TRATAT din 19 martie 1982

Definirea unor termeni

1. În sensul prezentului tratat

a) prin cauze civile se înţeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial şi dreptul muncii;

b) prin instituţii judiciare se înţeleg instanţele judecătoreşti, procuraturile, notariatele de stat şi alte organe care au atribuţii în materie civilă.

2. Cetăţenii unui stat contractant sînt persoanele care au cetăţenia acestui stat conform legilor sale.

3. Dispoziţiile prezentului tratat referitoare la cetăţenii fiecărui stat contractant se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul căruia îşi au sediul.

Ocrotirea juridică

1. Cetăţenii fiecărui stat contractant se bucura pe teritoriul celuilalt stat contractant, în ceea ce priveşte persoana patrimoniului lor, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii.

2. Cetăţenii fiecărui stat contractant au, în consecinţa, dreptul să se adreseze liber nestingherit instituţiilor judiciare şi altor organe ale celuilalt stat contractant în competenţa cărora intra cauzele civile şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestui stat contractant.

3. Instituţiile judiciare ale unui stat contractant îndrumă pe cetăţenii celuilalt stat contractant pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea cauzelor lor.

Scutirea de cauţiune

Cetăţenii fiecărui stat contractant care se adresează instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiune pentru motivul ca sînt străini sau ca îşi au domiciliul ori reşedinţa pe teritoriul statului contractant căruia îi aparţine instituţia judiciară solicitată.

Scutiri de taxe şi alte înlesniri

1. Cetăţenii unui stat contractant beneficiază pe teritoriul celuilalt stat contractant de scutiri sau reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedura, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.

2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate de o instituţie judiciară a unuia dintre statele contractante, într-o anumită cauza, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

Condiţiile obţinerii înlesnirilor

1. Adeverinta cu privire la situaţia materială personală, necesară pentru obţinerea înlesnirilor prevăzute de art. 4, va fi eliberata de autoritatea competentă a statului contractant pe teritoriul căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiţionarul nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici unuia dintre statele contractante, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant al cărui cetăţean este petiţionarul, competente la locul unde îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Solicitarea înlesnirilor

1. Cetăţeanul unui stat contractant, care doreşte să solicite unei instituţii judiciare a celuilalt stat contractant înlesnirile prevăzute la art. 4, poate face cerere în acest sens la instituţia judiciară competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa.

2. Instituţia judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută la art. 5 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant.

3. Instituţia judiciară competenţa a hotărî asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la art. 4 hotărăşte în conformitate cu legea statului sau, putind solicita, la nevoie, date suplimentare.

Modul de legătură

Instituţiile judiciare ale statelor contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiţie sau procuraturilor generale, în măsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune altfel.

Limba folosită

1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor două state contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba statului lor. Tot astfel se procedează şi în relaţiile dintre instituţiile judiciare ale statelor contractante, în măsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune astfel.

2. Cererile de asistenţa juridică şi actele anexate se redactează în limba statului contractant solicitant; o traducere certificată în limba statului contractant solicitat va fi anexată. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de către instituţia judiciară competenţa ori de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant solicitant.

3. Instituţiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistenţa judiciară formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de către ministerele de justiţie.

4. Actele întocmite în îndeplinirea cererilor de asistenţa juridică se redactează în limba statului contractant solicitat.

Informaţii asupra problemelor de drept

Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale statelor contractante îşi comunică reciproc, la cerere, informaţii referitoare la dispoziţiile legale în vigoare sau care au fost în vigoare în statul căruia îi aparţin, precum şi asupra practicii judiciare.

Ocrotirea martorilor şi experţilor

1. Martorul sau expertul care, fiind citat într-o cauza civilă sau penală prin intermediul instituţiei judiciare a statului contractant solicitat, se prezintă în faţa instituţiei judiciare a statului contractant solicitant, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acestui stat, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei statului contractant solicitant.

2. Martorul sau expertul pierde garanţiile prevăzute la paragraful 1 dacă nu a părăsit teritoriul statului contractant solicitant în termen de 30 de zile de la data cînd instituţia judiciară solicitanta îl înştiinţează ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul statului contractant solicitant din motive independente de voinţa sa.

Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi

Martorul şi expertul au dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie şi de întreţinere în perioada deplasarii, precum şi la compensarea retributiei nerealizate. Expertul are dreptul la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau expertului se va face menţiune în citaţie.

Audierea ca martor a persoanei arestate

În cazul în care o persoană, ce se afla arestata pe teritoriul unui stat contractant, este necesar să fie audiată ca martor de către o instituţie judiciară a celuilalt stat contractant, organele centrale prevăzute la art. 7 din prezentul tratat pot conveni ca aceasta persoana să fie transportată pe teritoriul statului contractant solicitant, cu condiţia de a fi menţinută în stare de arest şi de a fi înapoiată în cel mai scurt timp după audiere.

Acordarea asistenţei juridice

Instituţiile judiciare ale celor două state contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenţa juridică în cauzele civile, în condiţiile prevăzute în prezentul tratat.

Obiectul asistenţei juridice

Asistenţa juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activităţi procesuale cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea părţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; cercetarea locală; efectuarea de expertize; asigurarea dovezilor, constatarea unei stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare.

Cererea de asistenţa juridică

1. Cererea de asistenţa juridică va cuprinde următoarele date

a) denumirea instituţiei judiciare solicitante;

b) denumirea instituţiei judiciare solicitate;

c) obiectul cererii şi indicarea cauzei în care se solicita asistenţa juridică;

d) numele şi prenumele părţilor, calitatea procesuala, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor;

e) numele, prenumele şi domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor părţilor, dacă este cazul;

f) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului la cererile de inminare de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurările în legătură cu care urmează să facă o proba şi, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate;

g) menţionarea actelor anexe la cerere.

