DECIZIE nr. 218 din 11 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în Dosarul nr. 1.176/2001 al Judecătoriei Pucioasa, judeţul Dambovita.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.176/2001, Judecătoria Pucioasa, judeţul Dambovita, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în dosarul acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (9), art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, "în sensul că, preluand reglementarea art. 217 alin. 1 din Codul penal al Republicii Socialiste România, a păstrat o conceptie lt; lt;marxista gt; gt; asupra acestei infracţiuni, care, fie ca fapta se săvârşeşte cu intenţie, fie ca este din culpa, se aplică aceleaşi reguli". Autorul afirma totodată ca art. 217 alin. 1 din Codul penal reglementează numai situaţia infracţiunii simple de distrugere cu intenţie, ceea ce înseamnă, în opinia sa, ca, dacă fapta de distrugere s-a produs fără intenţie, adică din culpa, se aplică aceeaşi pedeapsa, întrucât art. 217 alin. 1 din Codul penal "a fost preluat în forma în care era reglementat de Codul penal de la 1968, care nu făcea deosebire între infracţiunile cu intenţie şi cele din culpa".

Judecătoria Pucioasa, exprimandu-şi opinia, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale şi considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Guvernul apreciază ca dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu încalcă prevederile art. 41 şi art. 135, dar constituie chiar o reflectare a acestor dispoziţii constituţionale pe planul dreptului penal. Întrucât dispoziţiile legale criticate nu fac nici o referire la tortura sau la tratamente inumane ori degradante, invocarea încălcării prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie este lipsită de temei. Se arata ca susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prin art. 217 alin. 1 din Codul penal se pedepsesc atât fapta săvârşită cu intenţie, cat şi cea săvârşită din culpa, se bazează pe o necunoastere a legii, deoarece art. 217 alin. 1 din Codul penal incrimineaza şi pedepseşte distrugerea cu intenţie, distrugerea din culpa fiind incriminata şi sancţionată prin dispoziţiile art. 219 din Codul penal.

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, al căror conţinut este următorul: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amendă."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare

- Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";

- Art. 23 alin. (9): "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.";

- Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia prin dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal legiuitorul ar incrimina şi sanctiona distrugerea din culpa, este nefondata. Este evident ca textul vizează numai distrugerea cu intenţie, incriminarea şi sancţionarea distrugerii din culpa fiind prevăzute de dispoziţiile art. 219 din Codul penal. Astfel, prin prevederea în mod distinct a infracţiunii de distrugere din culpa legiuitorul a reglementat un regim juridic diferenţiat faţă de infracţiunea de distrugere cu intenţie, incriminata şi sancţionată prin art. 217 din Codul penal.

Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei în funcţie de latura subiectiva a infracţiunii, respectiv dacă aceasta a fost săvârşită cu intenţie sau din culpa, este o chestiune de aplicare a legii care excede controlului de constituţionalitate. Instanţa judecătorească este singura competenţa sa stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 217 din Codul penal, privind distrugerea, sau cele ale infracţiunii prevăzute la art. 219 din acelaşi cod, privind distrugerea din culpa.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel-Damian Irimescu în Dosarul nr. 1.176/2001 al Judecătoriei Pucioasa, judeţul Dambovita.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

-----------