DECIZIE nr. 128 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "M amp;P NAV" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curţii de Apel Constanta.

La apelul nominal se prezintă Compania Naţionala "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Companiei Naţionale "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arata ca prin dispoziţiile criticate se sancţionează pasivitatea pârâtului, acesta având obligaţia legală de a depune întâmpinare. Nu sunt incalcate prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, acesta fiindu-i conferit pârâtului prin procedura de citare. Nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât judecarea litigiilor comerciale trebuie să se realizeze cu celeritate, asa cum rezultă şi din dispoziţiile cuprinse în cap. XIV din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Considera ca este firesc ca părţile sa cunoască de la început pretenţiile lor reciproce, ca de altfel şi judecătorul. Reglementarea legală este menita să asigure echilibrul procesual, necesar pentru realizarea unui proces echitabil şi eficient.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.815/MF/2001, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "M amp;P NAV" - S.R.L. din Galaţi în cadrul unui recurs împotriva intimatei Compania Naţionala "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. Constanta.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49 şi 54 din Constituţie. Astfel, prin sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică, sancţiune prevăzută de dispoziţiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se încalcă dreptul la apărare şi se ingradeste accesul liber la justiţie, deoarece apărarea în instanţa fără posibilitatea probatiunii este imposibil de conceput, o astfel de cauza neputând fi soluţionată în mod corect şi judicios.

De asemenea, autorul excepţiei considera ca aceasta sancţiune constituie o restrangere a dreptului la apărare şi a liberului acces la justiţie, fără sa existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constituţie şi fără sa existe proportionalitate între aceasta sancţiune şi situaţia care a determinat-o, şi anume nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea introduc o discriminare nejustificată între participanţii la proces asistaţi de avocat şi cei neasistati, "impartindu-i în cetăţeni cu apărător şi cetăţeni fără apărător". În concluzie solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea de Apel Constanta, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia invocată este intemeiata, întrucât aplicarea sancţiunii decăderii în cazul nedepunerii de către pârât, până la prima zi de înfăţişare, a întâmpinării duce la concluzia ca dreptul la apărare al pârâtului "este limitat, iar nu garantat, din moment ce pârâtul care nu a depus întâmpinare este decăzut din dreptul de a mai formula probatorii sau excepţii în afară celor de ordine publică". De asemenea, în materie comercială neexistand calea de atac devolutiva a apelului, rezultă ca instanţa va decide numai pe baza susţinerilor şi probatoriilor administrate de reclamant, fiind astfel incalcate prevederile "art. 24 din Constituţie, precum şi principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil". Şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii este încălcat, întrucât prin dispoziţiile atacate "se face o discriminare între participanţii la proces, după cum aceştia sunt sau nu reprezentaţi de avocat".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, dispoziţiile criticate asigurând un echilibru în ceea ce priveşte situaţia juridică a părţilor, evitandu-se şi amânarea nejustificată a procesului. De asemenea, depunerea întâmpinării este utila şi pentru instanţa de judecată, care ia cunoştinţa, încă din faza iniţială a procesului, de cererile şi apărările părţilor, precum şi de dovezile pe care se întemeiază acestea. Prin aceasta reglementare se asigura şi egalitatea de mijloace, de arme între părţile procesului, asigurându-se astfel respectarea exigenţelor prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Chiar dacă nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este sancţionată cu decăderea, totuşi "pârâtul va putea discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului în condiţiile prevederilor art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o proba va putea totuşi să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea atenuează consecinţele grave ale decăderii, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În final Guvernul apreciază ca dispoziţiile criticate se bazează pe prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care dau în competenţa legiuitorului ordinar reglementarea procedurii de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de către Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins

"Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării."

Prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele

- art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea." ;

- art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." ;

- art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

- art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de procedura prin care pârâtul răspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecata, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul, inlaturandu-se astfel surpriza şi realizandu-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuala a părţilor.

Depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea soluţionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, faţă de care reclamantul, la rândul sau, poate să îşi pregătească din timp apărarea, precum şi prin faptul ca de la început da instanţei posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care îşi va desfăşura activitatea.

Curtea constata ca dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură civilă, referitoare la întâmpinare, nu ingradesc accesul la justiţie, nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului şi nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, asa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens Curtea retine ca pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretenţiilor reclamantului şi prin discutarea, în fapt şi în drept, a susţinerilor şi a dovezilor adversarului, asa cum rezultă din dispoziţiile art. 171 din Codul de procedură civilă. De asemenea, pârâtul va putea invoca în tot cursul procesului excepţiile de ordine publică.

Dispoziţiile constituţionale sunt respectate şi prin posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susţinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecaţii sau când dovada nu a fost cerută, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii care nu a fost reprezentată sau asistată de avocat. Dispoziţiile art. 103 din Codul de procedură civilă reprezintă o alta garanţie a dreptului la apărare, dând posibilitatea părţii care, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca dispoziţiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea retine ca, pe de o parte, aceste dispoziţii constituie o alta garanţie a dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu exista identitate de situaţii, care să justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Faptul ca o persoană nu beneficiază de asistenţa juridică justifica acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de avocat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "M amp;P NAV" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curţii de Apel Constanta.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel

-----------