2. Cererea de asistenţa juridică şi actele anexe trebuie să poarte ştampila oficială.

Rezolvarea cererilor de asistenţa juridică

1. În îndeplinirea cererii de asistenţa juridică, instituţia judiciară solicitată aplica normele legale ale statului sau.

Instituţia judiciară solicitată poate, la cerere, să aplice normele procesuale ale statului contractant solicitant dacă acestea nu contravin legii statului solicitat.

2. Dacă instituţia solicitată nu este competenţa să soluţioneze cererea, ea va transmite, din oficiu, instituţiei judiciare competente şi va informa despre aceasta instituţia judiciară solicitanta.

3. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instituţia judiciară solicitată va lua, din proprie iniţiativă, măsurile necesare pentru stabilirea adresei exacte.

4. Inminarea de acte în procedura cu părţile implicate în procese, care îşi au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele contractante, se efectuează pe calea asistenţei juridice prevăzute în prezentul tratat.

5. În cazul în care actele nu sînt redactate în limba satului contractant solicitat ori nu sînt însoţite de traduceri certificate, instituţia judiciară le inmineaza numai dacă destinatarul este de acord să le primească. Dacă pentru acest motiv se refuza primirea, inminarea se considera că nu a fost efectuată.

6. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea în vigoare a statului contractant solicitat. Dovada va cuprinde, în orice caz, modalitatea, locul şi data inminarii.

7. Instituţia judiciară solicitată va înştiinţa, la cerere, în timp util, instituţia judiciară solicitanta despre locul şi data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

8. În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor restitui actele şi se vor comunică motivele pentru care aceasta nu a fost îndeplinită.

Atribuţii ale misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare

Statele contractante au dreptul sa dispună inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, cetăţenilor proprii care se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, dacă aceştia accepta primirea.

Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice

1. Statul contractant solicitat nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Statele contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.

2. Instituţia judiciară solicitată comunică instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituţia judiciară solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn statului contractant a cărui instituţie le-a perceput.

Refuzul asistenţei juridice

Acordarea asistenţei poate fi refuzată dacă statul contractant solicitat considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale publice.

Valabilitatea actelor

1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul unuia dintre statele contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilită de lege şi prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celuilalt stat contractant fără vreo alta legalizare. Aceasta este valabil, deopotrivă, pentru legalizarea semnaturilor şi copiilor de pe acte.

2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celuilalt stat contractant, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestui din urma stat.

Transmiterea actelor de stare civilă

1. Autorităţile competente ale celor două state contractante transmit, la cerere. gratuit, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum şi copii certificate de pe hotărîrile date în materie de stare civilă de către instituţiile judiciare, dacă aceste înscrisuri se referă la cetăţenii statului contractant solicitant şi dacă sînt cerute în interes oficial.

2. Transmiterea înscrisurilor menţionate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiţie ale fiecărui stat contractant.

Capacitatea juridică

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este determinata de legea statului contractant al cărui cetăţean este.

Încheierea căsătoriei

1. Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea statului contractant ai cărui cetăţean sînt.

2. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea statului contractant pe al cărui teritoriu se încheie căsătoria.

3. Forma încheierii căsătoriei oficiale în faţa unui agent diplomatic sau funcţionar consular, împuternicit în acest scop, este determinata de legea contractant trimiţător al agentului diplomatic sau funcţionarului consular.

Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor

1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea statului contractant ai cărui cetăţeni sînt.

2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unui stat contractant, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt guvernate de legea acelui stat contractant pe al cărui teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun.

3. Dacă sotii menţionaţi la paragraful 2 nu au avut domiciliul comun, instituţia judiciară solicitată aplica legea statului sau.

4. Competenţa de a hotărî asupra raporturilor personale şi patrimoniale prevăzute la paragrafele 1 şi 2 aparţine instituţiei judiciare a statului contractant a cărui lege guvernează acele raporturi. În cazul prevăzut la paragraful 3, sînt competente instituţiile judiciare ale ambelor state contractante.

Divorţul

1. În caz de divorţ, dacă ambii soţi au cetăţenia unui stat contractant şi domiciliază, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celuilalt stat contractant, va fi aplicabilă legea statului contractant ai cărui cetăţeni sînt.

2. Dacă, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetăţean al unuia dintre statele contractante, iar celălalt soţ are cetăţenia celuilalt stat contractant şi domiciliază fie amindoi pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, fie unul pe teritoriul unui stat contractant şi altul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instanţele judecătoreşti competente aplica legea statului lor.

3. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt competente instanţele judecătoreşti ale ambelor state contractante.

Nulitatea căsătoriei

1. Pentru constatarea (declararea) nulităţii şi pentru anularea (constatarea inexistentei) unei căsătorii se aplică legile statului contractant care, potrivit art. 23, sînt valabile pentru încheierea căsătoriei.

2. În privinta competentei instanţelor, prevederile art. 25 se aplică în mod corespunzător.

Filiaţia

1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilă legea statului contractant al cărui cetăţean este copilul.

2. Forma recunoaşterii paternităţii este cirmuita de legea statului contractant pe al cărui teritoriu are loc recunoaşterea.

3. Competenţa pentru soluţionarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparţine instituţiilor judiciare ale statului contractant al cărui cetăţean este copilul.

4. Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, competenţa soluţionării cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparţine şi instituţiilor judiciare ale acestui stat.

Raporturile juridice dintre părinţi şi copii

1. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legii statului contractant al cărui cetăţean este copilul.

2. În privinta competentei instituţiilor judiciare, prevederile art. 27 paragrafele 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.

Înfierea

1. Înfierea sau desfiinţarea înfierii sînt determinate de legea statului contractant al cărui cetăţean este infietorul în momentul înfierii sau desfiinţării acesteia.

