DECIZIE nr. 279 din 1 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Primăria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secţia civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază ca prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 01/2003, Tribunalul Bacau - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de intimata Primăria Comunei Manastirea Casin într-o cauza civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca din prevederile de lege criticate rezultă ca primăria este detinatoarea imobilelor ce fac obiectul retrocedarii în natura sau prin echivalent, iar primării dispun restituirea lor. Se considera ca prin aceasta reglementare se încalcă prevederile constituţionale ale art. 120, referitoare la autorităţile comunale şi orăşeneşti, şi ale art. 135 alin. (5), potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inalienabile. De asemenea, se susţine ca textele de lege criticate sunt în contradictie cu art. 91 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, din care rezultă ca primăria este o structura funcţională cu activitate permanenta, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului; prin urmare, primăria nu este nici autoritate publică şi nici persoana juridică, nu are buget propriu, nu are calitate procesuala activa sau pasiva, primarul reprezentând comuna, nu primăria. Mai mult, se arata ca, potrivit art. 125 din Legea nr. 215/2001, doar consiliile locale pot hotărî cu privire la înstrăinarea bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat al comunei, oraşului, municipiului, primarul neputând emite dispoziţie în acest sens.

Tribunalul Bacau - Secţia civilă apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata. În acest sens se arata ca din redactarea art. 20 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 rezultă ca primarul are atribuţii de autoritate publică exclusiva, şi anume hotărăşte singur asupra modalitatii de restituire a imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ, respectiv dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea măsurilor reparatorii. Or, potrivit dispoziţiilor art. 125 din Legea nr. 215/2001, doar consiliile locale pot hotărî cu privire la înstrăinarea bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat al comunei. De altfel, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structura funcţională ce duce la îndeplinire hotărârile consiliului local, emise în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, atribuţii printre care se numara şi cele prevăzute în art. 38 lit. f), g) şi h) din Legea nr. 215/2001: "administrează domeniul public şi privat al comunei", "hotărăşte darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică a comunei sau oraşului, precum şi a serviciilor de interes local" şi "hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că nu este vorba despre restituirea unor imobile aflate în proprietatea primăriilor, ci despre imobile situate în raza teritorială a acestora. Totodată arata ca atributia acordată primarului prin prevederea legală criticata reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, potrivit căreia primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum şi însărcinările date de consiliul local, iar potrivit alin. (1) lit. v) al aceluiaşi articol, primarul răspunde şi de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului şi în vederea exercitării acestor atribuţii emite dispoziţii motivate de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor deţinute de unităţile administraţiei publice locale.

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arata ca primarul emite dispoziţia de retrocedare a imobilelor în calitatea sa de reprezentant al statului, calitate ce decurge dintr-o lege specială, şi nu în calitate de reprezentant al administraţiei publice locale. Considera ca nici critica referitoare la încălcarea art. 135 alin. (5) din Constituţie nu este fundamentată, deoarece Legea nr. 10/2001 este o lege organică, căreia însăşi Legea fundamentală îi atribuie competenţa de a reglementa acest domeniu al proprietăţii; mai mult, se arata ca posibilitatea de a revendica imobilele aparţinând domeniului public sau privat al statului este determinata de condiţiile în care acestea au intrat în proprietatea statului, adică în mod abuziv, iar problema determinării concrete a bunurilor ce fac obiectul retrocedarii este de competenţa exclusiva a legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevederi care au următorul cuprins: "În cazul primăriilor restituirea în natura sau prin echivalent către persoana indreptatita se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 120 şi ale art. 135 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora

- Art. 120: "(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe.

(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.";

- Art. 135 alin. (5): "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele: în esenta, se critica modul în care Legea nr. 10/2001 enumera limitativ, în art. 16, categoriile de imobile ce nu se retrocedeaza, fără a include şi imobilele din domeniul public al statului, incalcandu-se în acest fel art. 135 alin. (5) din Constituţie. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu prilejul soluţionării sesizării de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Curtea, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 20 alin. (1), prin raportare la art. 135 din Constituţie, a statuat ca acestea nu conţin nici o prevedere expresă care să vina în contradictie cu textul constituţional invocat ca fiind încălcat. Prin acea decizie s-a mai reţinut ca "nedeterminarea concretă a bunurilor ce pot constitui obiect al reparaţiilor, prin restituirea în natura sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de neconstituţionalitate, fiind o problemă de legiferare ce cade în competenţa exclusiva a legiuitorului. În orice caz, dispoziţiile art. 20 şi ale art. 24 din lege nu vor putea fi aplicate decât în concordanta cu prevederile art. 135 şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998". Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a statuat, în mod constant, că nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este "(...) unica autoritate legiuitoare a tarii". În acest sens este, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998.

Curtea nu poate retine nici susţinerile referitoare la încălcarea art. 120 din Constituţie, privind autorităţile comunale şi orăşeneşti. Art. 20 alin. (3) din lege stabileşte ca imobilele aflate în raza teritorială a primăriilor se restituie în natura sau prin echivalent, prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, iar textul constituţional invocat dispune cu privire la autonomia locală în comune şi oraşe, care se realizează, în condiţiile legii, prin doua autorităţi, consiliul local şi primarul, şi consacra noţiunea de subdiviziune administrativ-teritorială pentru oraşele care fac parte din categoria municipiilor.

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la neconcordanta dintre textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 19, 91, art. 38 lit. f) şi ale art. 125 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constata că nu este competenţa să se pronunţe. În jurisprudenta sa constanta, de exemplu prin Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000, Curtea a statuat ca, având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, numai autoritatea legiuitoare are competenţa de a asigura coordonarea legislaţiei şi de a elimina eventualele necorelari existente în sistemul legislativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Primăria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu

────────────────