NORMATIV din 25 iunie 2002

(1) Obiectivul prezentului normativ este de a preveni, a elimina, a limita deteriorarea, precum şi de a îmbunătăţi calitatea aerului în vederea evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi mediului în general, asigurând astfel alinierea la normele internaţionale şi la reglementările Uniunii Europene.

(2) În acest sens prezentul normativ conţine prevederi cu privire la

a) valorile limita pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen şi monoxid de carbon în aerul înconjurător şi valorile-ţinta şi obiectivele pe termen lung pentru ozon în aerul înconjurător;

b) pragurile de alerta pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi ozon în aerul înconjurător şi pragul de informare pentru ozon în aerul înconjurător;

c) evaluarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen, monoxid de carbon şi ozon în aerul înconjurător;

d) informaţiile ce trebuie comunicate publicului;

e) raportarea datelor rezultate din măsurători.

(3) Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezentul normativ.

-------

la normativ

-----------

PRAGURI DE CALITATE A AERULUI

A. Valori limita, marje de toleranta şi termene limita

A.1. Dioxid de sulf

Valorile limita sunt exprimate în μg/mc. Volumul trebuie exprimat în

condiţii standard (temperatura de 293 K şi presiunea de 101,3 kPa).

Perioada de mediere Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

1. Valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane 1 h 350 μg/m3; a nu se depăşi de peste 24 de ori într-un an calendaristic 150 μg/m3 (43%) 1 la data intrării în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2004 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2007 ianuarie 2007

2. Valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane 24 h 125 μg/m3; a Nu se depăşi de peste 3 ori într-un an calendaristic nu 1 ianuarie 2007

3. Valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor An calendaristic şi iarna (1 octombrie-31 martie) 20 μg/m3 Nu 1 ianuarie 2007

A.2. Dioxid de azot şi oxizi de azot

Valorile limita sunt exprimate în μg/mc. Volumul trebuie exprimat în

condiţii standard (temperatura de 293 K şi presiunea de 101,3 kPa).

Perioada de mediere Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

1. Valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane 1 h 200 μg/m3 NO2; a nu se depăşi de peste 18 ori într-un an calendaristic 100 μg/m3 (50%) la intrarea în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010

2. Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane An calendaristic 40 μg/m3 NO2 20 μg/m3 (50%) la intrarea în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010

3. Valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei An calendaristic 30 μg/m3 NOx Nu 1 ianuarie 2007

A.3. Pulberi în suspensie [PM(10)]

Perioada de mediere Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

Faza 1

1. Valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane 24 h 50 μg/m3 PM10; a nu se depăşi de peste 35 de ori într-un an calendaristic 25 μg/m3 (50%) la intrarea în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007

2. Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane An calendaristic 40 μg/m3 PM10 20 μg/m3 (50%) la intrarea în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007

Faza 21)

1. Valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane 24 h 50 μg/m3 PM10; a nu Se depăşi de peste 7 ori într-un an calendaristic se derivă din date şi este echivalentă cu valoarea limită din faza 1 1 ianuarie 2010

2. Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane An calendaristic 20 μg/m3 PM10 10 μg/m3 (50%) la 1 ianuarie 2007, redusă apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010

A.4. Plumb

Perioada de mediere Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane An calendaristic 0,5 μg/m3 1) 0,5 μg/m3 (100%) la intrarea în vigoare a prezentului normativ, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2007 sau 1 ianuarie 2010 în imediata vecinătate a surselor punctuale specifice 1 ianuarie 2007 sau 1 ianuarie 2010 în imediata vecinătate a surselor specifice industriale situate pe amplasamente contaminate de decenii de activitate industrială

1) Valori limită indicative ce se revizuiesc în baza noilor informaţii privind efectele asupra sănătăţii şi mediului, fezabilităţii tehnice şi experienţei de aplicare a valorilor limită din faza 1.

A.5. Benzen

Valoarea limita este exprimată în μg/mc. Volumul trebuie exprimat în

condiţii standard (temperatura de 293 K şi presiunea de 101,3 kPa).

Perioada de mediere Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

Valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane An calendaristic 5 μg/m3 5 μg/m3 (100%) la 1 ianuarie 2004, redusă la 1 ianuarie 2007 şi apoi din 12 în 12 luni cu 1 μg/m3pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010

A.6. Monoxid de carbon

Valoarea limita este exprimată în mg/mc. Volumul trebuie exprimat în

condiţii standard (temperatura de 293 K şi presiunea de 101,3 kPa).

Parametrul Valoarea limită Marja de toleranţă Data până la care trebuie atinsă valoarea limită

Valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore 10 mg/m3 6 mg/m3 (60%) la 1 ianuarie 2004, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu 2 mg/m3, pentru a ajunge la 0% la 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007

Valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore se alege prin examinarea

mediilor curente pe 8 ore, calculate din datele orare şi actualizate din ora

în ora. Fiecare medie pe 8 ore astfel calculată este atribuită zilei în care se

termina, respectiv: prima perioada de calcul pentru oricare zi este perioada

care începe la ora 17,00 din ziua precedenta şi se termina la ora 1,00 în ziua

respectiva; ultima perioadă de calcul pentru o zi este perioada de la ora 16,00

la ora 24,00 din ziua respectiva.

B. Valori-ţinta şi obiective pe termen lung pentru ozon

Toate valorile sunt exprimate în μg/mc. Volumul trebuie exprimat

în următoarele condiţii de temperatura şi presiune: 293 K şi 101,3 kPa.

AOT40 exprimată în (μg/mc) x nr. ore înseamnă suma diferenţelor dintre

concentratiile orare ce depăşesc 80 μg/mc (= 40 părţi pe miliard) şi 80 μg/mc

pe o perioadă dată, folosind numai valori pe 1 h măsurate zilnic între 8 a.m.

şi 8 p.m. ora Europei Centrale.

Pentru a putea fi validate datele anuale privind depasirile utilizate pentru

verificarea conformarii la valorile-ţinta şi obiectivele pe termen lung de mai

jos trebuie să respecte criteriile de agregare a datelor şi de calculare a

parametrilor statistici, prevăzute în prezentul normativ.

B.1. Valori-ţinta

Parametrul Valoarea-ţintă pentru 20101)

1. Valoarea-ţintă pentru protecţia sănătăţii umane Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore2) 120 μg/m3; a nu se depăşi peste 25 de zile dintr-un an calendaristic mediat pe 3 ani3)

2. Valoarea-ţintă pentru protecţia vegetaţiei AOT40, calculată din valorile orare de la 1 mai până la 31 iulie 18.000 μg/m3 x h - valoare mediată pe 5 ani3)

1. Conformarea la valorile-ţintă se va evalua începând cu această dată, respectiv 2010 va fi primul an ale cărui date se vor folosi la stabilirea conformării pe următorii 3 sau 5 ani, după caz.

2. Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore se alege prin examinarea mediilor curente pe 8 ore, calculate din date orare şi actualizate din oră în oră. Fiecare medie pe 8 ore astfel calculată se înscrie pentru ziua în care intervalul s-a încheiat, respectiv prima perioadă de calcul pentru o zi începe la ora 17,00 din ziua anterioară şi se termină la ora 1,00 din ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru o zi este perioada de la ora 16,00 la ora 24,00 din ziua respectivă.

3. Dacă nu se pot determina mediile pe 3 sau 5 ani pe baza unui set complet de date anuale consecutive, minimul de date pe un an necesare verificării conformării la valorile-ţintă va fi după cum urmează

- pentru valoarea-ţinta pentru protecţia sănătăţii umane: datele valabile

pe un an;

- pentru valoarea-ţinta pentru protecţia vegetatiei: datele valabile pe

3 ani.

B.2. Obiectivele pe termen lung

Parametrul Obiectivul pe termen lung

Obiectivul pe termen lung pentru protecţia sănătăţii umane Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore dintr-un an calendaristic 120 μg/m3

Obiectivul pe termen lung pentru protecţia vegetaţiei AOT40, calculată din valorile orare din mai până în iulie 6.000 μg/m3

C. Praguri de alerta

C.1. Dioxid de sulf

500 μg/mc măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru

calitatea aerului, pe o suprafaţa de cel puţin 100 km 2 sau pentru o întreaga

zona sau aglomerare, depinde care este mai mica

C.2. Dioxid de azot

400 μg/mc măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru

calitatea aerului, pe o suprafaţa de cel puţin 100 km 2 sau pentru o întreaga

zona sau aglomerare, depinde care este mai mica

C.3. Ozon

Parametrul Pragul

Pragul de alertă Media pe 1 h 240 μg/m3

Depăşirea acestui prag trebuie să fie masurata sau prognozata timp de

3 ore consecutive.

