante solicitante nu se prezintă la data şi locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă şi nici nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, extrădarea poate fi refuzată.

4. Amînarea prevăzută în paragraful precedent nu poate depăşi 15 zile.

Dacă extrădarea este cerută de mai multe state, fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru fapte diferite, partea solicitată va hotărî, ţinînd seama de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea infracţiunii, de locul în care a fost comisă, de cetăţenia persoanei a carei extrădare se cere, de posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante şi de data acestor cereri.

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul părţii contractante solicitate, ea va putea fi extrădată din nou. În acest caz, la cererea de extrădare nu se mai anexează actele prevăzute la articolul 39.

1. La cererea părţii contractante solicitante, partea contractantă solicitată va transmite

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte cauze;

b) obiectele care în mod cert provin din infracţiune ori au servit la săvîrşirea acesteia.

Predarea şi primirea obiectelor se fac pe baza unui proces-verbal.

2. Dacă obiectele cerute sînt necesare părţii contractante solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi restituite.

3. Drepturile părţii contractante solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite părţii contractante solicitate, cît mai curînd posibil.

1. Fiecare parte contractantă autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părţi contractante de către un stat terţ.

2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de tranzit se adresează şi se rezolva după normele prevăzute pentru cererea de extrădare.

3. Părţile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc, potrivit prezentei convenţii.

1. Cheltuielile de extrădare se suporta de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au făcut.

2. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea contractantă solicitanta.

1. Părţile contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate.

2. Dacă faţă de aceste persoane a fost pronunţată o hotărîre definitivă, se va transmite o copie a acesteia.

În problemele privind extrădarea, cele doua părţi contractante vor comunică între ele pe cale diplomatică.

Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere dispoziţiilor altor convenţii internaţionale care reglementează extrădarea în materii speciale, la care ambele state contractante sînt părţi.

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică infracţiunilor comise ulterior intrării în vigoare a prezentei convenţii. Totuşi, părţile contractante vor putea, potrivit legislaţiei proprii, sa acorde extrădarea şi pentru infracţiuni comise anterior.

Martorul sau expertul care, aflîndu-se pe teritoriul unei părţi contractante, s-a prezentat ca urmare a unei citaţii în faţa unei autorităţi judiciare a celeilalte părţi contractante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie urmărit, arestat sau supus executării unei pedepse, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea care formează obiectul procesului în care a fost citat sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de plecarea de pe teritoriul părţii solicitate.

Martorul sau expertul pierde garanţia prevăzută la articolul 52 dacă nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data cînd autoritatea judiciară care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părţi din motive independente de voinţa sa.

Eventualele divergenţe cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii se vor rezolva pe cale diplomatică.

La data intrării în vigoare a prezentei convenţii, Convenţia de extrădare dintre România şi Italia, încheiată la Bucureşti la 17 august 1880, va inceta sa mai fie în vigoare.

1. Prezenta convenţie va fi ratificată. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Roma, cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va rămîne în vigoare pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data cînd va fi denunţată de una dintre cele doua părţi contractante.

Drept pentru care plenipotenţiarii celor două părţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.

Facuta la Bucureşti la 11 noiembrie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română şi italiana, ambele texte făcînd deplina credinţa.

-----

între Republica Socialistă România şi Republica Italiana privind asistenţa judiciară în materie civilă şi penală

Republica Socialistă România şi Republica Italiana, dorind sa reglementeze asistenţa judiciară în materie civilă şi penală, precum şi recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti, pe baza respectării principiilor suveranităţii şi independentei naţionale, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au hotărît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe George Macovescu, ministrul afacerilor externe;

preşedintele Republicii Italiene, pe Giuseppe Medici, ministrul afacerilor externe, care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna şi cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează

Partea I Dispoziţii generale

Partea a II-a Asistenţa judiciară în materie civilă

Capitolul 1

"Cautio judicatum solvi" şi asistenţa judiciară gratuita

Capitolul 2

Comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii

Capitolul 3

Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti în materie civilă

Partea a III-a Asistenţa judiciară în materie penală

Capitolul 1

Asistenţa judiciară

Capitolul 2

Extrădarea

Partea a IV-a Protecţia martorilor şi experţilor

Partea a V-a Dispoziţii finale