LEGE nr. 292 din 27 iunie 2003

Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale.

(1) Aşezămintele culturale, în sensul prezentei legi, sunt instituţiile publice de cultura care desfăşoară activităţi şi în domeniul educaţiei permanente, organizate în afară sistemului naţional de învăţământ formal, în colaborare cu acesta, având drept scop păstrarea şi promovarea culturii traditionale.

(2) Aşezămintele culturale sunt: căminul cultural, casa de cultura, universitatea populara, şcoala populara de arte şi meserii, centrul de cultura, formatia şi ansamblul profesionist pentru promovarea culturii traditionale, centrul zonal pentru educaţia adulţilor, centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale.

Activitatea aşezămintelor culturale se adresează tuturor cetăţenilor, indiferent de rasa, naţionalitate, vârsta, sex, etnie sau religie, în vederea dezvoltării libere şi a adaptării lor la evolutiile majore din cadrul societăţii şi la normele generale de moralitate.

Aşezămintele culturale funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale sau în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale, după caz.

(1) Activităţile specifice aşezămintelor culturale se desfăşoară în temeiul prevederilor legale în vigoare, în conformitate cu regulamentul-cadru şi normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

(2) Acreditarea aşezămintelor culturale pentru a desfăşura activităţi de formare profesională continua se face conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată.

(3) Activităţile pentru păstrarea şi promovarea culturii traditionale, precum şi cele privind formarea unor deprinderi şi abilitaţi se finalizează cu obţinerea unor certificate de absolvire emise sub girul Ministerului Culturii şi Cultelor, cu menţionarea în mod distinct a denumirii programului şi a instituţiei organizatoare.

(4) Activitatea aşezămintelor culturale este asigurata de către personalul de specialitate al instituţiei organizatoare, cu statut de angajat permanent, de personal asociat sau, după caz, de experţi din ţara sau din străinătate.

(5) Personalul de specialitate care desfăşoară activităţi de educaţie permanenta în aşezămintele culturale este încadrat şi salarizat conform legislaţiei în vigoare, în funcţie de pregătirea profesională.

(6) Pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar, care desfăşoară activităţi de educaţie permanenta în aşezămintele culturale, nivelurile de salarizare se stabilesc conform prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Principalele activităţi ale aşezămintelor culturale sunt cele din domeniul educaţiei permanente, precum şi cele care au drept scop conservarea şi punerea în valoare a traditiilor populare.

(8) Coordonarea şi îndrumarea metodologică a activităţilor se fac de către Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul unor comisii mixte, desemnate de serviciile descentralizate şi formate din specialişti ai Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale, ai centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale şi ai direcţiilor judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional.

(1) Căminul cultural este instituţie publică, având personalitate juridică, fără scop lucrativ, care funcţionează în toate centrele de comuna, sub autoritatea consiliului local.

(2) Căminul cultural poate avea filiale pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.

(3) Căminul cultural poate purta numele uneia dintre personalitatile istoriei şi culturii naţionale sau locale.

(4) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea consiliului consultativ, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional.

Căminul cultural are, în principal, următoarele obiective

a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanenta;

b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;

c) organizarea sau susţinerea formatiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri folclorice, inclusiv a participării formatiilor la manifestări culturale intercomunale şi interjudetene;

d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare sau permanente, elaborarea de monografii şi lucrări de prezentare turistica;

e) difuzarea de filme artistice şi documentare;

f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de arta populara şi de gospodărire taraneasca;

g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de educaţie civică şi a celor de formare profesională continua;

h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de interes comunitar.

(1) Conducerea operativă a caminului cultural este asigurata de un director numit prin concurs.

(2) Concursul este organizat de consiliul local împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional; din comisia de concurs face parte câte un reprezentant al consiliului local, al direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional şi al centrului judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale.

(3) Pentru participarea la concurs, candidaţii vor trebui sa primească, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional.