D. Pragul de informare pentru ozon

Parametrul Pragul

Pragul de informare Media pe 1 h 180 μg/m3

E. Pragurile superior şi inferior de evaluare

E.1. Dioxid de sulf

Protecţia sănătăţii Protecţia ecosistemelor

Pragul superior de evaluare 60% din valoarea limită pe 24 h (75 μg/m3; a nu se depăşi de peste 3 ori într-un an calendaristic) 60% din valoarea limită de iarnă (12 μg/m3)

Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea limită pe 24 h (50 μg/m3; a nu se depăşi de peste 3 ori într-un an calendaristic) 40% din valoarea limită de iarnă (8 μg/m3)

E.2. Dioxid de azot şi oxizi de azot

Valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (NO2) Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane (NO2) Valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei (NOx)

Pragul superior de evaluare 70% din valoarea limită (140 μg/m3; a nu se depăşi de peste 18 ori într-un an calendaristic) 80% din valoarea limită (32 μg/m3) 80% din valoarea limită (24 μg/m3)

Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea limită (100 μg/m3; a nu se depăşi de peste 18 ori într-un an calendaristic) 65% din valoarea limită (26 μg/m3) 65% din valoarea limită (19,5 μg/m3)

E.3. Pulberi în suspensie [PM(10)]

Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru [PM(10)] se bazează pe

valorile limita indicative pentru 1 ianuarie 2010.

Media pe 24 h Media anuală

Pragul superior de evaluare 60% din valoarea limită (30 μg/m3; a nu se depăşi de peste 7 ori într-un an calendaristic) 70% din valoarea limită (14 μg/m3)

Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea limită (20 μg/m3; a nu se depăşi de peste 7 ori într-un an calendaristic) 50% din valoarea limită (10 μg/m3)

E.4. Plumb

Media anuală

Pragul superior de evaluare 70% din valoarea limită (0,35 μg/m3)

Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea limită (0,25 μg/m3)

E.5. Benzen

Media anuală

Pragul superior de evaluare 70% din valoarea limită (3,5 μg/m3)

Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea limită (2 μg/m3)

E.6. Monoxid de carbon

Media pe 8 ore

Pragul superior de evaluare 70% din valoarea limită (7 mg/m3)

Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea limită (5 mg/m3)

(1) Definiţiile cuprinse în anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, sunt aplicabile prezentului normativ.

(2) În sensul prezentului normativ termenii de mai jos au următoarele semnificatii

a) captura de date - raportul dintre perioada în care instrumentul de monitorizare produce date valabile şi perioada pentru care se calculează parametrul statistic sau valoarea agregata;

b) compuşi organici volatili nemetanici [COV(nm)] - toţi compusii organici, alţii decât metanul, proveniţi din surse antropice şi biotice, ce pot produce oxidanti fotochimici prin reactie cu oxizii de azot, în prezenta luminii solare;

c) estimare obiectivă - estimare pe baza unor metode bine definite, cu un nivel de incertitudine cunoscut;

d) măsurători în puncte fixe - măsurătorile efectuate în conformitate cu prevederile cuprinse în cap. III secţiunea 1;

e) măsurători indicative - măsurătorile efectuate cu ajutorul unor metode alternative ce completează informaţiile obţinute din măsurătorile în puncte fixe;

f) modelarea calităţii aerului - utilizarea de reprezentari matematice ale proceselor fizice şi chimice din atmosfera în vederea estimarii cantitative a dispersiei şi impactului poluantilor atmosferici;

g) obiective de calitate a datelor - criterii pentru stabilirea acuratetei măsurătorilor şi metodelor de evaluare, elaborate în scopul obţinerii unei evaluări corecte a calităţii aerului;

h) obiectiv pe termen lung - o concentraţie de ozon în atmosfera până la care, potrivit cunoaşterii ştiinţifice actuale, efectele adverse directe asupra sănătăţii umane şi/sau mediului în general sunt improbabile şi care trebuie atinsa, pe cat posibil, pe termen lung, cu scopul de a asigura protecţia efectivă a sănătăţii umane şi a mediului;

i) oxizi de azot - suma concentratiilor de oxid de azot şi de dioxid de azot, măsurate în părţi pe miliard (ppb), exprimată ca dioxid de azot în micrograme pe metru cub;

j) PM(10) - pulberi în suspensie cu diametrul aerodinamic de 10 μm, care trec printr-un orificiu cu selectare după dimensiune, cu un randament de separare de 50%;

k) PM(2,5) - pulberi în suspensie cu diametrul aerodinamic de 2,5 μm, care trec printr-un orificiu de selectare după dimensiune, cu un randament de separare de 50%;

l) prag de informare - nivel dincolo de care exista un risc pentru sănătatea umană în urma expunerii de scurta durata a unor segmente sensibile ale populaţiei şi la atingerea căruia este necesară comunicarea de informaţii actualizate;

m) prag inferior de evaluare - nivelul prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea E, până la care evaluarea se poate baza exclusiv pe modelare şi alte metode de estimare;

n) prag superior de evaluare - în procesul de evaluare, nivelul prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea E, până la care se pot folosi combinat măsurători şi modele şi dincolo de care sunt obligatorii măsurătorile în puncte fixe;

o) public - orice persoană fizica sau juridică, inclusiv organizaţii ce reprezintă interesele populaţiei sensibile, organizaţii de mediu, organizaţii ale consumatorilor şi alte organisme de îngrijire a sănătăţii şi de protecţie a mediului;

p) rezoluţie spatiala - distribuţia geografică şi densitatea informaţiilor şi/sau a datelor;

q) substanţe precursoare ale ozonului - substantele care contribuie, în prezenta luminii solare, la formarea ozonului troposferic;

r) tehnici de modelare - diferite abordari matematice de reprezentare a proceselor fizice şi chimice din atmosfera şi procedeele de aplicare a acestor formulari, împreună cu datele de intrare necesare, în efectuarea modelarii calităţii aerului;

s) timp minim acoperit - procentul din perioada luată în calcul pentru stabilirea valorii de prag pentru care se măsoară concentraţia de poluant în aerul înconjurător;

t) valoare-ţinta - nivelul concentratiei de ozon în aerul înconjurător, fixat cu scopul evitării pe termen lung a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau mediului în general, ce trebuie atins, pe cat posibil, într-o anumită perioada.

────────

la normativ

────────────

Amplasarea statiilor de măsurare în puncte fixe - criterii de clasificare şi amplasare a punctelor de prelevare pentru măsurarea concentratiilor

A. Pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen şi monoxid de carbon

A.1. Amplasarea la macroscara

a) Protecţia sănătăţii umane

Staţiile de prelevare orientate spre protecţia sănătăţii umane se amplaseaza

(i) astfel încât sa furnizeze date privind ariile din interiorul zonelor şi aglomerarilor în care apar concentratiile cele mai mari la care poate fi expusă populaţia, în mod direct sau indirect, pe o perioadă direct legată de perioada de mediere a valorii (valorilor) limita;

(ii) astfel încât sa furnizeze date privind nivelurile din alte perimetre (arii) ale zonelor şi aglomerarilor reprezentative din punct de vedere al expunerii populaţiei.

În general, staţiile de prelevare se amplaseaza astfel încât să se evite măsurarea unor micromedii din imediata vecinătate. De regula, o statie de prelevare se amplaseaza astfel încât să fie reprezentativa pentru calitatea aerului într-o arie inconjuratoare de cel puţin 200 mp, în cazul statiilor orientate pe trafic, şi de mai mulţi kilometri patrati în cazul statiilor de fond urban.

Staţiile de prelevare trebuie, de asemenea, să fie reprezentative, ori de câte ori este posibil, pentru puncte asemănătoare care nu se afla în imediata lor vecinătate.

b) Protecţia ecosistemelor şi vegetatiei - referitor la măsurarea concentratiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, plumb şi pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)]

Punctele de prelevare orientate spre protecţia ecosistemelor sau vegetatiei se amplaseaza la peste 20 km distanta de aglomerari şi la peste 5 km de alte arii construite, instalaţii industriale sau autostrăzi. De exemplu, un punct de prelevare se amplaseaza astfel încât să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pe o arie inconjuratoare de cel puţin 1.000 kmp. O statie de prelevare poate fi amplasata la o distanta mai mica sau astfel încât să fie reprezentativa pentru calitatea aerului pe o arie mai mica, în raport cu condiţiile geografice.

A.2. Amplasarea la microscara

Se tine cont de următoarele criterii

a) fluxul de aer în jurul orificiului de admisie al sondei sa nu fie limitat sau obstructionat de elemente care să afecteze circulaţia aerului în apropierea sondei (în mod normal, la cativa metri distanta de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la cel puţin 0,5 m distanta de cea mai apropiată clădire în cazul statiilor de prelevare orientate în vederea evaluării calităţii aerului la fatada clădirii);

b) în general orificiul de admisie al instrumentului de prelevare să se afle între 1,5 m (înălţimea de respiratie) şi 4 m distanta faţă de sol. În alte cazuri pot fi necesare pozitionari la înălţime mai mare (de până la 8 m). Acestea sunt indicate şi dacă statia este reprezentativa pentru o arie mai mare;

c) orificiul de admisie al sondei sa nu se amplaseze în apropierea surselor, pentru a se evita captarea directa a emisiilor neamestecate cu aerul înconjurător;

d) orificiul de ieşire al sondei să se amplaseze astfel încât să se evite recircularea aerului înapoi prin orificiul de admisie;

e) amplasarea statiilor orientate pe trafic

1. pentru toţi poluantii aceste puncte de prelevare să fie la cel puţin 25 m distanta de marginea intersectiilor mari şi la cel puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie;

2. pentru dioxidul de azot şi monoxidul de carbon orificiile de admisie să se găsească la cel mult 5 m distanta de bordura;

3. pentru pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb şi benzen orificiile de admisie se pozitioneaza astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea aerului la fatada clădirii.