2. Cînd copilul este cetăţean al celuilalt stat contractant, pentru înfierea şi desfacerea trebuie obţinute consimţămîntul reprezentantului legal al copilului, autorizarea organelor de stat competente şi consimţămîntul copilului însuşi, dacă acesta este cerut de legea statului contractant al cărui cetăţean este.

3. Cînd copilul este înfiat de soţi, dintre care unul are cetăţenia unui stat contractant, iar celălalt are cetăţenia celuilalt stat contractant, atît înfierea, cît şi desfiinţarea acesteia, sînt determinate de legile ambelor state contractante.

4. Pentru procedura înfierii şi a desfiinţării acesteia sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cărui cetăţean este infietorul în momentul înfierii şi respectiv al desfiinţării acesteia. Dacă atît infietorul, cît şi copilul înfiat, îşi au domiciliul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţiile judiciare ale acestui stat sînt deopotrivă competente.

5. În cazul prevăzut la paragraful 3, competenţa aparţine instituţiei judiciare a statului contractant pe a carei raza teritorială ambii soţi domiciliază ori au avut ultimul domiciliu comun.

Tutela şi curatela

1. Pentru instituirea şi desfiinţarea tutelei şi a curatelei se aplică legea statului contractant al cărui cetăţean este persoana asupra căreia urmează să se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela.

2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela sînt determinate de legea statului contractant a cărui instituţie judiciară l-a numit pe tutore sau curator.

3. Obligaţia de a prelua activitatea de tutore sau curator este determinata de legea statului contractant al cărui cetăţean este persoana care urmează să fie numita ca tutore sau curator.

4. Cetăţeanul unuia dintre statele contractante poate fi numit tutore sau curator al cetăţeanului celuilalt stat contractant dacă domiciliază pe teritoriul statului contractant în care urmează a se exercită tutela sau curatela şi dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei asupra căreia urmează să se instituie tutela sau curatela.

5. În ceea ce priveşte instituirea şi desfiinţarea tutelei sau a curatelei, hotărăşte instituţia judiciară a statului contractant al cărui cetăţean este persoana asupra căreia urmează să se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela, dacă prezentul tratat nu prevede altfel.

Măsuri privind tutela şi curatela

1. În cazul în care urmează să se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unui stat contractant al cărui domiciliu, reşedinţa ori bunuri se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia judiciară a acestui stat contractant înştiinţează, de îndată, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celuilalt stat contractant.

2. În cazuri urgente, instituţia judiciară ia măsuri provizorii necesare conform legii statului sau, instiintind neîntîrziat despre aceasta misiunea diplomatică sau oficiul consular, potrivit prevederilor paragrafului 1. Măsurile provizorii rămîn valabile pînă la luarea hotărîrii de către instituţia judiciară competenţa a celuilalt stat contractant. Instituţia judiciară care a luat măsurile provizorii a fi instiintata despre aceasta hotărîre.

Transmiterea competentei privind tutela şi curatela

1. Instituţia judiciară competenţa potrivit art. 30 paragraful 5 poate transmite competenţa privind tutela sau curatela instituţiei judiciare a celuilalt stat contractant, dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela şi curatela îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestui stat.

Competenţa se considera transmisă atunci cînd instituţia judiciară căreia îi este adresată cererea accepta preluarea acestei competente şi informează despre aceasta instituţia judiciară solicitanta.

2. Instituţia judiciară care, potrivit paragrafului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legea statului sau.

Totuşi, în materie de capacitate judiciară, se va aplica legea statului contractant al cărui cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotărîri în legătură cu statutul personal al acesteia.

Declararea morţii

1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane (declararea morţii) şi stabilirea datei morţii sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cărui cetăţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţa.

2. Cu toate acestea, instituţiile judiciare ale unui stat contractant, la cererea unor persoane care domiciliază pe teritoriul acestuia, sînt competente sa declare dispariţia sau moartea (sa declare moartea) sau sa stabilească data morţii unui cetăţean al celuilalt stat contractant, dacă, potrivit legii statului contractant solicitat, acele persoane au drept la o asemenea acţiune.

3. În cauzele arătate la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale statelor contractante aplica legea statului lor.

Articolul 34

Legea aplicabilă

1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea statului contractant al cărui cetăţean era autorul succesiunii la data morţii sale.

2. Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea statului contractant pe al cărui teritoriu se afla acele bunuri.

3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile şi imobile se face în conformitate cu legea statului contractant pe al cărui teritoriu se afla acele bunuri.

Dreptul la succesiune al statului

În cazul în care moştenitor este statul, conform legii statului contractant după care se determina dreptul succesoral, bunurile mobile din succesiune revin statului contractant al cărui cetăţean era autorul succesiunii la data morţii sale, iar bunurile imobile din succesiune revin statului contractant pe al cărui teritoriu sînt situate acele bunuri.

Testamentul

1. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa, se va aplica legea statului contractant al cărui cetăţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocării testamentului.

După aceeaşi lege se stabilesc şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.

2. Forma întocmirii şi revocării unui testament este aceea prevăzută de legea statului contractant al cărui cetăţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocării testamentului ori de legea statului pe teritoriul căruia aceste acte au fost făcute.

Competenţa

1. Deschiderea succesiunii şi întreaga procedura succesorală privind bunurile mobile sînt de competenţa instituţiilor judiciare ale statului contractant al cărui cetăţean era defunctul la data morţii sale, în afară de cazul în care se face aplicarea paragrafului 4.

2. Deschiderea succesiunii şi întreaga procedura succesorală privind bunurile imobile sînt de competenţa instituţiilor judiciare ale statului contractant pe teritoriul căruia se afla aceste bunuri.

