LEGE nr. 546 din 14 octombrie 2002

Graţierea este măsura de clementa ce consta în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţa ori în comutarea acesteia în una mai uşoară.

Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie.

Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi facuta de

a) persoana condamnata, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;

b) soţul persoanei condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate.

(1) Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita graţierea.

(2) La cererea de graţiere se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar şi, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de ancheta socială şi alte acte pe care solicitantul le considera necesare în susţinerea cererii sale.

(1) În vederea exercitării prerogativei de graţiere, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, avize consultative de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2) De asemenea, atunci când considera necesar, Preşedintele României poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.

Decretul de graţiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decretul de graţiere trebuie să conţină următoarele elemente

a) datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinţilor, data şi locul naşterii;

b) elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare;

c) pedeapsa aplicată de instanţa, care face obiectul graţierii;

d) modalitatea graţierii - totală sau parţială, indicandu-se partea de pedeapsa gratiata, pentru graţierea parţială.

(1) Prin decret se pot gratia una sau mai multe pedepse.

(2) Graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. Dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi sancţiunilor cu închisoare contravenţională.

(3) Nu pot fi gratiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, pedepsele complementare şi cele accesorii.

(4) Graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauza penală.

În situaţia respingerii cererii de graţiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de către Preşedintele României.

Graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost facuta de altă persoană. Aceasta prevedere nu se aplică în cazul condamnatului minor.

Graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate.

(1) Graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţa pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere.

(2) Atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(1) În situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni, şi nu pedeapsa rezultanta.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidenţa graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat.

(3) Comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară, prevăzută de Codul penal, şi numai în limitele stabilite de acesta.

(1) În cazul iniţierii legii de graţiere de către Guvern, sarcina elaborării proiectului de lege revine Ministerului Justiţiei.

(2) Direcţia Generală a Penitenciarelor poate face propuneri motivate Ministerului Justiţiei în vederea iniţierii unei legi de graţiere.

(1) Graţierea este totală atunci când priveşte pedeapsa principala în integralitatea ei.

(2) Graţierea parţială poate privi o parte determinata din pedeapsa, o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei, precum şi restul pedepsei rămase de executat.

Graţierea individuală se acordă necondiţionat, iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat.

(1) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legale privind graţierea se face de către judecătorul delegat, în conformitate cu art. 459 din Codul de procedură penală, şi se pune în executare de către Direcţia Generală a Penitenciarelor.

(2) Graţierea se aplică în termen de cel mult 48 de ore de la data publicării actului de graţiere în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Efectele graţierii sunt cele prevăzute de Codul penal.

Graţierea nu împiedica exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat, în condiţiile legii, şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora.

Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai cererilor de graţiere depuse după intrarea ei în vigoare, precum şi cererilor de graţiere anterioare, dacă aceasta reglementare este mai favorabilă.

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 302/1952 privind procedura graţierii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 46 din 9 septembrie 1952.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Bucureşti, 14 octombrie 2002.

Nr. 546.

-------------

privind graţierea şi procedura acordării graţierii

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Graţierea individuală

Capitolul 3

Graţierea colectivă

Capitolul 4

Dispoziţii comune

Capitolul 5

Dispoziţii finale