Se folosesc, de asemenea, şi următorii factori

a) surse de interferenta;

b) securitate;

c) acces;

d) accesibilitatea la energia electrica şi la legăturile telefonice;

e) vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile;

f) siguranţa publicului şi a operatorilor;

g) avantajele coamplasarii statiilor de prelevare pentru mai mulţi poluanti;

h) planurile de urbanism.

B. Ozon

B.1. Amplasarea la macroscara

Tipul staţiei Obiectivele măsurătorilor Reprezentativitate1) Criterii de amplasare la macroscară

URBAN Protecţia sănătăţii umane: pentru evaluarea expunerii populaţiei urbane la ozon, respectiv acolo unde atât densitatea populaţiei, cât şi concentraţia de ozon sunt mari şi reprezentative pentru expunerea populaţiei Câţiva km2 Departe de sursele de emisii locale, ca de exemplu: trafic, staţii de benzină etc.

Locuri ventilate unde pot fi măsurate niveluri de concentraţii ale amestecurilor de poluanţi

Amplasamente, ca de exemplu: arii rezidenţiale sau comerciale din oraşe, parcuri (departe de copaci), străzi mari sau pieţe slab sau deloc circulate, spaţii deschise caracteristice localurilor de învăţământ, sport sau recreere

SUBURBAN Protecţia sănătăţii umane şi vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii populaţiei şi vegetaţiei de La marginea unei aglomerări, acolo unde pot apărea cele mai mari niveluri de ozon la care pot fi expuse populaţia şi vegetaţia, în mod direct sau indirect Câteva zeci de km2 la oarecare distanţă de aria de emisii maxime, în direcţia/direcţiile vântului dominant asociate condiţiilor favorabile formării ozonului

Acolo unde populaţia, recoltele sensibile sau ecosistemele naturale aflate la limita exterioară a unei aglomerări sunt expuse la concentraţii mari de ozon

Acolo unde este cazul, unele staţii suburbane şi pe direcţia opusă vântului dominant faţă de ariile de maximă concentraţie, pentru a determina nivelurile de fond regional ale ozonului

RURAL Protecţia sănătăţii umane şi vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii populaţiei, recoltelor sensibile sau a ecosistemelor naturale la concentraţii de ozon la scară subregională Niveluri subregionale (câţiva km2) Staţiile pot fi amplasate în mici aşezări şi/sau arii cu ecosisteme naturale, păduri sau culturi agricole

Reprezentative pentru ozon, departe de influenţa surselor locale de emisii din imediata vecinătate, ca de exemplu, instalaţii industriale şi drumuri

În spaţii deschise, dar nu pe vârfuri de munţi înalţi

FOND RURAL Protecţia sănătăţii umane şi vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii recoltelor sau ecosistemelor naturale la concentraţii de ozon la scară regională, precum şi a expunerii populaţiei Nivel regional/ naţional/continental Staţii amplasate în zone cu densitate mică a populaţiei, de exemplu cu ecosisteme naturale, păduri, departe de ariile urbane sau industriale şi de sursele locale de emisii

Între 1.000 şi 10.000 km2

De evitat locurile unde există condiţii locale de formare a inversiunii la nivelul solului, ca şi vârfurile de munţi înalţi

Nu sunt recomandate locurile de pe litoral cu cicluri diurne eoliene pronunţate, cu caracter local

1)

Ori de câte ori este posibil, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru puncte similare ce nu se află în imediata lor vecinătate.

Pentru staţiile rurale şi de fond rural se tine seama, după caz, de coordonarea cu cerinţele Uniunii Europene de monitorizare privind protecţia pădurilor faţă de poluarea atmosferica.

B.2. Amplasarea la microscara

Se tine cont de următoarele criterii

a) Fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie neobstructionat (liber pe un arc de minimum 270°), fără obstacole care să afecteze circulaţia aerului în vecinătatea sondei, respectiv la o distanta faţă de clădiri, balcoane, copaci şi alte obstacole de peste dublul inaltimii cu care obstacolul se ridica deasupra sondei.

b) În general, orificiul de admisie al sondei trebuie să fie amplasat între 1,5 m (zona de respiratie) şi 4 m distanta faţă de sol. Staţiile urbane sau din zonele împădurite pot fi plasate în unele cazuri la înălţimi mai mari.

c) Sonda de admisie trebuie să fie plasata la distanta apreciabila faţă de surse, precum coşuri de furnal sau de incinerator, şi la peste 10 m de cel mai apropiat drum, distanta crescand în funcţie de intensitatea traficului.

d) Orificiul de ieşire al sondei se amplaseaza astfel încât să se evite recircularea aerului înapoi în orificiul de admisie.

Se folosesc, de asemenea, şi următorii factori

a) surse de interferenta;

b) securitate;

c) acces;

d) accesibilitatea la energia electrica şi la legăturile telefonice;

e) vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile;

f) siguranţa publicului şi a operatorilor;

g) oportunitatea amplasarii laolalta a statiilor de prelevare pentru poluanti diferiţi;

h) planurile de urbanism.

C. Documentarea şi analiza selectării amplasamentelor

Procedurile de selectare a amplasamentelor trebuie să fie complet documentate în faza de clasificare prin mijloace ca: fotografii pe coordonate geografice ale împrejurimilor şi o harta detaliată. Amplasamentele se revizuiesc la intervale regulate, cu repetarea documentaţiei pentru a verifica respectarea în continuare a criteriilor de selecţie.

În cazul statiilor de monitorizare a ozonului sunt necesare o analiza şi interpretare corespunzătoare a datelor de monitorizare în contextul proceselor meteorologice şi fotochimice care afectează concentratiile de ozon măsurate în punctul respectiv.

Valorile limita pentru concentratiile de dioxid de sulf în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.1.

────────

la normativ

────────────

Criterii de determinare a numărului minim de puncte de prelevare

pentru staţiile de măsurare în puncte fixe

A. Pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, plumb, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], benzen şi monoxid de carbon

A.1. Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe pentru verificarea conformarii cu valorile limita pentru protecţia sănătăţii umane şi cu pragurile de alerta în zonele şi aglomerarile în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursa de informaţii

a) Surse difuze

Populaţia zonei sau aglomerării (mii locuitori) În cazul în care concentraţiile depăşesc pragul superior de evaluare În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi cel inferior de evaluare Pentru SO2 şi NO2, în aglomerări în care concentraţiile maxime sunt sub pragul inferior de evaluare

0-249 1 1 Nu este cazul

250-499 2 1 1

500-749 2 1 1

750-999 3 1 1

1.000-1.499 4 2 1

1.500-1.999 5 2 1

2.000-2.749 6 3 2

2.750-3.749 7 3 2

3.750-4.749 8 4 2

4.750-5.999 9 4 2

>= 6.000 10 5 3

Pentru dioxid de azot, pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzen şi monoxid de carbon se includ cel puţin o staţie de fond urban şi una de trafic, dacă astfel nu creşte numărul staţiilor

b) Surse punctuale

Pentru evaluarea concentratiilor în apropierea surselor punctuale numărul punctelor de prelevare pentru măsurători în puncte fixe se calculează pe baza densitatii emisiilor, a tipurilor de distribuţie probabila a poluarii atmosferice şi a expunerii potenţiale a populaţiei.

A.2. Protecţia ecosistemelor şi vegetatiei - referitor la măsurarea concentratiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)] şi plumb

Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurători în puncte fixe în vederea evaluării conformarii cu valorile limita pentru ecosistemele şi vegetatia din regiunile lipsite de aglomerari

În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi cel inferior de evaluare

1 staţie la fiecare 20.000 km2 1 staţie la fiecare 40.000 km2

B. Ozon

B.1. Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători continue în puncte fixe pentru evaluarea calităţii aerului din punct de vedere al conformarii la valorile-ţinta, obiectivele pe termen lung şi pragurile de alerta şi de informare acolo unde măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursa de informaţii

Populaţia (x 1.000) Aglomerări (urban şi suburban)1) Alte zone (suburban şi rural)1) Fond rural

0-249 1 1 staţie/50.000 km2 ca densitate medie pentru toate zonele din ţară2)

250-499 1 2

500-999 2 2

1.000-1.499 3 3

1.500-1.999 3 4

2.000<2.749 4 5

2.750-3.749 5 6

>3.750 1 staţie în plus la 2 milioane locuitori 1 staţie în plus la 2 milioane locuitori

1. Cel puţin 1 staţie în ariile suburbane, unde poate apărea cea mai mare expunere a populaţiei. În aglomerări cel puţin 50% dintre staţii se amplasează în arii suburbane.