3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi pentru litigiile succesorale.

4. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul unuia dintre statele contractante sînt situate pe teritoriul celuilalt stat contractant şi dacă toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenţa revine instituţiilor judiciare ale acestui stat contractant.

Deschiderea testamentului

Deschiderea testamentului este în căderea instituţiei judiciare competente a statului contractant pe teritoriul căruia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurări, copia certificată a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi, în cazul în care se cere, originalul testamentului, se trimit instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant, dacă defunctul a fost cetăţean al acestuia sau dacă o instituţie judiciară a acestui stat este competenţa să efectueze procedura succesorală.

Măsuri de conservare a succesiunii

1. Instituţiile judiciare ale fiecărui stat contractant vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celuilalt stat contractant.

2. Ele informează fără întîrziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre măsurile luate conform paragrafului 1; misiunea diplomatică sau oficiul consular poate participa la realizarea acestor măsuri. La cererea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate vor putea fi aminate.

3. Instituţia judiciară a statului contractant al cărui cetăţean a fost defunctul, competenţa potrivit art. 38 paragraful 1, va putea cere schimbarea, anularea sau amînarea măsurilor luate conform paragrafului 1 din prezentul articol.

4. Dacă cetăţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se pun la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al statului contractant al cărui cetăţean a fost defunctul, însoţite de un inventar, fără vreo alta procedura.

Comunicarea cazurilor de deces

1. În cazul în care cetăţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia competenţa va înştiinţa de îndată misiunea diplomatică sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre deces.

În acelaşi timp, instituţia judiciară competenţa va comunică tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament, în caz ca exista. Aceasta regula se aplică şi în cazul cînd instituţia judiciară competenţa a unui stat contractant este informată ca cetăţeanul celuilalt stat contractant, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.

2. Dacă misiunea diplomatică sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile paragrafului 1, va comunică aceste date instituţiei judiciare competente pentru a lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.

Dreptul de reprezentare a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare

În cauzele succesorale, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale statelor contractante au dreptul sa reprezinte interesele cetăţenilor proprii în faţa instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant, în conformitate cu legea acestui stat, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.

Transmiterea succesiunii

1. Cînd, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile ori sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile revin moştenitorilor care au domiciliul ori reşedinţa în celălalt stat contractant şi nu exista posibilitatea ca aceste bunuri sau valori să le fie remise direct ori prin împuterniciţii lor, remiterea se va face misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestui stat contractant.

2. Se procedează potrivit prevederilor paragrafului 1, după ce

a) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au fost plătite sau asigurate;

b) organele competente au dat cuvenită aprobare, prevăzută de legea statului lor, pentru exportul obiectelor provenite din succesiune şi transferul sumelor de bani.

Articolul 44

Obiectul recunoaşterii şi executării

1. Fiecare stat contractant va recunoaşte sau va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, hotărîrile pronunţate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

2. În sensul paragrafului 1, prin hotărîri se înţeleg

a) hotărîrile judecătoreşti pronunţate în cauzele civile, inclusiv tranzacţiile judiciare;

b) hotărîrile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cît priveşte dispoziţiile civile referitoare la repararea pagubei;

c) hotărîrile judecătoreşti referitoare la cheltuielile de judecată;

d) actele autentice susceptibile de executare în cauzele civile;

e) hotărîrile arbitrale, pronunţate în cauzele civile, în măsura în care recunoaşterea sau executarea lor nu este reglementată prin alte convenţii la care sînt părţi ambele state contractante;

f) hotărîrile nepatrimoniale ale organelor de tutela şi curatela.

Condiţiile recunoaşterii şi încuviinţării executării

Hotărîrile sînt recunoscute şi executate dacă sînt întrunite următoarele condiţii

a) dacă sînt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii statului contractant pe teritoriul căruia au fost pronunţate;

b) dacă nu a fost incalcata competenţa exclusiva a instituţiei judiciare a statului contractant pe al cărui teritoriu urmează a avea loc recunoaşterea sau executarea;

c) dacă personalul care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-au inminat, în timp util, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, în conformitate cu legea statului contractant pe teritoriul căruia s-a pronunţat hotărîrea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitate de a fi reprezentată în proces; comunicarea prin afişare a citaţiei şi a actului de sesizare nu se considera valabilă;

d) dacă între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărîre ori se afla în curs de judecată o acţiune intentată anterior pe teritoriul statului contractant unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărîrii.

Procedura de recunoaştere

1. Hotărîrile pronunţate pe teritoriul unui stat contractant referitoare la statutul personal al propriilor săi cetăţeni se recunosc şi produc efecte juridice pe teritoriul celuilalt stat contractant fără nici o alta procedura.

2. Celelalte hotărîri nepatrimoniale se recunosc pe teritoriul celuilalt stat contractant fără nici o procedură, dacă sînt respectate condiţiile prevăzute în art. 45 şi 46.

3. Executarea hotărîrilor patrimoniale se încuviinţează de către instanţa judecătorească a statului contractant pe al cărui teritoriu urmează să aibă loc executarea.

4. În ceea ce priveşte procedura prevăzută la paragraful 3, instanţa se limitează a stabili dacă sînt întrunite condiţiile menţionate în art. 45 şi 46.

5. Încuviinţarea executării hotărîrilor, precum şi executarea propriu-zisa, se efectuează potrivit legii statului contractant pe al cărui teritoriu urmează să aibă loc executarea.

6. Orice obiectie cu privire la executare se rezolva de către instanţa competenţa a statului contractant unde are loc executarea, potrivit legii statului sau.

Cererile de încuviinţare a executării se de executare

1. Cererea de încuviinţare a executării se întocmeşte de către partea care solicită executarea ori de reprezentantul sau. Cererea se depune la instanţa care a pronunţat hotărîrea în prima instanţa.

