DECIZIE nr. 209 din 15 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) coroborat cu art. 1 pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) coroborat cu art. 1 pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bacau în Dosarul nr. 3.939/2002 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei, întrucât nu ridica probleme de constituţionalitate, ci doar de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, o eventuala omisiune legislativă neputând fi complinita prin controlul efectuat de Curtea Constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele

Prin Încheierea din 5 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.939/2002, Curtea de Apel Bacau - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) coroborat cu art. 1 pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bacau.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului trebuie analizata în lumina actului normativ în vigoare la data la care a fost formulată şi înregistrată pe rolul instanţei, iar nu în temeiul unui text de lege care îşi produce efectele juridice la o dată ulterioară introducerii acestei cereri. Prin urmare, respingând cererea ca inadmisibila deoarece nu întruneşte condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, instanţa judecătorească a încălcat prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie.

Curtea de Apel Bacau - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. IV alin. (1) coroborat cu art. 1 pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 nu intră în contradictie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) şi în art. 78 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arata ca prevederile art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, potrivit cărora procedurile deschise până la data intrării în vigoare a ordonanţei vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 64/1995, au caracter tranzitoriu, reglementand aplicarea legii procesuale în timp.

În speta dedusă controlului de constituţionalitate aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, întrucât, din punct de vedere tehnic formal, procedura împotriva debitorului insolvent fusese pornită prin formularea cererii introductive a autoarei excepţiei, dar nu fusese deschisă prin pronunţarea unei hotărâri de către judecătorul-sindic, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 64/1995. Deoarece art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 nu acoperă şi cazul procedurilor pornite anterior intrării în vigoare a ordonanţei, dar încă nedeschise, devin aplicabile dispoziţiile Codului de procedura civilă, dreptul comun în aceasta materie.

Prin urmare, problema aflată pe rolul Curţii reprezintă o chestiune de aplicare de către instanţa judecătorească a principiului "tempus regit actum", iar nu de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. IV alin. (1) coroborat cu art. l pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Textele legale criticate au următorul conţinut

- Art. IV alin. (1): "Procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanţă.";

- Art. 1 pct. 30: "Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, se modifica şi se completează după cum urmează

[...] 30. Articolul 29 va avea următorul cuprins

<

a) dacă creanta izvorăşte din raporturi de muncă sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie să aibă un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive.

(2) Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu buna-credinţa, întemeiate, nu constituie o dovadă a stării de insolventa.

(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi asociaţiile cooperatiste teritoriale, respectiv naţionala, vor putea introduce cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situaţie notorie de insolventa.>>"

Autoarea excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autoarea a ridicat excepţia într-un dosar în care, în calitate de creditoare, formuland cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei sale, sub imperiul vechii reglementări care nu condiţiona admisibilitatea unei atare cereri de cuantumul creanţei, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002, care prevede aceasta condiţie, şi-a văzut respinsă cererea, întrucât creanta sa era inferioară valorii minime prevăzute de noua reglementare.

Neconstituţionalitatea textului de lege este dedusă printr-un rationament "per a contrario", autoarea excepţiei considerând ca, de vreme ce norma criticata se limitează a sustrage incidentei sale doar procedurile deschise până la data intrării sale în vigoare, fără a prevedea acelaşi lucru şi cu privire la cererile deja introduse de creditori, nesolutionate prin încheierea de deschidere a procedurii de către judecătorul-sindic până în acel moment, asemenea cereri vor avea regimul juridic determinat prin noua reglementare care, astfel, retroactiveaza.

Curtea nu poate subscrie unei atare concluzii, întrucât omisiunii legiuitorului de a prevedea, prin norma tranzitorie în cauza, căreia dintre cele doua reglementări succesive urmează a se supune cererile de deschidere a procedurii insolventei, nesolutionate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002, nu i se poate conferi semnificatia excesiva, atribuită de autoarea excepţiei, şi anume aceea de a supune aceste cereri regimului juridic instituit prin noua reglementare, practicând astfel o extindere neconstitutionala a domeniului de aplicare în timp a noii legi.

De altfel, retroactivitatea unei reglementări legale constituie o stare organică, intrinseca a acesteia, neputând fi dedusă pe cale de interpretare şi, cu atât mai puţin, din interpretarea unei omisiuni, fără a contraveni principiului "actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat".

Împrejurarea ca, în speta, instanţa de fond a considerat ca cererile de deschidere a procedurii insolventei, nesolutionate până la data intrării în vigoare a noii reglementări, intra sub incidenţa acesteia nu pune în discuţie neconstituţionalitatea textului dedus controlului, ci reprezintă exclusiv o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excede sferei controlului de constituţionalitate.

Într-adevăr, a statua în sensul solicitat de autoarea excepţiei ar presupune complinirea lacunei legislative menţionate şi, totodată, o pronunţare cu privire la modul de interpretare a legii, ceea ce ar contraveni art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform căruia "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) coroborat cu art. I pct. 30 referitor la art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bacau în Dosarul nr. 3.939/2002 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

───────────────