2. Se recomandă 1 staţie la 25.000 km2pentru zonele cu teren complex.

B.2. Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe în zonele şi aglomerarile unde sunt atinse obiectivele pe termen lung

Numărul statiilor de prelevare pentru ozon trebuie ca, împreună cu alte mijloace suplimentare de evaluare a calităţii aerului, cum ar fi modelarea şi amplasarea împreună cu staţiile pentru măsurarea dioxidului de azot, să fie suficient pentru a permite evaluarea tendinţelor poluarii cu ozon şi pentru a verifica conformarea cu obiectivele pe termen lung. Numărul statiilor amplasate în aglomerari şi în alte zone poate fi redus la o treime faţă de cel specificat la pct. B.1.

Acolo unde informaţiile de la staţiile de măsurare în puncte fixe sunt singura sursa de informaţii, trebuie menţinută cel puţin o statie de monitorizare. Dacă în urma reducerii numărului de staţii într-o zona nu ar mai rămâne nici o statie, atunci, prin coordonare cu numărul de staţii din zonele invecinate, trebuie să se asigure o evaluare adecvată a concentratiilor de ozon în raport cu obiectivele pe termen lung.

Numărul statiilor de fond rural trebuie să fie de 1 la 100.000 kmp.

Pragul de alerta pentru dioxidul de sulf în aerul înconjurător este prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea C pct. C.1.

────────

la normativ

────────────

Obiective de calitate a datelor, metode de determinare a depasirilor

şi alte statistici

A. Obiective de calitate a datelor

A.1. Pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)] şi plumb

Programele de asigurare a calităţii stabilesc următoarele obiective de calitate a datelor pentru acuratetea obligatorie a metodelor de evaluare, timpul minim de acoperire cu date şi captura de date din măsurători

Dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot Pulberi în suspensie (PM10şi PM2,5) şi plumb

Măsurători continue în puncte fixe

Incertitudine 15% 25%

Captură minimă de date 90% 90%

Măsurători indicative

Incertitudine 25% 50%

Captură minimă de date 90% 90%

Timpul minim acoperit 14% (o măsurare aleatorie pe săptămână, distribuită uniform pe parcursul unui an, sau 8 săptămâni distribuite uniform pe parcursul unui an) 14% (o măsurare aleatorie pe săptămână, distribuită uniform pe parcursul unui an, sau 8 săptămâni distribuite uniform pe parcursul unui an)

Modelare

Incertitudine pentru

Medii orare 50-60% -

Medii zilnice 50% -

Medii anuale 30% 50%

Estimare obiectivă

Incertitudine 75% 100%

Incertitudinea metodelor de măsurare (pe un interval de încredere de 95%) se evalueaza conform principiilor conţinute în Ghidul de exprimare a incertitudinii măsurătorilor (ISO 1993) sau în metodologia ISO 5725-1 "Acuratetea (realitate şi precizie) metodelor de măsurare şi a rezultatelor" (1994) sau echivalent.

Procentele din tabel sunt date ca repere în raport cu valorile concentratiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat valorii limita, pentru un interval de încredere de 95%. Incertitudinea măsurătorilor continue în puncte fixe se interpretează ca aplicabilă în domeniul de concentratii utilizat pentru valoarea de prag corespunzătoare.

Incertitudinea pentru modelare şi estimare obiectivă se defineste ca deviatia maxima a nivelurilor de concentratii măsurate şi calculate pe perioada asociata valorii de prag corespunzătoare, fără a tine seama de momentul când au loc aceste evenimente.

Cerinţele privind captura minima de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrarilor periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.

A.2. Pentru benzen şi monoxid de carbon

Programele de asigurare a calităţii stabilesc următoarele obiective de calitate a datelor privind acuratetea obligatorie a metodelor de evaluare, timpul minim acoperit şi captura de date din instrumente.

Benzen Monoxid de carbon

Măsurători în puncte fixe

Incertitudine 25% 15%

Captură minimă de date 90% 90%

Timp minim acoperit 35% pentru staţii de fond urban şi trafic (distribuite în tot cursul anului astfel încât să fie reprezentative pentru diferite condiţii de climă şi trafic) 90% pentru regiuni industriale -

Măsurători indicative

Incertitudine 30% 25%

Captură minimă de date 90% 90%

Timp minim acoperit 14% (o măsurare aleatorie pe săptămână, distribuită uniform în cursul unui an, sau 8 săptămâni distribuite uniform în cursul unui an) 14% (o măsurare aleatorie pe săptămână, distribuită uniform în cursul unui an, sau 8 săptămâni distribuite uniform în cursul unui an)

Modelare

Incertitudine pentru

Medii pe 8 ore - 50%

Medii anuale 50% -

Estimare obiectivă

Incertitudine 100% 75%

Incertitudinea metodelor de măsurare (pe un interval de încredere de 95%) se evalueaza conform principiilor conţinute în Ghidul de exprimare a incertitudinii măsurătorilor (ISO 1993) sau în metodologia ISO 5725-1 "Acuratetea (realitate şi precizie) metodelor de măsurare şi a rezultatelor" (1994) sau echivalent.

Procentele din tabel sunt date ca repere în raport cu valorile concentratiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat valorii limita, pentru un interval de încredere de 95%. Incertitudinea măsurătorilor continue în puncte fixe se interpretează ca aplicabilă în domeniul de concentratii utilizat pentru valoarea de prag corespunzătoare.

Incertitudinea pentru modelare şi estimare obiectivă se defineste ca deviatia maxima a nivelurilor de concentratii măsurate şi calculate pe perioada asociata valorii de prag corespunzătoare, fără a tine seama de momentul când au loc aceste evenimente.

Cerinţele privind captura minima de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrarilor periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.

A.3. Ozon

Următoarele obiective de calitate a datelor privind acuratetea cerută pentru metodele de evaluare, timpul minim acoperit şi captura de date din măsurători sunt prevăzute cu caracter orientativ pentru programele de asigurare a calităţii

Pentru ozon, NO şi NO2

Măsurători continue în puncte fixe

Incertitudinea măsurătorilor individuale 15%

Captură minimă de date 90% vara

75% iarna

Măsurători indicative

Incertitudinea măsurătorilor individuale 30%

Captură minimă de date 90%

Timp minim acoperit >10% vara

Modelare

Incertitudine pentru

Medii orare (ziua) 50%

Maxima zilnică pe 8 ore 50%

Estimare obiectivă

Incertitudine 75%

Incertitudinea metodelor de măsurare (pe un interval de încredere de 95%) se evalueaza conform principiilor conţinute în Ghidul de exprimare a incertitudinii măsurătorilor (ISO 1993) sau în metodologia ISO 5725-1 "Acuratetea (realitate şi precizie) metodelor de măsurare şi a rezultatelor" (1994) sau echivalent.

Procentele din tabel sunt date ca repere în raport cu valorile concentratiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat valorilor-ţinta şi obiectivelor pe termen lung, pentru un interval de încredere de 95%. Incertitudinea măsurătorilor continue în puncte fixe se interpretează ca aplicabilă în domeniul de concentratii utilizat pentru valoarea de prag corespunzătoare.

Incertitudinea pentru modelare şi estimare obiectivă se defineste ca deviatia maxima a nivelurilor de concentratii măsurate şi calculate pe perioada asociata valorii de prag corespunzătoare, fără a tine seama de momentul când au loc aceste evenimente.

Cerinţele privind captura minima de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrarilor periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.

B. Determinarea depasirilor pragurilor superior şi inferior de evaluare - pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, PM(10), plumb şi monoxid de carbon

Depăşirea pragurilor superior şi inferior de evaluare se determina pe baza concentratiilor înregistrate în cei 5 ani anteriori. Se considera ca un prag de evaluare a fost depăşit dacă aceasta depasire a avut loc cel puţin în 3 ani diferiţi din cei 5 anteriori.

Dacă sunt disponibile date pe mai puţin de 5 ani, se pot utiliza combinat campanii de măsurători de scurta durata în locuri şi perioade în care este probabil să apară de obicei cele mai mari niveluri de poluare şi rezultatele obţinute din inventarierea emisiilor şi modelare, pentru a determina depasirile pragurilor superior şi inferior de evaluare.

C. Criteriile de agregare a datelor şi calculare a parametrilor statistici

C.1. Pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10)şi PM(2,5)], plumb, benzen şi monoxid de carbon

Criterii privind captura de date

a) Agregarea datelor

Criteriile de calculare a valorilor orare şi pe 24 h din datele cu perioade de mediere mai scurte sunt

- pentru valorile orare: captura minima de date 75%;

- pentru valori pe 24 h: cel puţin 13 valori orare disponibile, nu mai mult de 6 valori orare succesive lipsa.

b) Calculul parametrilor statistici

- pentru medie şi mediana: captura minima de date 50%;

- pentru percentilele 98; 99,9 şi pentru concentraţia maxima: captura minima de date 75%.

Raportul dintre numărul de date valabile pentru cele doua sezoane ale anului considerat nu poate fi mai mare de 2, cele doua sezoane fiind iarna (din ianuarie până în martie inclusiv şi din octombrie până în decembrie inclusiv) şi vara (din aprilie până în septembrie inclusiv).