Aceasta o va transmite, împreună cu actele anexe, la instanţa competenţa sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct aceasta din urma instanţa.

2. La cererea de încuviinţare a executării, partea solicitanta va anexa următoarele acte

a) copia legalizată a hotărîrii, cu atestarea facuta de instanţa, ca aceasta este definitivă şi susceptibilă de executare, dacă menţiunea nu rezultă din însuşi textul hotărîrii;

b) o adeverinta prin care instanţa sa confirme ca persoanei care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-au inminat, la timp şi în forma cuvenită, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, iar în cazul în care persoana nu a avut capacitatea de exerciţiu, se va adauga menţiunea ca instanţa i-a dat acesteia posibilitatea de a fi reprezentată în proces.

Cererile de încuviinţare a executării şi de executare, precum şi actele anexe, prevăzute la lit. a) şi b), vor fi însoţite de traduceri certificate, în limba statului contractant solicitat. Actele traduse vor fi depuse în dublu exemplar.

3. În cazul în care cererea şi actele anexe nu corespund cerinţelor menţionate în paragraful 2, instituţia judiciară poate solicita date suplimentare.

4. În cazul hotărîrilor privind cheltuielile de judecată, la cererea de încuviinţare a executării se anexează o copie certificată a hotărîrii, cu menţiunea ca este definitivă, precum şi traducerile certificate ale acestora.

Informaţii asupra soluţionării cererii

Instanţa care a soluţionat cererea de încuviinţare a executării înştiinţează instanţa din celălalt stat contractant despre hotărîrea pronunţată în rezolvarea cererii.

Cheltuieli de executare

1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executării hotărîrii se de executarea propriu-zisa se dispun de instanţa solicitată, potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la certificarea şi traducerea înscrisurilor şi la susţinerea cererilor.

2. Partea care a beneficiat, în faţa instanţei care a pronunţat hotărîrea, de înlesnirile prevăzute la art. 4 paragraful 1 va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul procedurii de încuviinţare a executării hotărîrii şi de executare propriu-zisa, desfăşurate în celălalt stat contractant.

Transferul sumelor de bani şi transmiterea bunurilor

Transferul sumelor de bani şi transmiterea obiectelor obţinute prin executare, către un creditor care domiciliază pe teritoriul celuilalt stat contractant, se efectuează cu respectarea dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul căruia hotărîrea a fost executată.

Acordarea asistenţei juridice

Instituţiile judiciare ale statelor contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenţa juridică în cauzele penale, în condiţiile stabilite prin prezentul tratat.

Obiectul asistenţei juridice şi cererea de asistenţa juridică

1. La acordarea asistenţei juridice în cauzele penale, prevederile cuprinse în partea a II-a, capitolul I, din prezentul tratat se aplică în mod corespunzător.

2. Prin comisie rogatorie, în cauzele penale, se pot efectua şi perchezitii, sechestre asiguratorii, precum şi predari de probe materiale.

3. Cererile de asistenţa juridică în cauzele penale trebuie să cuprindă şi descrierea succintă a situaţiei de fapt care formează obiectul cauzei penale, precum şi încadrarea juridică a faptelor penale.

Comunicări privind hotărîrea de condamnare

Statele contractante îşi comunică anual date privind hotărîrile penale definitive de condamnare, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale unui stat contractant împotriva cetăţenilor celuilalt stat contractant.

Informaţii din cazierul judiciar

La cererea instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant se vor da gratuit informaţii din cazierul judiciar al persoanelor urmărite sau supuse judecaţii penale pe teritoriul acelui stat contractant.

Condiţii

1. Fiecare stat contractant se obliga ca, la cererea celuilalt stat contractant, sa pornească, în conformitate cu propria sa lege, urmărirea penală împotriva unui cetăţean al său, atunci cînd exista date suficiente ca acesta a savirsit pe teritoriul celuilalt stat contractant o faptă care este prevăzută ca infracţiune de legile ambelor state contractante.

2. Dacă persoanele vătămate prin infracţiunea care constituie obiectul urmăririi penale au formulat cereri corespunzătoare de despăgubiri civile, aceste cereri se soluţionează în cadrul procesului penal.

Cererea de urmărire penală

1. La cererea de urmărire penală se anexează

a) o informare cuprinzînd datele personale ale celui invinuit, inclusiv indicarea cetateniei, descrierea situaţiei de fapt care formează obiectul cauzei, precum şi încadrarea juridică faptelor;

b) în extras cu textele dispoziţiilor legale incalcate prin infracţiune;

c) probele şi actele de procedura existente;

d) plingerile formulate pentru urmărirea penală de către persoanele vătămate, cînd aceste plîngeri sînt necesare;

e) cererile de despăgubiri civile, dacă exista.

2. Cererea şi actele prevăzute la paragraful 1 lit. a) şi b) sînt însoţite de traduceri oficiale în limba statului contractant solicitat.

Informaţii asupra soluţionării procesului

Statul contractant solicitat este obligat sa înştiinţeze statul contractant solicitant despre rezultatul procesului penal. La cererea statului contractant solicitant se transmite o copie a hotărîrii definitive.

Modul de legătură

În problemele urmăririi penale, procuraturile generale şi ministerele de justiţie ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Obligaţia de extrădare

1. Statele contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc, la cerere, potrivit prevederilor cuprinse în prezentul tratat, în vederea tragerii la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei, persoanele care se găsesc pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante.

2. Extrădarea se admite numai pentru acele fapte care sînt prevăzute ca infracţiuni de legile ambelor state contractante.

3. Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai pentru acele fapte care, potrivit legilor ambelor state contractante, sînt sancţionate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsă mai grea.

Extrădarea în vederea executării pedepsei se admite numai dacă pedeapsa privativă de libertate pronunţată este mai mare de un an sau o pedeapsă grea.

