DECIZIE Nr. 78 din 14 iulie 1994

Miklos Fazakas - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol soluţionarea recursului formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25 din 14 martie 1994.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns Nicu Ceauşescu personal şi asistat de avocatul Antal Radu.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului, de casare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25/1994 şi de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila.

Apărătorul inculpatului Nicu Ceauşescu solicita respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele

Inculpatii Nicu Ceauşescu, Dan Ioan şi Hategan Eugen au invocat în Dosarul nr. 8134/1990 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul penal.

Prin Decizia nr. 25 din 14 martie 1994, pronunţată în cauza, Curtea Constituţională a statuat ca, întrucît prin Decizia nr. 32/1993, rămasă definitivă, s-a constatat ca art. 223 din Codul penal este parţial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd a se aplică în continuare numai cu privire la bunurile ce constituie proprietate publică, potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţie, excepţia invocată este lipsită de obiect.

Împotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs aratind, în esenta

1. prin respingerea excepţiei ca fiind "lipsită de obiect", Curtea Constituţională a recurs la instituţia autorităţii lucrului judecat, care, în cauza, nu este aplicabilă întrucît, în materie penală, ea implica dubla identitate de persoana şi obiect;

2. Curtea nu este competenţa să se pronunţe asupra conflictului legilor anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia şi, deci, de a constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în cazul în care încalcă o prevedere constituţională.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Primul motiv de recurs care vizează respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca lipsită de obiect, urmează a fi înlăturat ca nefondat, întrucît decizia recurată nu s-a întemeiat pe autoritatea lucrului judecat, ci pe obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale potrivit art. 145 din Constituţie. După cum s-a statuat prin deciziile nr. 27/1993 şi nr. 36/1993 ale Curţii Constituţionale, dacă o prevedere legală a fost declarata neconstitutionala, excepţia de neconstituţionalitate nu mai poate fi reiterata, deoarece ar fi contrar obligativitatii prevăzute de art. 145 din Constituţie. De aceea, în mod justificat, prin decizia recurată se respinge excepţia invocată ca lipsită de obiect, ca urmare a Deciziei anterioare a Curţii Constituţionale nr. 32/1993, prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal este parţial abrogat.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează necompetentă Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra conflictului legilor anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia şi, deci, de a constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în cazul în care contrazic o prevedere constituţională, nu este fondat. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile preconstitutionale rămân în vigoare în măsura în care nu contravin Constituţiei. Rezultă ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia are drept consecinţa abrogarea.

În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific, întrucît cauza sa este posterioară legii, constind în schimbarea temeiului legitimitatii sale constituţionale. În aceste condiţii, controlul constituţionalităţii unei legi preconstitutionale, care are ca rezultat constatarea contrarietatii acesteia cu prevederile Constituţiei, nu duce la declararea legii ca neconstitutionala - o lege putind fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată -, ci la constatarea abrogării, soluţie ce constituie consecinţa constituţională prevăzută de art. 150 alin. (1) din Constituţie a unei asemenea contrarietati.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25 din 14 martie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 1C/1994.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 iulie 1994.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTE

Miklos Fazakas

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

---------------------------