C.2. Ozon

Pentru verificarea validităţii în agregarea datelor şi calcularea parametrilor statistici se utilizează următoarele criterii

Parametrul Proporţia de date valabile necesare

Valori orare 75% (adică 45 minute)

Valori pe 8 h 75% din valori (adică 6 ore)

Media maximelor zilnice pe 8 h din mediile curente pe 8 h 75% din mediile curente orare ale mediilor pe 8 h (adică 18 medii curente pe 8 h zilnic)

AOT40 90% din valorile orare pe perioada definită pentru calculul valorii AOT401)

Media anuală 75% din valorile orare de vară (aprilie-septembrie) şi de iarnă (ianuarie-martie, octombrie-decembrie) separat pe sezon

Număr de depăşiri şi valori maxime lunare 90% din maximele zilnice ale mediilor pe 8 h (27 valori zilnice disponibile lunar)

90% din valorile orare între orele 8,00 şi 20,00 ora Europei Centrale

Număr de depăşiri şi valori maxime anuale Cinci din şase luni în sezonul de vară (aprilie-septembrie)

1. În caz că nu sunt disponibile toate datele din măsurători posibile, pentru calcularea valorilor AOT40 se foloseşte următorul factor

AOT40 [estimat] = AOT40(măsurat) x total nr. ore posibil*)

nr. valori orare măsurate

*) Numărul de ore din intervalul de timp pentru definirea AOT40 (adică 8,00-20,00 ora Europei Centrale de la 1 mai la 31 iulie în fiecare an pentru protecţia vegetaţiei şi de la 1 aprilie la 30 septembrie în fiecare an pentru protecţia pădurilor).

D. Condiţiile standard pentru evaluarea concentratiilor în aerul înconjurător

Condiţiile standard pentru măsurători sunt temperatura de 293 K şi presiunea de 101,3 kPa.

Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru dioxidul de sulf sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.1. Depăşirea pragurilor superior şi inferior de evaluare pentru dioxidul de sulf se determina în conformitate cu anexa nr. 4 secţiunea B.

────────

la normativ

────────────

METODE DE REFERINŢA

pentru evaluarea concentratiilor

Măsurare în staţiile fixe

1. Dioxid de sulf

Metoda de referinţa pentru analiza

──────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru analiza dioxidului de sulf este cea prevăzută în ISO/FDIS 10498 (proiect de standard) "Aer înconjurător - determinarea dioxidului de sulf" - metoda fluorescentei în ultraviolet.

2. Dioxid de azot şi oxizi de azot

Metoda de referinţa pentru analiza

──────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru analiza dioxidului de azot şi a oxizilor de azot este cea prevăzută în ISO 7996/1985 "Aer înconjurător - determinarea concentratiei masive de oxizi de azot" - metoda prin chemiluminiscenta.

3. Plumb

Metoda de referinţa pentru prelevare

────────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru prelevarea plumbului este aceeaşi cu metoda de prelevare pentru PM(10).

Metoda de referinţa pentru analiza

──────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru analiza plumbului este cea prevăzută în ISO 9855/1993 "Aer înconjurător - determinarea conţinutului de plumb din aerosolii colectati pe filtre". Metoda spectroscopie cu absorbţie atomica.

4. PM(10)

Metoda de referinţa pentru prelevare şi măsurare

────────────────────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru prelevarea şi măsurarea PM(10) este cea descrisă în EN 12341 "Calitatea aerului - procedura de testare pe teren pentru a demonstra echivalenta de referinţa a metodelor de prelevare a fracţiunii PM(10) din pulberile în suspensie". Principiul de măsurare se bazează pe colectarea pe filtre a fracţiunii PM(10) a pulberilor în suspensie şi determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice.

5. PM(2,5)

Metoda de referinţa pentru prelevare şi măsurare

────────────────────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru prelevarea şi măsurarea PM(2,5) va fi stabilită potrivit art. 47 din normativ.

6. Benzen

Metoda de referinţa pentru prelevare şi analiza

────────────────────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru măsurarea benzenului este metoda de prelevare prin aspirare printr-un cartus absorbant, urmată de determinare gaz-cromatografica, standardizata în prezent de către Comitetul European pentru Standardizare (CEN).

7. Monoxid de carbon

Metoda de referinţa pentru analiza

──────────────────────────────────

Metoda de referinţa pentru măsurarea monoxidului de carbon este metoda spectrometrica în infrarosu nedispersiv (NDIR): ISO 4224.

8. Ozon

Metode de referinţa pentru analiza ozonului şi de calibrare a instrumentelor pentru ozon

──────────────────────────────────────────────────────────────

- metoda de analiza: metoda fotometrica în UV (ISO 13964);

- metoda de calibrare: fotometru de referinţa în UV (ISO 13964, VDI 2468, B1.6).

Criteriile pentru determinarea locurilor de amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a dioxidului de sulf sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

────────

la normativ

────────────

MĂSURAREA

substanţelor precursoare ale ozonului

A. Obiective

Principalele obiective ale acestor măsurători sunt: analiza tendinţelor precursorilor ozonului, verificarea eficientei strategiilor de reducere a emisiilor, consistenta inventarelor de emisii şi stabilirea legăturii dintre sursele de emisie şi concentratiile de poluanti.

Un al doilea scop îl constituie facilitarea înţelegerii proceselor de formare a ozonului şi de dispersie a precursorilor, precum şi aplicarea modelelor fotochimice.

B. Substanţe

Măsurarea substanţelor precursoare trebuie să includă cel puţin oxizii de azot şi compusii organici volatili (COV) prezentaţi în lista de mai jos, recomandaţi pentru măsurare

1-Butenă Izopren Etilbenzen

Etan trans-2-Butenă n-Hexan m-Xilen; p-Xilen

Etilenă cis-2-Butenă i-Hexan o-Xilen

Acetilenă 1,3-Butadienă n-Heptan 1,2,4-Trimetilbenzen

Propan n-Pentan n-Octan 1,2,3-Trimetilbenzen

Propenă i-Pentan i-Octan 1,3,5-Trimetilbenzen

n-Butan 1-Pentenă Benzen Formaldehidă

i-Butan 2-Pentenă Toluen Hidrocarburi nemetanice totale

C. Metode de referinţa

Pentru oxizii de azot se aplică metoda de referinţa specificată în anexa nr. 5 secţiunea A pct. A.2.

D. Amplasare

Măsurătorile se efectuează în special în ariile urbane şi suburbane, în unul sau mai multe puncte în care se efectuează măsurătorile în puncte fixe, în conformitate cu prevederile cap. III secţiunea 1 din normativ.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe ale nivelurilor de dioxid de sulf se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

────────

la normativ

────────────

INFORMAŢII

care se transmit la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare

pentru Protecţia Mediului

Informaţii privind reţelele, staţiile şi tehnicile de măsurare

Pentru poluantii evaluaţi conform normativului autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului transmit următoarele

I. Informaţii cu privire la reţele

I.1. Numele

I.2. Abreviere

I.3. Tipul reţelei (industrie locală, oraş/municipiu, arie urbana, judeţ, regiune, toată ţara, internationala etc.)

I.4. Instituţia responsabilă cu administrarea reţelei

I.4.1. Denumirea instituţiei

I.4.2. Numele persoanei responsabile

I.4.3. Adresa

I.4.4. Numerele de telefon şi fax

I.4.5. E-mail

I.4.6. Adresa de Internet

I.5. Baza de referinţa temporala (UTC, local)

II. Informaţii cu privire la staţii

II.1. Informaţii generale

II.1.1. Denumirea statiei

II.1.2. Numele oraşului/municipiului, dacă este cazul

II.1.3. Cod sau număr de referinţa naţional şi/sau local

II.1.4. Codul statiei acordat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului

II.1.5. Denumirea şi adresa instituţiei tehnice responsabile cu statia (dacă diferă de cele ale responsabilului reţelei)

II.1.6. Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele (pe compuşi, dacă este cazul) (local, naţional, EMEP etc.)

II.1.7. Obiective de monitorizare [respectarea cerinţelor instrumentelor legale de evaluare a expunerii (sănătate umană şi/sau ecosisteme şi/sau materiale), analiza tendinţelor, evaluarea emisiilor etc.]

II.1.8. Coordonate geografice (conform ISO 6709: longitudinea şi latitudinea geografică şi altitudinea geodezica)

II.1.9. NUTS nivel IV (nomenclatura statistica a unităţii teritoriale)

II.1.10. Poluantii masurati

II.1.11. Parametrii meteorologici masurati

II.1.12. Alte informaţii relevante: direcţia predominanta a vantului, raport între distanta până la şi înălţimea celor mai apropiate obstacole etc.