Refuzarea extrădării

1. Nu se extrădează

a) persoanele care, la data primirii cererii de extrădare, sînt cetăţeni ai statului contractant solicitat;

b) persoanele a căror extrădare nu este permisă de legea statului contractant solicitat.

2. Extrădarea nu se admite dacă

a) fapta a fost săvîrşită pe teritoriul statului contractant solicitat;

b) potrivit legii statului contractant solicitat acţiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea nu poate fi executată ca urmare a amnistiei, a implinirii termenului de prescripţie ori pentru un alt temei legal;

c) faţă de persoana a carei extrădare se cere s-a pronunţat o hotărîre definitivă ori s-a pus capăt urmăririi penale, pentru aceeaşi fapta, în statul contractant solicitat;

d) potrivit legii ambelor state contractante, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Extrădarea condiţionată

Cînd o persoană, a carei extrădare se cere pentru executarea pedepsei, a fost judecata în lipsa, extrădarea poate fi condiţionată de cerinţa de a se asigura celui extrădat dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, în prezenta sa, potrivit legii statului contractant solicitant.

Amînarea extrădării şi extrădarea temporară

1. Cînd, pe teritoriul statului contractant solicitat, este în curs de acţiune penală împotriva persoanei a carei extrădare se cere sau cînd aceasta persoana are de executat în statul contractant solicitat o pedeapsă privativă de libertate pentru o alta infracţiune, extrădarea poate fi amînată pînă ce procesul penal a luat sfîrşit ori pînă la data cînd pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

2. În cazul în care amînarea extrădării ar atrage împlinirea termenului de prescripţie al acţiunii penale sau ar crea mari dificultăţi pentru stabilirea faptelor, statul contractant solicitat poate admite extrădarea temporară, sub condiţia ca persoana a carei extrădare se cere să fie readusa după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea, dar nu mai tirziu de 3 luni de la data extrădării. În cazuri întemeiate acest termen poate fi prelungit de comun acord.

Limitele acţiunii penale

1. Persoana extrădată nu poate fi extrădată unui stat terţ pentru infracţiune săvîrşită înainte de extrădare.

2. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică

a) dacă exista acordul prealabil al statului contractant solicitant, continua sa ramina pe teritoriul acestui stat contractant mai mult de 30 de zile de la sfîrşitul procesului penal ori de la terminarea executării pedepsei, sau dacă ulterior se reintoarce acolo de buna voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată, din motive independente de voinţa sa, a fost împiedicată sa părăsească teritoriul statului contractant solicitant.

Cereri formulate de mai multe state

Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state, pentru infracţiune sau pentru mai multe infracţiuni diferite, statul contractant solicitat hotărăşte cărui stat va face extrădarea, luînd în considerare toate împrejurările, cum sînt; cetăţenia persoanei a carei extrădare se cere, natura şi gravitatea infracţiunilor, locul şi data comiterii lor şi data primirii cererilor de extrădare.

Modul de legătură

În problemele extrădării ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Actele care se anexează la cererea de extrădare

1. La cererea de extrădare vor fi anexate

a) acte privind persoana a carei extrădare se cere, inclusiv cele referitoare la cetăţenie, şi orice date disponibile care ar putea servi la identificarea acesteia;

b) copia certificată a mandatului de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitive. În cazul în care mandatul de arestare sau în cuprinsul hotărîrii nu este menţionată fapta cu indicarea locului şi timpului săvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa;

c) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva;

d) data privind durata pedepsei neexecutate, în cazul în care extrădarea se cere pentru executarea unei pedepse.

2. Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, statul contractant solicitat poate cere date suplimentare.

Statul contractant solicitant va transmite datele suplimentare în termen de o luna. Acest termen va putea fi prelungit, la cerere, cu cel mult o luna.

Statul contractant solicitat poate să pună în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrădare, dacă datele suplimentare nu îi sînt transmise în termenele prevăzute în alineatul precedent.

Arestarea în vederea extrădării

1. După primirea cererii de extrădare, statul contractant solicitat va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, dacă sînt îndeplinite condiţiile de extrădare prevăzute în prezentul tratat.

2. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o cerere în acest sens de la statul contractant solicitant. În cerere se va menţiona mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, indicindu-se ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon, radio sau o alta cale.

3. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului 2 va fi înştiinţat neîntîrziat celălalt stat contractant.

4. Persoana arestata în condiţiile paragrafului 2 va fi pusă în libertate dacă cererea de extrădare nu este primită în termen de cel mult o luna, socotit de la data cînd statul contractant solicitant a fost înştiinţat despre arestarea preventivă.

Comunicarea hotărîrii asupra cererii de extrădare

Statul contractant solicitat va face cunoscut statului contractant solicitant hotărîrea sa asupra cererii de extrădare. Dacă cererea nu a fost admisă, se vor indica prevederile din prezentul tratat care motiveaza hotărîrea.

Predarea persoanei extrădate

1. În cazul în care cererea de extrădare este admisă, statul contractant solicitat va comunică statului contractant solicitant locul şi data predării persoanei.

2. Dacă statul contractant solicitant nu ia în primire, la data stabilită pentru predare, persoana ce urmează a fi extrădată şi nici nu a solicitat o amînare a termenului de predare, statul solicitat poate să pună în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrădare. Amînarea nu poate depăşi 15 zile.

Repetarea extrădării

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se afla din nou pe teritoriul statului contractant solicitat, ea va fi din nou extrădată.

În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute la art. 67.

Transmiterea de obiecte

1. Statul contractant solicitat va transmite, la cerere

a) obiectele care pot avea importanţa ca probe în procesul penal;

b) obiectele ce provin din infracţiunea care a atras extrădarea.

