DECIZIE nr. 338 din 5 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "FOOD 2000" - S.R.L. din Bocsa, în Dosarul nr. 2.782/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.782/LC/2001, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "FOOD 2000" - S.R.L. din Bocsa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece "dreptul de a fi judecati de o instanţa competenţa este îngrădit de acest articol, care nu ne permite sa atacam încheierea prin care instanţa s-a declarat competenţa nici atunci când necompetentă este de ordine publică".

Tribunalul Bihor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând ca, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând ca în jurisprudenta sa constanta - de exemplu, prin Decizia nr. 129/1995 - Curtea Constituţională a decis ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului."

Autorul excepţiei critica textul ce face obiectul controlului de constituţionalitate pe motiv ca acesta ar încalcă prevederile art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală.

În legătură cu accesul liber la justiţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, statuand ca "este de competenţa exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti" şi ca "judecătorul spune dreptul pentru soluţionarea unui litigiu, dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege". De asemenea, prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, s-a reţinut ca: "Accesul liber la justiţie nu înseamnă însă ca trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei constante a Curţii, cele statuate în aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza.

De altfel, Curtea observa ca teza a doua a alin. (2) din textul atacat da posibilitatea părţii nemultumite să facă, potrivit legii, apel sau recurs după pronunţarea hotărârii asupra fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "FOOD 2000" - S.R.L. din Bocsa în Dosarul nr. 2.782/LC/2001 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

----------