II.2. Clasificarea statiei

II.2.1. Tipul ariei

II.2.1.1. Urban: arie construită compact

II.2.1.2. Suburban: arie în mare parte construită: aşezare continua de clădiri separate în amestec cu arii neurbanizate (balti, păduri, teren agricol)

II.2.1.3. Rural*1): toate ariile ce nu îndeplinesc criteriile pentru arii urbane/suburbane

II.2.2. Tipul statiei în raport cu sursele de emisie dominante

II.2.2.1. Trafic: staţii amplasate astfel încât nivelul de poluare măsurat este influentat în special de emisiile provenite de pe un drum/o strada apropiată

II.2.2.2. Industrial: staţii amplasate astfel încât nivelul de poluare măsurat este influentat în special de surse industriale individuali apropiate sau de o arie industrializata

II.2.2.3. Fond: staţii care nu sunt nici de trafic, nici industriale*2)

II.2.3. Informaţii suplimentare despre staţii

II.2.3.1. Domeniu de reprezentativitate (raza). Pentru staţiile de trafic se indica lungimea de drum/strada pentru care statia este reprezentativă

II.2.3.2. Staţii urbane şi suburbane

- populaţia oraşului/municipiului

II.2.3.3. Staţii de trafic

- evaluarea volumului de trafic (trafic zilnic ca medie anuală)

- distanta faţă de bordura

- fracţiunea de trafic reprezentând vehicule grele

- viteza de trafic

- distanta dintre şi înălţimea fatadelor clădirilor (străzi tip canion)

- lăţimea strazii/drumului (alte tipuri de străzi)

II.2.3.4. Staţii industriale

- tip de industrie/industrii (nomenclatura selectata pentru codul poluantilor atmosferici)

- distanta până la sursa/aria cu surse

II.2.3.5. Staţii de fond rural (subcategorii)

- în apropiere de oraş

- regionale

- la distanta

III. Informaţii cu privire la configuraţia de măsurare în funcţie de compus

III.1. Echipamente

III.1.1. Numele

III.1.2. Principiul analitic sau metoda de măsurare

III.2. Caracteristicile prelevarii

III.2.1. Locul punctului de prelevare (fatada clădirii, trotuar, bordura, curte etc.)

III.2.2. Înălţimea punctului de prelevare

III.2.3. Timpul de mediere a rezultatelor

III.2.4. Timpul de prelevare

──────────────

*1) Dacă statia măsoară ozonul, se furnizează şi alte informaţii despre situaţia fondului rural (II.2.3.5).

*2) Amplasare astfel încât nivelul de poluare sa nu fie influentat în principal de o singura sursa sau strada, ci de aportul integrat al tuturor surselor din direcţia din care bate vantul spre statie [tot traficul, sursele de ardere etc., toate ariile de surse aflate în direcţia din care bate vantul spre statie (municipii, arii industriale) dintr-o arie rurală].

--------------

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de dioxid de sulf sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.1.

Valorile limita pentru concentratiile de dioxid de azot şi oxizi de azot în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.2.

Pragul de alerta pentru dioxidul de azot în aerul înconjurător este prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea C pct. C.2.

Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru concentratiile de dioxid de azot şi oxizi de azot sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.2. Depasirile pragurilor inferior şi superior de evaluare se determina conform anexei nr. 4 secţiunea B.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a dioxidului de azot şi oxizilor de azot sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe ale concentratiilor de dioxid de azot şi oxizi de azot se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de dioxid de azot şi oxizi de azot sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.1.

Valorile limita ale concentratiilor de PM(10) în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.3.

Pragurile superior şi inferior de evaluare a PM(10) sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.3. Depăşirea pragurilor superior şi inferior de evaluare se determina conform anexei nr. 4 secţiunea B.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurători în puncte fixe ale pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)] sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători în puncte fixe ale pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)] se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

Reţeaua naţionala de monitorizare a calităţii aerului include măsurarea în puncte fixe a PM(2,5). Staţiile în care se măsoară PM(2,5) constau în puncte reprezentative pentru nivelul regional şi local. Staţiile de măsurare în puncte fixe a PM(2,5) se amplaseaza, pe cat posibil, în aceleaşi puncte cu staţiile de măsurare în puncte fixe a PM(10).

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de PM(10) şi PM(2,5) sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.1.

Valorile limita pentru concentratiile de plumb în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.4.

Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru plumb sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.4. Depăşirea pragurilor superior şi inferior de evaluare se determina conform anexei nr. 4 secţiunea B.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a plumbului sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a plumbului se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de plumb sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.1.

Valorile limita pentru concentratiile de benzen în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.5.

Pragurile superior şi inferior de evaluare a concentratiilor de benzen sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.5. Depăşirea pragului superior sau inferior de evaluare se determina conform anexei nr. 4 secţiunea B.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a benzenului sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a benzenului se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de benzen sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.2.

Valorile limita pentru concentratiile de monoxid de carbon în aerul înconjurător, termenele pentru atingerea valorilor limita şi marjele de toleranta corespunzătoare sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. A.6.

Pragurile superior şi inferior de evaluare pentru monoxidul de carbon sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea E pct. E.6. Depăşirea pragului superior sau inferior de evaluare se determina conform anexei nr. 4 secţiunea B.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a monoxidului de carbon sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea A.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a monoxidului de carbon se determina conform anexei nr. 3 secţiunea A.

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de monoxid de carbon sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.2.

(1) Valorile-ţinta pentru anul 2010 ale concentratiilor de ozon în aerul înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea B pct. B.1.

(2) Obiectivele pe termen lung privind ozonul în aerul înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea B pct. B.2. Anul 2020 reprezintă anul de referinţa pentru atingerea obiectivelor pe termen lung.

Pragul de alerta pentru ozon în aerul înconjurător este prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea C pct. C.3.

Pragul de informare pentru ozon în aerul înconjurător este prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea D.

Criteriile de clasificare şi amplasare a statiilor de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a ozonului sunt prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea B.

Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a nivelurilor de ozon se determina conform anexei nr. 3 secţiunea B.

Obiectivele de calitate a datelor pentru evaluarea concentratiilor de ozon sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.3.

(1) Măsurarea în puncte fixe a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, a pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumbului, benzenului şi monoxidului de carbon cu ajutorul metodelor specificate în anexa nr. 5 este obligatorie pentru toate aglomerarile şi toate zonele în care este depăşit pragul superior de evaluare.

(2) Măsurătorile specificate la alin. (1) pot fi completate cu tehnici de modelare pentru a oferi nivelul adecvat de informaţii privind calitatea aerului.

(3) Pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, PM(10), plumb, benzen şi monoxid de carbon se pot folosi combinat măsurători şi tehnici de modelare pentru evaluarea calităţii aerului acolo unde nivelurile acestor poluanti se situeaza între valorile pragului superior şi ale pragului inferior de evaluare.

(4) Dacă nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, PM(10), plumb, benzen şi monoxid de carbon se situeaza sub valoarea pragului inferior de evaluare, pentru evaluarea lor se pot utiliza exclusiv metodele de modelare şi estimare obiectivă. Prevederea nu se aplică în aglomerari în cazul dioxidului de sulf şi al dioxidului de azot, nici în ceea ce priveşte dioxidul de azot în situaţiile în care este necesară măsurarea acestuia ca precursor al ozonului.

(5) Măsurătorile prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează în puncte fixe fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul şi continuitatea măsurătorilor trebuie să respecte obiectivele de calitate a datelor conţinute în anexa nr. 4 secţiunea A.

În zonele şi aglomerarile în care informaţiile din măsurătorile în puncte fixe ale concentratiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen şi monoxid de carbon sunt completate cu informaţii din alte surse, ca de exemplu: măsurători indicative ale calităţii aerului, inventare de emisii împreună cu metode de modelare, numărul de staţii ce trebuie instalate şi rezoluţia spatiala pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanti în conformitate cu anexa nr. 3 secţiunea A şi anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.1 şi A.2.

(1) Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului poate aproba efectuarea de măsurători aleatorii ale pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)] şi plumbului, în locul celor continue, dacă se poate demonstra ca incertitudinea pe intervalul de încredere de 95%, referitor la măsurătorile continue, este sub 10%.

(2) Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului poate aproba efectuarea de măsurători aleatorii pentru benzen, în locul celor continue, dacă se poate demonstra ca incertitudinea, inclusiv incertitudinea datorată prelevarii aleatorii, este sub 25%.

(3) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucureşti, denumit în continuare I.N.C.D.P.M., este instituit responsabil sa demonstreze îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2), cu respectarea ghidurilor europene în materie, şi pentru furnizarea documentării aferente.

(4) Măsurătorile aleatorii trebuie extinse uniform pe tot parcursul unui an.

(1) În zonele şi aglomerarile în care, în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurători, concentratiile de ozon au depăşit o valoare a obiectivului pe termen lung, măsurarea continua în puncte fixe este obligatorie.

(2) În cazul în care datele disponibile nu acoperă 5 ani în vederea determinării depasirilor obiectivului pe termen lung, se pot folosi combinat date obţinute din campanii de măsurători de scurta durata în perioade şi locuri considerate tipice pentru cele mai mari niveluri de poluare şi rezultatele obţinute din inventarierea emisiilor şi modelarea matematica.

(3) La minimum 50% din staţiile de prelevare pentru ozon se fac, de asemenea, măsurători de dioxid de azot conform anexei nr. 3 secţiunea B. Măsurarea dioxidului de azot se face continuu, cu excepţia statiilor de fond rural, definite în anexa nr. 2 secţiunea B, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.

