CONVENŢIA DE LA BERNA din 9 septembrie 1886

Ţările cărora li se aplică prezenta convenţie sînt constituite în Uniunea pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor literare şi artistice.

Orice ţara, considerată ca ţara în curs de dezvoltare potrivit practicii stabilite de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care ratifica actul prezentei convenţii din care prezentul protocol face parte integrantă, sau care adera la el, şi care, ţinînd seama de situaţia sa economică şi de nevoile sale sociale sau culturale, nu se considera în măsura de a lua de îndată dispoziţiile de natura a asigura protecţia tuturor drepturilor asa cum sînt prevăzute în acest act, poate, printr-o notificare depusa la directorul general în momentul ratificării sau al aderării sale, conform art. 21 al acestui act, sa declare ca, în timpul primilor 10 ani în timpul cărora este parte a acestuia, se va prevala de oricare sau de toate rezervele următoare

a) ea va substitui termenului de 50 de ani prevăzut la alin. 1, 2 şi 3 ale art. 7 al prezentei convenţii, un alt termen, care nu va putea fi totuşi mai scurt de 25 de ani, iar termenului de 25 de ani prevăzut în alineatul 4 al articolului menţionat, un alt termen, care nu va putea fi totuşi mai scurt de 10 ani;

b) ea va substitui articolului 8 al prezentei convenţii dispoziţiile următoare

i) autorii de opere literare şi artistice protejate prin prezenta convenţie beneficiază, în alte tari decît cea de origine a operelor lor, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea acestora în timpul duratei de protecţie a drepturilor lor asupra operelor originale. Cu toate acestea, dreptul exclusiv de traducere va inceta sa existe dacă autorul nu va fi făcut uz de el într-un termen de 10 ani de la data primei publicari a operei originale, publicînd sau făcînd să se publice într-una dintre ţările uniunii o traducere în limba pentru care protecţia va fi reclamata;

îi) dacă la expirarea unei perioade de 3 ani socotiţi de la data primei publicari a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislaţia naţionala a tarii în curs de dezvoltare interesate, traducerea operei nu a fost publicată în aceasta ţara în limba sau într-una din limbile naţionale, oficiale ori regionale ale acestei tari, de către titularul dreptului de traducere, sau cu autorizarea sa, oricare resortisant al tarii respective va putea obţine de la autoritatea competentă o licenta neexclusiva pentru a traduce opera şi a publică opera astfel tradusa într-una din limbile naţionale, oficiale sau regionale în care ea nu a fost publicată. Aceasta licenta nu va putea fi acordată decît dacă petiţionarul, potrivit dispoziţiilor în vigoare în ţara în care cererea este facuta, dovedeşte ca a cerut titularului dreptului de traducere autorizaţia de a traduce şi de a publică traducerea şi ca, după cuvenitele diligente din partea sa, nu a putut găsi pe titularul dreptului de autor sau nu a putut obţine autorizaţia sa. În aceleaşi condiţii licenta va putea fi acordată şi dacă, pentru o traducere deja publicată în această limbă şi în aceasta ţara, editiile sînt epuizate;

iii) dacă titularul dreptului de traducere nu a putut fi găsit de petitionar, acesta trebuie să trimită copii de pe cererea sa editorului al cărui nume figurează pe opera şi reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al cărui resortisant este titularul dreptului de traducere, cînd naţionalitatea titularului dreptului de traducere este cunoscută, sau organismului eventual desemnat de guvernul tarii respective. Licenta nu va putea fi acordată înaintea expirării unui termen de 2 luni socotit de la data expirării copiilor cererii;

iv) legislaţia naţionala va adopta dispoziţiile necesare, spre a asigura titularului dreptului de traducere o remuneraţie echitabila, precum şi plata şi transferul acestei remuneraţii, sub rezerva reglementării naţionale în materie de devize, şi pentru a garanta o traducere corecta a operei;

v) titlul şi numele autorului operei originale trebuie să fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele traducerii publicate. Licenta nu va fi valabilă decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerută. Importul şi vînzarea exemplarelor într-o alta ţara a uniunii sînt posibile, dacă una dintre limbile naţionale, oficiale sau regionale ale acestei tari este aceeaşi cu cea în care opera a fost tradusa, dacă legea naţionala admite licenta şi dacă nici una dintre dispoziţiile în vigoare în acea ţara nu se opune importului şi vinzarii; importul şi vînzarea pe teritoriul oricărei tari a uniunii în care condiţiile precedente nu exista sin rezervate legislaţiei acestei tari şi acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de către beneficiarul ei;

