DECIZIE Nr. 96 din 21 octombrie 1994

Vasile Gionea - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Muraru - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 14 martie 1994.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, părţile au fost lipsa.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de admitere a recursului şi de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele

În faţa Tribunalului Bihor, în Dosarul nr. 1659/1993, inculpata Udvar Maria Laura a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal, susţinând ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea sunt abrogate implicit.

Prin Decizia nr. 19 din 14 martie 1994, Curtea Constituţională a respins ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate, constatind ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încât textul urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Împotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs, invocind următoarele motive

1. Curtea ar fi trebuit sa respingă excepţia ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a opinat în sensul că "excepţia este intemeiata, iar dispoziţiile art. 224 din Codul penal sunt neconstituţionale".

2. Decizia este criticata pentru ca soluţia respingerii excepţiei ca lipsită de obiect este rezultatul aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/1993 şi nu al examinării pe fond a cazului concret depus judecaţii. În acest fel, decizia ar aparea ca nemotivată.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instanţei în raport cu punctul de vedere al părţii care a invocat excepţia în sensul neconstitutionalitatii art. 224 din Codul penal şi deci, a abrogării lui, nu este întemeiat, deoarece deşi instanţa a opinat pentru neconstituţionalitatea art. 224, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Rezultă ca, fiind legal investită, Curtea întemeiat a procedat la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la posibilitatea respingerii excepţiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectie nu poate fi reţinută întrucît, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, soluţia respingerii fără citarea părţilor pe acest temei este condiţionată de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecată în aprecierea excepţiei. Aceasta regula este nu numai de fond, în sensul că excepţia în mod vadit este neîntemeiată, ci şi de procedura, astfel încât, dacă aceste doua aspecte nu coincid, este evident ca art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează respingerea excepţiei ca lipsită de obiect, nu este întemeiat, recursul netinind seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisă sau respinsă prin decizie definitivă.

În caz de admitere a excepţiei, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevăzute la art. 145 alin. (2) din Constituţie şi la art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmează să fie respinsă ca lipsită de obiect, dacă soluţionarea excepţiei s-a făcut cu citarea părţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pentru acelaşi motiv de fond, excepţia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvată fără citarea părţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnă o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.

Recursul invoca şi faptul ca, respingând excepţia ca lipsită de obiect, se închide calea sesizării Curţii chiar şi atunci când excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statuează numai asupra problemelor de drept. Constatind, în drept, ca art. 224 din Codul penal, ca orice alt text în legătură cu avutul obştesc, este abrogat parţial şi ca urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, rămâne ca fiecare instanţa judecătorească sa stabilească dacă este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidă dacă textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sunt sau nu aplicabile.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art.25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 14 martie 1994 pronunţată în Dosarul nr. 14C/1993.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 21 octombrie 1994.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

--------------------------