(1) În cadrul caminului cultural se organizează un consiliu consultativ format din 5-11 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat; din acest consiliu fac parte reprezentanţi de frunte ai comunei, din partea şcolii, cultelor, primăriei, tinerilor, pensionarilor, gospodarilor agricoli sau ai unor asociaţii ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei, precum şi responsabilii filialelor caminului cultural.

(2) Consiliul consultativ se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţa asupra programului anual de activităţi şi a prioritatilor de finanţare, analizează trimestrial activitatea desfăşurată şi modul de finanţare a activităţilor şi, respectiv, face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care se înaintează spre aprobare consiliului local.

(1) Directorul caminului cultural are următoarele atribuţii

a) asigura conducerea activităţii curente a instituţiei;

b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;

c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;

d) este ordonator secundar de credite;

e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanta cu legislaţia în vigoare;

f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;

g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind împreună cu acesta măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.

(2) Directorul caminului cultural este salarizat potrivit legii.

(1) Casa de cultura este instituţie publică, având personalitate juridică, care poate funcţiona în oraşe şi municipii, precum şi în sectoarele municipiului Bucureşti, sub autoritatea consiliului local.

(2) Casa de cultura, ca instituţie de interes public, având personalitate juridică, poate funcţiona în oraşe şi municipii şi în subordinea sindicatelor sau a altor organizaţii.

(3) Casa de cultura poate avea filiale în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.

(4) Casa de cultura poate purta numele unei personalităţi culturale sau istorice de importanţa locală sau naţionala.

(5) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea conducerii instituţiei, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

(1) Casa de cultura are, în principal, următoarele obiective

a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanenta;

b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;

c) organizarea sau susţinerea formatiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri, inclusiv a participării formatiilor la manifestări culturale interjudetene, naţionale şi internaţionale;

d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare, elaborarea de monografii şi lucrări de educaţie civică şi informare a publicului;

e) difuzarea de filme artistice şi documentare;

f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de arta populara şi plastica;

g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională continua.

(2) Pentru exercitarea acestor atribuţii, casa de cultura iniţiază şi organizează proiecte sau programe culturale.

(3) Casa de cultura funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelara.

(1) Conducerea casei de cultura este asigurata de un director numit prin concurs organizat de consiliul local sau, după caz, de autoritatea tutelara împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs vor face parte reprezentanţii consiliului local, ai autorităţii tutelare şi reprezentantul direcţiei judeţene.

(2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

În cadrul casei de cultura se organizează un consiliu consultativ format din 7-15 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat, din rândul personalitatilor culturale şi ştiinţifice reprezentative , desemnaţi de directorul instituţiei cu avizul autorităţii tutelare.

Directorul casei de cultura are următoarele atribuţii

a) asigura conducerea activităţii curente a instituţiei;

b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;

c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;

d) este ordonator secundar de credite;

e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanta cu legislaţia în vigoare;

f) reprezintă şi angajează instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;

g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.

Consiliul consultativ al casei de cultura se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţa asupra programului general de activităţi şi a prioritatilor de finanţare, precum şi asupra modului de realizare a obiectivelor propuse şi face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care vor fi supuse aprobării autorităţii tutelare.

Universitatea populara este instituţie publică având personalitate juridică, organizată în municipii, oraşe şi comune, sub autoritatea consiliilor judeţene sau locale, după caz, sau funcţionează ca un compartiment distinct în cadrul casei de cultura sau al caminului cultural.

Universitatea populara funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelara.

Universitatea populara are, în principal, următoarele obiective

a) dezvoltarea generală şi armonioasă a personalităţii umane;

b) transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice, culturale şi artistice, naţionale şi universale;

c) educarea civică, morala şi economică;

d) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilitaţi pentru formarea, perfecţionarea şi/sau reconversia profesională, în vederea integrării active pe piaţa muncii;

e) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilitaţi artistico-culturale;

f) imbogatirea nivelului de cunoştinţe în vederea asigurării de sanse egale pentru integrarea în societate;

g) asimilarea standardelor sistemului informaţional în cadrul activităţilor organizate;

h) dezvoltarea, în cooperare cu autorităţile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor şi ai patronatelor, de forme de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunităţii;

i) cultivarea mestesugurilor, obiceiurilor şi traditiilor;

j) cooperarea cu instituţii cultural-artistice din ţara şi din străinătate.