Aceste obiecte pot fi transmise şi în cazul cînd extrădarea persoanei nu are loc din cauza morţii, a sustragerii sau datorită altei împrejurări.

Predarea obiectelor se face sub luare de dovada.

2. Dacă obiectele cerute sînt necesare statului contractant solicitat ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea acelui proces.

3. Drepturile statului contractant solicitat sau ale terţilor asupra acestor obiecte rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite statului contractant solicitat cel mai tirziu la terminarea procesului penal.

4. Predarea obiectelor prevăzute la paragraful 1 se va face cu respectarea legii statului contractant solicitat referitoare la exportul de obiecte şi transferul sumelor de bani.

Informaţii asupra soluţionării procesului penal

Statul contractant solicitant informează statul contractant solicitat despre rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. La cererea statului contractant solicitat se va transmite şi un exemplar al hotărîrii definitive.

Tranzitarea

1. Statele contractante autoriza, reciproc, la cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor care sînt extrădate unuia dintre aceste state de către un al treilea stat.

2. Cererea de tranzit se formulează şi se rezolva în conformitate cu prevederile referitoare la extrădare din prezentul tratat.

3. Statul contractant solicitat autoriza tranzitul prin modalitatea pe care o apreciază ca fiind mai potrivita.

Cheltuieli de extrădare şi de tranzit

1. Cheltuielile de extrădare se suporta de statul contractant pe teritoriul căruia s-au făcut.

2. Cheltuielile de tranzit se suporta de statul contractant solicitant.

Condiţii

Cetăţenii unui stat contractant, condamnaţi prin hotărîri penale definitive în celălalt stat contractant la pedepse privative de libertate, vor fi predati, în comun acord, în condiţiile prezentului tratat, pentru executarea pedepsei, statului contractant ai cărui cetăţeni sînt.

Cazuri în care nu poate avea loc predarea

Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei nu va avea loc dacă

a) fapta pentru care s-a pronunţat hotărîrea de condamnare nu constituie infracţiune potrivit legii statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat;

b) pentru aceeaşi fapta, în statul contractant al cărui cetăţean este condamnatul s-a pronunţat faţă de acesta a hotărîre penală rămasă definitivă ori s-a pus capăt urmăririi penale;

c) în statul al cărui cetăţean este cel condamnat, pedeapsa pronunţată împotriva sa nu poate fi executată deoarece a intervenit prescripţia sau alta cauza care, potrivit legii acestui stat, inlatura executarea pedepsei;

d) cel condamnat are domiciliul pe teritoriul statului contractant a cărui instanţa a pronunţat hotărîrea de condamnare;

e) nu s-a ajuns la o înţelegere privind predarea celui condamnat pentru executarea pedepsei.

Limitele răspunderii penale

Condamnatul predat pentru executarea pedepsei în statul al cărui cetăţean este nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru aceeaşi fapta, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 87 lit. c).

Propuneri de cereri

1. Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei se face la propunerea statului contractant a cărui instanţa a pronunţat hotărîrea de condamnare, dacă celălalt stat contractant este de acord sa-l primească, potrivit prevederilor prezentului tratat.

2. Statul contractant al cărui cetăţean este cel condamnat se poate adresa statului a cărui instanţa a pronunţat hotărîrea, cu rugamintea de a se examina problema privind posibilitatea predării celui condamnat.

3. Cel condamnat sau rudele sale se pot adresa autorităţilor competente ale oricăruia dintre statele contractante cu o cerere prin care să solicite predarea pentru executarea pedepsei celui condamnat.

Autorităţile competente ale statului contractant a cărui instanţa a pronunţat condamnarea vor aduce la cunoştinţa celui condamnat ca are posibilitatea să facă o asemenea cerere.

Actele care se anexează la propunere

1. La propunerea de predare a condamnatului pentru executarea pedepsei se anexează

a) copia legalizată a hotărîrii de condamnare şi, dacă este cazul, a hotărîrii pronunţate de instanţa superioară, cu menţiunea ca hotărîrea este definitivă;

b) copia textelor de lege aplicate în cauza respectiva;

c) un act prin care se certifica partea din pedeapsa deja executată, precum şi partea din pedeapsa ce urmează a fi executată;

d) acte privind executarea pedepsei complimentare, dacă s-a aplicat o astfel de pedeapsa;

e) actul prin care se certifica cetăţenia celui condamnat;

f) alte acte, dacă autoritatea competentă a statului contractant a cărui instanţa a pronunţat hotărîrea de condamnare considera necesară comunicarea acestora;

g) traducerea certificată a propunerii şi a actelor anexate.

2. Autoritatea competenţa a statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat poate solicita, în caz de nevoie, acte sau date suplimentare.

Modul de legătură

În problemele de predare a condamnaţilor, în vederea executării pedepselor, organele centrale competente ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Comunicarea soluţiei

Autoritatea competenţa a statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat înştiinţează, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant despre acordul sau refuzul primirii condamnatului, în condiţiile prevăzute în prezentul tratat.

Predarea condamnatului

Dacă se admite propunerea de predare, autorităţilor competente ale celor două state contractante vor conveni, neîntîrziat, asupra locului, datei şi modalitatii de predare a celui condamnat.

Punerea în executare a pedepsei

1. Pedeapsa se executa pe baza hotărîrii pronunţate de instanţa statului contractant în care a fost condamnat cel în cauza.

2. Instanţa competenţa din statul contractant al cărui cetăţean este condamnatul, ţinînd seama de sentinta pronunţată, da o hotărîre prin care dispune executarea pedepsei.

3. În cazul în care pedeapsa aplicată prin hotărîrea de condamnare este în limitele pedepsei prevăzute de legea statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat, instanţa acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei prevăzute de legea statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat, instanţa acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei.