vi) licenta nu poate fi acordată dacă autorul a retras din circulaţie exemplarele operei;

vii) totuşi, dacă autorul se prevalează de dreptul conferit la subalineatul i de mai sus, în termen de 10 ani socotiţi de la data primei publicari, licenta va expira de la data la care autorul publică sau face să se publice traducerea sa în ţara în care licenta a fost acordată; se înţelege însă ca orice exemplar al traducerii, definitivat înainte de data expirării licenţei, va putea continua să fie vîndut;

viii) dacă autorul nu se prevalează de dreptul conferit potrivit subalineatului i de mai sus în termenul de 10 ani, remuneraţia prevăzută de licenţă neexclusiva despre care este vorba mai sus încetează a mai fi datorată pentru orice folosire posterioară expirării acestui termen;

ix) dacă autorul beneficiază de dreptul exclusiv de traducere într-o ţara pentru faptul de a fi publicat sau de a fi făcut să se publice o traducere a operei sale în acea ţara într-un termen de 10 ani socotiţi de la prima publicare, dar dacă, mai tirziu şi în timpul duratei dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile acestei traduceri autorizate în acea ţara au fost epuizate, o licenta neexclusiva de traducere a operei ar putea fi atunci obtinuta de la autoritatea competentă în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca pentru licenta neexclusiva prevăzută în subalineatele (îi) şi (vi) de mai sus, dar sub rezerva dispoziţiilor subalineatului (vii) de mai sus;

c) ea va aplica dispoziţiile art. 9 pct. 1 al prezentei convenţii sub rezerva dispoziţiilor următoare

i) dacă, la expirarea unei perioade de 3 ani socotiţi de la prima publicare a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislaţia naţionala a tarii în curs de dezvoltare interesată, aceasta opera nu a fost publicată în aceasta ţara în forma originala în care a fost creata, de către titularul dreptului de reproducere sau cu autorizarea sa, orice resortisant al acestei tari va putea obţine de la autoritatea competentă o licenta neexclusiva pentru a reproduce şi publică aceasta opera în scopuri educative sau culturale. Aceasta licenta nu va putea fi acordată decît dacă petiţionarul, potrivit dispoziţiilor în vigoare în ţara în care cererea este introdusă, dovedeşte ca a cerut titularului dreptului autorizarea de reproducere şi de publicare a operei în scopuri educative şi culturale şi ca, după cuvintele diligente din partea sa, nu a putut găsi pe titularul dreptului sau nu a obţinut autorizarea sa. În aceleaşi condiţii, licenta va putea fi de asemenea acordată dacă, pentru aceasta opera deja publicată în menţionată forma originala în aceasta ţara, editiile sînt epuizate;

îi) dacă titularul dreptului de reproducere nu a putut fi găsit de către petitionar, acesta trebuie să trimită copii de pe cererea sa editorului al cărui nume figurează pe opera şi reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al carei resortisant este titularul dreptului de reproducere, cînd naţionalitatea titularului dreptului de reproducere este cunoscută, sau organismului care ar fi fost desemnat de către guvernul acestei tari. Licenta nu va putea fi acordată înainte de expedierea unui termen de 2 luni socotit de la expedierea copiilor cererii;

iii) legislaţia naţionala va adopta dispoziţiile corespunzătoare, pentru a asigura titularului dreptului de reproducere o remuneraţie echitabila, precum şi plata şi transferul acestei remuneraţii, sub rezerva reglementării naţionale în materie de devize, şi pentru garantarea unei reproduceri corecte a operei;

iv) titlul original şi numele autorului operei trebuie să fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele reproducerii publicate. Licenta nu va fi valabilă decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerută. Importul şi vînzarea exemplarelor într-o alta ţara a uniunii sînt posibile în scopuri educative sau culturale, dacă legea sa naţionala admite licenta şi dacă nici o dispoziţie în vigoare în acea ţara nu se opune importului şi vinzarii; importul şi vînzarea pe teritoriul oricărei tari a uniunii în care condiţiile precedente nu exista sînt rezervate legislaţiei acelei tari şi acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de către beneficiarul ei;