(1) Conducerea universitatii populare este asigurata, în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, de către un director numit pe bază de concurs organizat de autoritatea administraţiei publice locale împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs fac parte reprezentanţi ai autorităţii administraţiei publice locale şi ai direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

(3) Universităţile populare care funcţionează ca departamente în cadrul caselor de cultura sunt conduse de către un referent de specialitate, iar cele care funcţionează în căminul cultural sunt coordonate de către directorul instituţiei.

Şcoala populara de arte şi meserii este instituţie publică, având personalitate juridică, cu profil de învăţământ artistic şi de însuşire a mestesugurilor traditionale, organizată în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, aflată sub autoritatea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Şcoala populara de arte şi meserii funcţionează conform normelor didactice elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării*) şi de Ministerul Culturii şi Cultelor.

----------

Notă *) Conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 64/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 29 iunie 2003, s-a înfiinţat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi prin preluarea activităţii de tineret de la fostul Minister al Tineretului şi Sportului.

Conducerea şcolii populare de arte şi meserii este asigurata, în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, de către un director numit prin concurs organizat de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împreună cu direcţia judeteana pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

Directorul şcolii populare de arte şi meserii are următoarele atribuţii

a) asigura conducerea curenta a instituţiei;

b) elaborează programele de activitate;

c) desfăşoară nemijlocit una dintre activităţile de profil;

d) este ordonator de credite;

e) stabileşte măsuri disciplinare sau de recompensare, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;

g) prezintă anual un raport de activitate în faţa consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Personalul de specialitate al şcolii populare de arte şi meserii este salarizat conform Legii nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Centrul cultural este instituţie publică de cultura, cu personalitate juridică, de interes naţional sau local.

Centrele culturale de interes naţional sunt înfiinţate prin hotărâre a Guvernului şi sunt finanţate din venituri proprii şi alocaţii de la bugetul de stat.

(1) Centrele culturale de interes judeţean sau local, municipale sau orăşeneşti, se constituie şi funcţionează sub autoritatea consiliului judeţean sau local, după caz.

(2) Activitatea centrelor culturale de interes judeţean sau local este finanţată din veniturile proprii şi alocaţiile consiliului judeţean sau local, după caz.

Centrele culturale au următoarele atribuţii

a) educarea ştiinţifică şi artistică a publicului, prin programe specifice;

b) sprijinirea tinerilor cercetători şi artişti valorosi în afirmarea lor;

c) elaborarea şi editarea de studii, publicaţii şi materiale documentare;

d) colaborarea cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu fundaţii, universităţi române şi străine, în vederea cunoaşterii şi afirmarii valorilor culturii şi civilizatiei româneşti;

e) imbogatirea patrimoniului instituţiei prin donaţii, achiziţii, organizarea de tabere şi expoziţii de arta şi alte forme;

f) acreditarea formatiilor şi ansamblurilor artistice profesioniste.

Centrele culturale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, avizat de autoritatea tutelara, după caz.

Centrul Naţional de Conservare şi Valorificare a Traditiei şi Creatiei Populare se reorganizează în Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale şi trece de sub autoritatea şi din finanţarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul de stat.

Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale are următoarele atribuţii

a) propune autorizarea instituţiilor publice de cultura prevăzute la art. 2;

b) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi mestesugurile traditionale şi iniţiază programe pentru conservarea şi protejarea acestora;

c) promovează obiceiurile şi tradiţiile populare;

d) propune zone de obiceiuri şi traditii populare protejate;

e) realizează programe de educaţie permanenta în parteneriat cu instituţii de specialitate din ţara şi din străinătate;

f) asigura asistenţa ştiinţifică şi de specialitate, în condiţiile prezentei legi, instituţiilor publice de cultura acreditate din domeniul educaţiei permanente;

g) editează şi difuzează materiale de interes din domeniul educaţiei permanente pentru instituţiile publice de cultura;

h) colaborează cu Centrul pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii în scopul formării formatorilor din sistemul educaţiei permanente;

i) elaborează regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare a aşezămintelor culturale.