(4) În zonele şi aglomerarile în care informaţiile de la punctele de prelevare pentru măsurători în puncte fixe ale concentratiilor de ozon sunt completate cu informaţii din modelare şi/sau măsurători indicative, numărul total de staţii de prelevare specificat în anexa nr. 3 secţiunea B poate fi redus în următoarele condiţii

a) metodele de prelevare să asigure un nivel de informaţii adecvat pentru evaluarea calităţii aerului în raport cu valorile-ţinta, pragul de alerta şi pragul de informare;

b) numărul punctelor de prelevare ce trebuie instalate şi rezoluţia spatiala a celorlalte tehnici să fie suficiente pentru determinarea concentratiilor de ozon ce trebuie stabilite conform obiectivelor de calitate a datelor specificate în anexa nr. 4 secţiunea A pct. A.3 şi sa conducă la rezultate ale evaluării conform prevederilor art. 65;

c) numărul punctelor de prelevare din fiecare zona sau aglomerare să fie de cel puţin un punct de prelevare la 2 milioane de locuitori sau unul la 50.000 kmp, în funcţie de varianta de calcul din care rezultă un număr mai mare de staţii de prelevare;

d) fiecare zona sau aglomerare sa conţină cel puţin un punct de prelevare;

e) dioxidul de azot să fie măsurat în toate punctele de prelevare, cu excepţia statiilor de fond rural.

(5) Pentru cazurile prevăzute la alin. (4), în evaluarea calităţii aerului în raport cu valorile-ţinta se iau în calcul rezultatele modelarii matematice şi/sau ale măsurătorilor indicative.

(6) În zonele şi aglomerarile în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurători, concentratiile de ozon s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de staţii de măsurare continua se determina conform anexei nr. 3 secţiunea B.

(7) Pe teritoriul României trebuie instalata şi exploatată cel puţin o statie care să furnizeze date privind concentratiile substanţelor precursoare ale ozonului, conform listei prevăzute în anexa nr. 6. Numărul şi amplasarea acestor staţii în care se măsoară substantele precursoare ale ozonului se stabilesc ţinându-se seama de obiectivele, metodele şi recomandările prevăzute în anexa nr. 6.

(8) Strategia de măsurare a substanţelor precursoare ale ozonului trebuie să ţină seama de cerinţele existente la nivelul Uniunii Europene şi de Programul concertat de supraveghere şi de evaluare a transportului pe distanţe lungi al poluantilor atmosferici în Europa (EMEP).

(1) În fiecare zona şi aglomerare, în care măsurătorile în puncte fixe sunt obligatorii şi reprezintă unica sursa de date privind concentratiile de poluanti atmosferici reglementati prin prezentul normativ, numărul minim al punctelor de prelevare necesar a fi instalate pentru măsurarea în puncte fixe a concentratiilor se determina potrivit anexei nr. 3.

(2) În fiecare aglomerare se instaleaza cel puţin o statie de măsurare în puncte fixe a concentratiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi ozon în aerul înconjurător, indiferent de nivelul concentratiilor acestor poluanti atmosferici, măsurate în aglomerarea respectiva, şi chiar dacă pot fi folosite informaţiile suplimentare prevăzute la art. 43 şi la art. 45 alin. (2) şi (4).

(1) Metodele de referinţa pentru evaluarea concentratiilor poluantilor atmosferici reglementati prin prezentul normativ sunt prevăzute în anexa nr. 5 secţiunea A.

(2) Metoda provizorie de referinţa pentru prelevarea şi analiza PM(2,5) va fi stabilită de I.N.C.D.P.M. până la data de 1 iulie 2003, pe baza ghidurilor europene în materie. Metoda provizorie de referinţa se aplică până la momentul standardizarii metodei de referinţa de către Comitetul European pentru Standardizare.

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2005 este obligatorie utilizarea exclusiva a metodelor de referinţa pentru evaluarea calităţii aerului, prevăzute în anexa nr. 5 secţiunea A, sau a metodelor echivalente.

(2) Instituţia competenţa pentru stabilirea echivalentei unei metode de evaluare a calităţii aerului cu metoda de referinţa prevăzută în anexa nr. 5 secţiunea A este Laboratorul Naţional de Referinţa pentru Calitatea Aerului din cadrul I.N.C.D.P.M.

(3) Demonstrarea echivalentei unei metode de evaluare a calităţii aerului cu metoda de referinţa prevăzută în anexa nr. 5 se stabileşte urmărindu-se ghidurile Uniunii Europene în domeniu.

(1) Laboratoarele de analiza a calităţii aerului autorizate conform prevederilor legale la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului normativ pot utiliza şi alte metode de evaluare până la momentul echiparii corespunzătoare, care să permită folosirea metodelor de referinţa prevăzute la art. 47 şi 48.

(2) În vederea autorizării laboratoarele de analiza a calităţii aerului, ce se înfiinţează ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului normativ, trebuie să se doteze corespunzător pentru a putea folosi metodele de referinţa prevăzute în anexa nr. 5 secţiunea A sau metodele echivalente aprobate de Laboratorul Naţional de Referinţa pentru Calitatea Aerului din cadrul I.N.C.D.P.M., nefiind permisă utilizarea altor metode.

(1) Laboratorul Naţional de Referinţa pentru Calitatea Aerului din cadrul I.N.C.D.P.M. stabileşte şi actualizează caracteristicile echipamentelor acceptabile pentru achizitionare şi utilizare în Reţeaua naţionala de monitorizare a calităţii aerului, pe baza metodelor de evaluare prevăzute la art. 47, 48 şi 51.

(2) Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului aproba lista menţionată la alin. (1) şi o publică anual nu mai târziu de data de 31 ianuarie. Aceasta lista se revizuieste ori de câte ori este necesar pentru a reflecta evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi progresul tehnologic în domeniu.

(1) Laboratorul Naţional de Referinţa pentru Calitatea Aerului din cadrul I.N.C.D.P.M. stabileşte şi actualizează instrucţiunile şi metodele aprobate pentru măsurătorile indicative conform ghidurilor şi practicii Uniunii Europene în domeniu.

(2) Obiectivele de calitate a datelor pentru măsurătorile indicative sunt prevăzute în anexa nr. 4.

(1) Inventarele de emisii ce se utilizează pentru modelare în vederea evaluării calităţii aerului înconjurător se elaborează potrivit metodologiilor aprobate de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

(2) Inventarele prevăzute la alin. (1) se utilizează la actualizarea inventarului naţional de emisii.

(1) Măsurători meteorologice continue se efectuează în fiecare aglomerare la cel puţin o statie fixa reprezentativa pentru condiţiile de dispersie atmosferica de fond urban, cu reprezentativitate la scara kilometrica a campurilor de vant, astfel încât datele să poată fi utilizate pentru modelarea calităţii aerului.

(2) Selectarea statiilor la care să se efectueze măsurătorile meteorologice prevăzute la alin. (1) se face în comun de către I.N.C.D.P.M. şi Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, denumit în continuare INMH, şi se aproba de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

(3) În scopurile menţionate la alin. (1) se măsoară următorii parametri meteorologici

a) direcţia vantului;

b) viteza vantului;

c) temperatura aerului;

d) umiditatea relativă;

e) presiunea atmosferica;

f) radiatia solara globală;

g) gradientul vertical de temperatura;

h) precipitatii.

(4) Instrumentele meteorologice trebuie amplasate şi întreţinute conform instrucţiunilor stabilite de INMH în cooperare cu I.N.C.D.P.M., potrivit ghidurilor Uniunii Europene în domeniu.

(5) Datele meteorologice de la staţiile menţionate la alin. (1) se transmit orar la autoritatea teritorială pentru protecţia mediului care răspunde de evaluarea calităţii aerului în aglomerarea respectiva, la I.N.C.D.P.M. şi la INMH.

(1) Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, la propunerea I.N.C.D.P.M., aproba tehnicile de modelare a calităţii aerului prevăzute la art. 42, 43, 45 şi 53. Tehnicile de modelare a calităţii aerului se stabilesc în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.

(2) Obiectivele de calitate a datelor pentru modelare sunt prevăzute în anexa nr. 4.

(1) Criteriile de agregare a datelor şi de calculare a parametrilor statistici sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea C.

(2) Condiţiile standard pentru evaluarea concentratiilor în aerul înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 4 secţiunea D.

(1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului asigura în mod regulat publicului informaţii actualizate privind concentratiile de poluanti în aerul incojurator.

(2) Informaţiile trebuie furnizate prin intermediul mijloacelor de informare în masa, afisaje, Internet, telex, fax, telefon şi alte mijloace disponibile.

(1) Informaţiile privind concentratiile atmosferice de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot şi PM(10) se actualizează cel puţin zilnic; în cazul valorilor orare ale dioxidului de sulf şi dioxidului de azot informaţiile se actualizează, ori de câte ori este posibil, din ora în ora; informaţiile privind concentratiile de plumb în atmosfera se actualizează trimestrial.

(2) Informaţiile referitoare la concentratiile de benzen în atmosfera, ca valoare medie pe cele 12 luni anterioare, se actualizează trimestrial şi, ori de câte ori este posibil, lunar.