4. Dacă pedeapsa aplicată prin hotărîrea de condamnare depăşeşte maximul pedepsei private de libertate prevăzut pentru infracţiunea săvîrşită, în legea statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat, instanţa stabileşte maximul pedepsei privative de libertate conform legii acestui stat contractant.

5. În cazul în care în legea statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat se prevede, pentru infracţiunea săvîrşită, o pedeapsă de alt fel decît pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărîrea de condamnare, instanţa stabileşte, potrivit legii statului sau, o pedeapsă care va fi cît mai corespunzătoare pedepsei aplicate prin hotărîrea de condamnare.

6. Partea de pedeapsa privativă de libertate care a fost executată de cel condamnat în statul contractant a cărui instanţa a pronunţat hotărîrea de condamnare se deduce din durata pedepsei pronunţate. În cazul în care instanţa stabileşte o pedeapsă de alt fel decît cea aplicată prin hotărîrea de condamnare, la stabilirea pedepsei se tine seama de partea executată de pedeapsa.

7. Pedeapsa complimentară pronunţată prin hotărîrea de condamnare se executa în executa în măsura în care este prevăzută, pentru aceeaşi fapta, în legea statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat şi nu a fost executată în statul în care s-a pronunţat condamnarea. Dispoziţiile prezentului articol sînt aplicabile în mod corespunzător.

Efectele juridice ale condamnării

Faţa de persoana predată în vederea executării pedepsei în statul contractant al cărui cetăţean este, hotărîrea de executare a pedepsei produce aceleaşi consecinţe juridice ca şi în cazul persoanelor condamnate în acest stat pentru săvîrşirea unei infracţiuni de acelaşi fel.

Legea aplicabilă

1. Executarea pedepsei, precum şi înlăturarea totală sau parţială a executării acesteia, se fac potrivit legii statului contractant al cărui cetăţean este cel condamnat.

2. Reexaminarea hotărîrii de condamnare se face numai de instanţele statului contractant în care s-a pronunţat hotărîrea, potrivit legii acestui stat.

Modificări ale hotărîrilor de condamnare, după predare

Dacă, după predarea condamnatului pentru executarea pedepsei, hotărîrea de condamnare este modificată sau desfiintata în statul contractant în care a fost pronunţată, copii de pe noua hotărîre rămasă definitivă şi de pe actele necesare sînt transmise autorităţii competente a celuilalt stat contractant. În cazul prevăzut la lit. b), transmiterea se face neîntîrziat. Instituţia judiciară competenţa din statul contractant al cărui cetăţean este cel condamnat

a) pune în executare noua hotărîre potrivit procedurii prevăzute la art. 84, cînd prin aceasta hotărîre a fost modificată pedeapsa;

b) aduce la îndeplinire, potrivit legii statului sau, noua hotărîre, cînd prin aceasta s-a dispus achitarea condamnatului sau încetarea procesului penal;

c) procedează, după caz, la refacerea urmăririi penale ori rejudecarea cauzei, în conformitate cu legea statutului sau, cînd prin noua hotărîre s-a dispus refacerea urmăririi penale ori rejudecarea cauzei.

Informaţii privind executarea pedepsei

Statul contractant căruia i-a fost predat condamnatul pentru executarea pedepsei informează celălalt stat contractant despre hotărîrea pronunţată în baza art. 84 sau 87.

Tranzitarea

1. Fiecare stat contractant autoriza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetăţenilor celuilalt stat contractant trimişi pentru executarea pedepsei de către un stat terţ în statul ai cărui cetăţeni sînt.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formulează şi se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat referitoare la predarea celor condamnaţi pentru executarea pedepsei.

Cheltuieli de predare şi de tranzit

Cheltuielile ocazionate de predarea condamnatului pentru executarea pedepsei sau de transportul acestuia în tranzit se suporta, potrivit prevederilor art. 75, care se aplică în mod corespunzător.

1. Prezentul tratat va fi supus ratificării.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Berlin.

2. Prezentul tratat va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.

3. Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată. Fiecare dintre cele doua state contractante poate să îl denunţe printr-o notificare scrisă. Denunţarea va produce efecte după un an de la data notificării adresate celuilalt stat contractant.

4. La data intrării în vigoare a prezentului tratat îşi încetează valabilitatea Tratatului dintre Republica Populara Română şi Republica Democrata Germană privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, făcut la Bucureşti la 15 iulie 1958.

Încheiat la Bucureşti la 19 martie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba germană, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.

Drept care împuterniciţii celor două state contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.

-------

între Republica Socialistă România şi Republica Democrata Germană privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Cauze civile. Asistenţa juridică.

Capitolul 3

Acte oficiale. Valabilitatea actelor.

Capitolul 4

Norme conflictuale

Secţiunea I

Statutul persoanei şi dreptul familiei.

Secţiunea II

Succesiuni. Principiul egalităţii.

Cetăţenii unui stat contractant sînt egali cu cetăţenii celuilalt stat contractant în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se găsesc ori la drepturile ce urmează a fi realizate pe teritoriul acestui stat contractant, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetăţenii proprii.

Secţiunea III

Răspunderea civilă delictuala

1. Răspunderea civilă delictuala se stabileşte potrivit legii statului contractant pe al cărui teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu.

2. Dacă atît persoana care a cauzat prejudiciul, cît şi cea care a suferit paguba sînt cetăţeni ai aceluiaşi stat contractant şi domiciliază pe teritoriul acestuia, se aplică legea statului respectiv.

Capitolul 5

Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor

Capitolul 6

Cauze penale. Asistenţa juridică.

Capitolul 7

Pornirea urmăririi penale

Capitolul 8

Extrădarea

Capitolul 9

Predarea condamnaţilor în vederea executării pedepselor

Capitolul 10

Dispoziţii finale