DECIZIE nr. 130 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, excepţie ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 78/2001 şi prin Decizia nr. 33/2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. În concluzie, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevăd nici un fel de privilegii sau discriminări.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2001, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, excepţie ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca infracţiunea de fals intelectual, prevăzută în art. 289 din Codul penal, se săvârşeşte asupra unui înscris oficial, care nu poate emana sau aparţine, asa cum prevede art. 150 alin. 2 din Codul penal, decât unei unităţi publice, în sensul prevederilor art. 145 din Codul penal. Or, o societate comercială, cum este aceea la care autorul excepţiei era administrator, nu poate emite înscrisuri oficiale. De aceea - susţine autorul excepţiei - fapta de care el este invinuit nu poate fi numita fals intelectual şi încadrată în art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ci, eventual, devine aplicabil art. 290 din Codul penal privitor la falsul în înscrisuri sub semnatura privată. Textul art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, contravine, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condiţiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care, în mod obişnuit, atrag răspunderea în condiţiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind evidenta.

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Galaţi apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991 nu pot fi considerate ca fiind discriminatorii şi inechitabile, întrucât nu instituie privilegii pentru anumiti subiecti activi care ar fi exonerati de răspundere penală şi nici nu stabileşte, în mod discriminatoriu, răspunderea penală doar pentru o parte dintre aceştia în cazul comiterii infracţiunii prevăzute de textul de lege criticat.

Conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.

Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu disting între funcţionarii care fac cu ştiinţa înregistrări inexacte sau omit cu ştiinţa înregistrări în contabilitate, cu consecinţele prevăzute în textul incriminator, indiferent dacă documentele emana de la autorităţile publice sau de la agenţii economici privati. Art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual, subiect al infracţiunii putând fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, elementele constitutive fiind prevăzute în legea specială, iar în ceea ce priveşte pedeapsa se face trimitere la art. 289 din Codul penal privitor la infracţiunea de fals intelectual.

Guvernul apreciază ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, se înscriu în cadrul reglementărilor legislative destinate sa prevină evaziunea fiscală, să asigure disciplina financiar-contabila, înregistrarea în evidentele tuturor regiilor autonome, societăţilor comerciale, instituţiilor şi ale altor persoane juridice, în mod corect, a veniturilor şi cheltuielilor. Întrucât art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, nu introduce privilegii sau discriminări, se considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: "Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţa a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţa denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflecta în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."

Textul art. 289 din Codul penal, privitor la infracţiunea de fals intelectual, la care fac trimitere dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este următorul: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţa de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia menţionează că a mai ridicat aceeaşi excepţie şi în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galaţi care, prin Încheierea din 10 septembrie 2001, a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei.

Examinând motivele invocate de autorul excepţiei, precum şi dispoziţiile legale criticate, Curtea constata ca a fost sesizată, într-adevăr, prin Încheierea din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Galaţi - Secţia penală, în Dosarul nr. 1.138/P/2001, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, cu o motivare identică, formulată de acelaşi autor al excepţiei, Maricel Pacuraru, sesizare care a făcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 379C/2001. Excepţia a fost soluţionată prin Decizia nr. 33 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, Curtea constatând constituţionalitatea textului de lege criticat.

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galaţi, Curtea Constituţională a fost legal sesizată, deoarece, deşi excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, a mai fost ridicată de acelaşi autor, în considerarea aceloraşi argumente, iar Curtea Constituţională a respins excepţia ca fiind neîntemeiată, ridicarea unei noi excepţii având obiect identic, însă într-un alt dosar, nu poate fi considerată ca fiind inadmisibila în temeiul autorităţii de lucru judecat. Curtea mai apreciază totodată că nu poate fi considerat un abuz de drept, deoarece la data ridicării din nou a excepţiei, autorul nu era în măsura sa cunoască decizia prin care Curtea Constituţională a soluţionat excepţia anterior ridicată. Noua excepţie având însă o motivare identică cu aceea soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 33 din 31 ianuarie 2002, menţionată mai sus, soluţia n-ar putea să fie decât aceeaşi.

Curtea a reţinut, în considerentele acelei decizii, ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu introduc privilegii sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat. Prin dispoziţiile legale criticate este incriminata o varianta specifică a faptei de fals intelectual, al carei subiect activ poate fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, care efectuează operaţiuni contabile şi operează cu ştiinţa, în aceasta calitate, înregistrări inexacte sau omite cu ştiinţa înregistrări, cu consecinţele stabilite de această lege. Elementele constitutive sunt prevăzute în textul din legea specială, însă sancţiunea este, prin trimitere, cea prevăzută în art. 289 din Codul penal. Faptul ca elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în cele doua texte de lege nu sunt în totalitate identice nu are nici o relevanta, întrucât nici o norma constituţională nu interzice legiuitorului sa asimileze anumite fapte penale sub aspectul denumirii, al gravitatii şi al sancţiunii aplicabile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, excepţie ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

───────────────────────────