(3) Informaţiile cu privire la concentratiile atmosferice de monoxid de carbon, ca valoare maxima a mediilor curente pe 8 ore, se actualizează cel puţin o dată pe zi şi, ori de câte ori este posibil, din ora în ora.

(4) Informaţiile privind concentratiile de ozon în aerul înconjurător se actualizează cel puţin o dată pe zi şi, dacă este posibil, la fiecare ora.

(1) Informaţiile menţionate la art. 56 trebuie să indice cel puţin orice depasire a concentratiilor prevăzute ca valori limita, valori-ţinta, obiective pe termen lung pentru protecţia sănătăţii, praguri de alerta sau prag de informare, pentru perioadele de mediere stabilite.

(2) Informaţiile trebuie să prevadă şi o scurta evaluare comparativ cu valorile limita, pragurile de alerta şi pragul de informare, precum şi date relevante privind efectele asupra sănătăţii.

(3) Raportul anual privind starea mediului va cuprinde cu privire la ozon, în domeniul protecţiei sănătăţii umane, cel puţin toate depasirile valorilor-ţinta, obiectivelor pe termen lung, pragului de alerta şi pragului de informare, pentru perioada de mediere relevanta. În domeniul protecţiei vegetatiei vor fi indicate toate depasirile valorii-ţinta şi ale obiectivelor pe termen lung, la care se adauga, dacă este necesar, o scurta evaluare a efectelor acestor depăşiri asupra vegetatiei. În raport se includ atât informaţii şi evaluări privind protecţia pădurilor, cat şi informaţii privind substantele precursoare ale ozonului.

(4) Responsabilitatea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) revine autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, iar pentru obligaţiile prevăzute la alin. (2) responsabilitatea revine I.N.C.D.P.M.

Orice depasire prognozata sau produsă a pragului de alerta trebuie comunicată de urgenta publicului şi instituţiilor de îngrijire a sănătăţii, prin cele mai eficiente medii de informare, de către autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, indicandu-se de asemenea măsurile urgente necesare, inclusiv măsurile de protecţie a sănătăţii publice.

(1) În cazul depăşirii pragurilor de alerta pentru dioxid de sulf şi dioxid de azot informarea publicului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date

a) data, ora şi locul producerii şi motivele acesteia, dacă se cunosc;

b) prognoze privind

- modificarea concentratiilor (imbunatatire, stabilizare sau deteriorare), împreună cu motivele acestei modificări;

- aria geografică afectată;

- durata incidentului;

c) tipul de populaţie potenţial sensibila la acest incident;

d) precautiile ce trebuie luate de către populaţia sensibila în cauza.

(2) În cazul depăşirii sau iminentei depăşirii pragului de informare sau a pragului de alerta pentru ozon informarea publicului include cel puţin următoarele date

a) informaţii privind depasirile observate

- locul sau aria afectată de depasire;

- tipul pragului depăşit (de alerta sau de informare);

- ora producerii şi durata depăşirii;

- valoarea maxima a concentratiilor medii pe o ora şi pe 8 ore;

b) prognoza pentru după-amiaza/ziua (zilele) următoare

- aria geografică a depasirilor preconizate ale pragului de informare/alerta;

- modificările preconizate ale concentratiilor (imbunatatire, stabilizare sau deteriorare);

c) informaţii privind tipul de populaţie în cauza, efectele posibile asupra sănătăţii şi comportamentul recomandat

- informaţii asupra grupurilor de populaţie expuse riscurilor;

- descrierea simptomelor probabile;

- precautii recomandate populaţiei afectate;

- locul unde pot fi găsite informaţiile;

d) informaţii privind acţiunile preventive de reducere a poluarii

- indicarea grupelor de surse principale;

- recomandări de acţiuni pentru reducerea emisiilor.

În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 58 alin. (2), art. 59, art. 60 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. c) şi la art. 66 alin. (1) lit. f) şi g), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului colaborează cu autorităţile teritoriale pentru sănătate.

(1) I.N.C.D.P.M. pregăteşte şi publică trimestrial în buletine informative şi pe Internet rezultatele evaluării calităţii aerului la nivel naţional.

(2) Un rezumat anual al datelor publicate trimestrial în baza alin. (1) se include în Raportul anual privind starea mediului.

Toate informaţiile furnizate publicului potrivit prevederilor art. 56-62 trebuie să fie clare, inteligibile şi accesibile.

Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului furnizează I.N.C.D.P.M. informaţiile cu privire la reţea, staţiile şi tehnicile de măsurare conform anexei nr. 7. Informaţiile trebuie prezentate anual cel mai târziu până la data de 15 februarie a anului următor.

(1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului transmit zilnic la I.N.C.D.P.M. informaţiile privitoare la concentratiile de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen, monoxid de carbon şi ozon în aerul înconjurător, conform Regulamentului de funcţionare a Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului.

(2) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului înregistrează şi transmit la I.N.C.D.P.M. datele privind concentratiile de dioxid de sulf calculate în medie pe 10 minute de la staţiile de măsurare reprezentative pentru calitatea aerului din zonele locuite din ariile de influenţa a surselor pentru care se măsoară concentratii orare.

(3) Pentru staţiile prevăzute la alin. (2) autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului transmit la I.N.C.D.P.M. şi numărul concentratiilor de dioxid de sulf calculate în medie pe 10 minute ce au depăşit 500 μg/mc, numărul de zile din anul calendaristic în care s-a întâmplat acest lucru, numărul de zile în care concentratiile orare de dioxid de sulf au depăşit simultan 350 μg/mc şi concentraţia maxima înregistrată pe 10 minute.

(4) Datele prevăzute la alin. (2) şi (3) se transmit lunar sau, dacă este posibil, o dată cu datele privind concentratiile orare şi vor fi incluse în Raportul anual privind starea mediului.

(5) La raportarea rezultatelor evaluării calităţii aerului pentru PM(2,5) se calculează şi se raportează următoarele: valoarea mediei aritmetice, medianei, percentilei 98 şi a concentratiei maxime de PM(2,5) măsurate pe probe de 24 h prelevate pe durata unui an.

Pentru zonele sau aglomerarile în cadrul cărora se folosesc alte mijloace de evaluare decât măsurătorile în puncte fixe sau ca singure mijloace de evaluare a calităţii aerului, pentru a suplimenta informaţiile obţinute din măsurare, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului împreună cu I.N.C.D.P.M. pregătesc şi transmit Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului următoarele informaţii

a) descrierea activităţilor de evaluare efectuate;

b) metodele specifice utilizate şi descrierea acestora;

c) sursele de date şi informaţii;

d) descrierea rezultatelor, inclusiv acuratetea şi mai ales suprafaţa regiunii sau, dacă este important, lungimea de drum din cadrul zonei ori aglomerarii în care concentratiile depăşesc valorile limita sau, după caz, valorile limita plus marja de toleranta şi suprafaţa regiunii în care concentratiile depăşesc pragul superior sau inferior de evaluare;

e) cu privire la ozon, descrierea rezultatelor, inclusiv incertitudinile şi mai ales mărimea ariilor din cadrul zonelor sau aglomerarilor în care concentratiile depăşesc obiectivele pe termen lung ori valorile-ţinta;

f) pentru valorile limita stabilite în vederea protecţiei sănătăţii, populatiile expuse la concentratii ce depăşesc valorile limita;

g) cu privire la ozon, pentru obiectivele pe termen lung sau valorile-ţinta stabilite în scopul protecţiei sănătăţii, populaţia potenţial expusă la concentratii ce depăşesc valorile de prag;

h) ori de câte ori este posibil, harti care să indice distribuţia concentratiilor în fiecare zona sau aglomerare.

Raportarea datelor se va face în formatul aprobat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, în conformitate cu cerinţele în domeniu existente la nivelul Uniunii Europene.

privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Valori limita şi criterii de evaluare

Secţiunea 1

Dioxidul de sulf

Secţiunea 2

Dioxidul de azot şi oxizii de azot

Secţiunea 3

Pulberile în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)]

Secţiunea 4

Plumbul

Secţiunea 5

Benzenul

Secţiunea 6

Monoxidul de carbon

Secţiunea 7

Ozonul

Capitolul 3

Evaluarea concentratiilor

Secţiunea 1

Măsurarea în puncte fixe

Secţiunea 2

Metode de evaluare

Secţiunea 3

Măsurători indicative

Secţiunea 4

Inventarul emisiilor

Secţiunea 5

Date meteorologice

Secţiunea 6

Modelare

Secţiunea 7

Criterii de agregare a datelor şi de calculare a parametrilor statistici

Capitolul 4

Informarea publicului

Secţiunea 1

Date de monitorizare de rutina

Secţiunea 2

Depăşirea pragului de informare şi a pragului de alerta

Secţiunea 3

Rezultatele evaluării

Capitolul 5

Transmiterea şi raportarea datelor

Secţiunea 1

Raportarea datelor

Secţiunea 2

Informaţii ce se furnizează atunci când măsurătorile în puncte fixe nu sunt singurul mijloc de evaluare

Secţiunea 3

Formular de raportare a rezultatelor evaluării