Centrele judeţene de conservare şi valorificare a traditiei şi creatiei populare şi centrele judeţene de cultura se reorganizează în centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, ca instituţii publice de cultura, cu personalitate juridică, sub autoritatea consiliilor judeţene, finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local.

Regulamentele de organizare şi funcţionare a centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale se elaborează în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în termen de 30 de zile de la data elaborării lor.

Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale au următoarele atribuţii

a) coordonează şi îndrumă din punct de vedere metodologic, în plan judeţean, activitatea aşezămintelor culturale;

b) sprijină activitatea aşezămintelor culturale în domeniul formării formatorilor şi al perfecţionării personalului de specialitate;

c) editează şi difuzează publicaţii în domeniul educaţiei permanente pentru reţeaua judeteana a aşezămintelor culturale;

d) realizează programe de educaţie permanenta în parteneriat cu instituţiile de specialitate din ţara şi din străinătate;

e) iniţiază şi sprijină proiecte şi programe de promovare a obiceiurilor şi traditiilor populare;

f) propune zone de obiceiuri şi traditii populare protejate din cadrul judeţului;

g) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi meşteşugăreşti traditionale;

h) iniţiază şi aplica programe pentru conservarea şi protejarea acestora.

(1) Formatiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii traditionale sunt instituţii publice sau private de spectacol, cu personalitate juridică.

(2) Formatiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii traditionale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, pe stagiuni.

(3) În alcătuirea repertoriilor, formatiile şi ansamblurile profesioniste, în scopul promovării culturii traditionale, colaborează cu Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale, respectiv cu centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale, după caz.

(1) Centrul pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii este instituţie publică de cultura, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţată integral din venituri proprii, care funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Activitatea Centrului pentru Formare, Educaţie Permanenta şi Management în Domeniul Culturii se desfăşoară în conformitate cu prevederile propriului regulament de organizare şi funcţionare.

Centrele zonale pentru educaţia adulţilor se pot organiza în cadrul căminelor culturale, caselor de cultura sau universitatilor populare, cu următoarele atribuţii

a) derularea unei activităţi de cercetare în zona pentru identificarea cerinţelor de educaţie şi elaborarea unor strategii coerente pe termen scurt, mediu şi lung;

b) iniţierea şi susţinerea unor programe de educaţie în vederea dezvoltării resurselor umane;

c) asistenţa în formarea şi perfecţionarea profesională pentru dobândirea de noi calificări, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Aşezămintele culturale sunt finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local sau, după caz, de la bugetul de stat.

Finanţarea activităţii de formare profesională continua şi promovare socială a persoanei, desfăşurată de instituţiile publice de cultura, se face potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată.

Pentru finanţarea sistemului de educaţie permanenta prin instituţiile publice de cultura se pot constitui la nivel teritorial surse suplimentare de finanţare din taxele şi impozitele locale.

Sursele suplimentare locale pentru finanţarea activităţilor de educaţie permanenta pot fi utilizate pentru

a) cheltuieli pentru organizarea unor manifestări cultural-educative de interes local;

b) cheltuieli pentru activităţi organizate în colaborare cu alte instituţii din ţara şi din străinătate.

Normele metodologice prevăzute la art. 5 se vor publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale vor fi organizate, în fiecare judeţ, potrivit prevederilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la publicarea normelor metodologice prevăzute la art. 5 în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abroga.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 27 iunie 2003.

Nr. 292.

-------

privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul I

Dispoziţii generale

Capitolul II

Organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale

Capitolul III

Căminul cultural

Capitolul IV

Casa de cultura

Capitolul V

Universitatea populara

Capitolul VI

Şcoala populara de arte şi meserii

Capitolul VII

Centrul cultural

Capitolul VIII

Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Traditionale

Capitolul IX

Centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii traditionale

Capitolul X

Alte categorii de aşezăminte culturale

Capitolul XI

Finanţarea aşezămintelor culturale

Capitolul XII

Dispoziţii tranzitorii şi finale