v) licenta nu poate fi acordată cînd autorul a retras din circulaţie exemplarele operei;

vi) totuşi, dacă autorul se prevalează de dreptul de a reproduce opera, licenta va expira cu începere de la data la care autorul publică sau face să se publice opera sa în menţionată forma originala, în ţara unde licenta a fost acordată; se înţelege însă ca orice exemplar al operei definitivat înaintea expirării licenţei va putea continua să fie vîndut;

vii) dacă autorul publică sau face să se publice opera sa în menţionată forma originala într-o ţara, dar dacă, ulterior şi în timpul dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile autorizate în menţionată forma originala sînt epuizate în acea ţara, o licenta neexclusiva de reproducere şi de publicare a operei ar putea fi obţinută atunci de la autoritatea competentă în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca pentru licenta neexclusiva menţionată la subalineatele i-v de mai sus, dar sub rezerva dispoziţiilor subalineatului (vi) de mai sus;

d) ea va substitui alineatelor 1 şi 2 ale articolului 11 bis din prezenta convenţie, dispoziţiile următoare

i) autorii de opere literare şi artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza radiodifuzarea operelor lor şi comunicarea în public a radiodifuzarii acestor opere, dacă aceasta comunicare este facuta în scopuri lucrative;

îi) aparţine legislatiilor naţionale ale ţărilor uniunii facultatea de a reglementa condiţiile exercitării dreptului menţionat la subalineatul precedent, dar aceste condiţii nu vor avea decît un efect strict limitat la ţara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducă vreo atingere nici dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparţine autorului de a obţine o remuneraţie echitabila stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă;

e) ea îşi va rezerva dreptul, exclusiv în scopuri de învăţămînt, studii şi cercetări în toate domeniile educaţiei, de a restringe protecţia operelor literare şi artistice, cu condiţia ca dispoziţii corespunzătoare să fie adoptate de legislaţia naţionala, pentru a asigura autorului o remuneraţie care să fie conformă cu normele de plată aplicabile autorilor naţionali; plata şi transferul acestei remuneraţii vor fi supuse reglementării naţionale în materie de devize. Exemplarele operei publicate prin aplicarea rezervelor făcute pe baza prezentului alineat pot fi importate şi vîndute într-o alta ţara a uniunii, în scopurile determinate mai sus, dacă aceasta din urma ţara s-a prevalat de rezervele menţionate şi nu interzice acest import şi aceasta vînzare. Cînd condiţiile de mai sus nu sînt îndeplinite, importul şi vînzarea acestor exemplare într-o ţara a uniunii care nu beneficiază de prezentul protocol sînt interzise, în lipsa consimtamintului autorului sau al celor care au dobîndit drepturile sale.

1. Termenii "opere literare şi artistice" cuprind toate lucrările din domeniile literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărţile, brosurile şi alte scrieri; conferinţele, alocutiunile, predicile şi alte opere de aceeaşi natura; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice şi pantomimele; compozitiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu cinematografia; operele de desen, de pictura, de arhitectura, de sculptura, de gravura, de litografie; operele fotografice, cărora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu fotografia; operele de arta aplicată; ilustratiile, hartile geografice; planurile, crochiurile şi operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectura sau la ştiinţe.

2. Se rezerva totuşi legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a dispune ca operele literare şi artistice, sau una ori mai multe categorii dintre ele, nu sînt protejate cît timp nu au fost fixate pe un suport material.

3. Sînt protejate ca opere originale, fără prejudiciul drepturilor autorului operei originale, traducerile, adaptarile, aranjamentele muzicale şi alte transformări ale unei opere literare sau artistice.

4. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii dreptul de a determina protecţia care trebuie acordată textelor oficiale de ordin legislativ, administrativ sau judiciar, precum şi traducerilor oficiale ale acestor texte.

5. Culegerile de opere literare sau artistice, cum sînt enciclopediile şi antologiile care, prin alegerea sau dispoziţia materiilor, constituie creatii intelectuale, sînt protejate ca atare, fără prejudiciul drepturilor autorilor asupra fiecărei opere care face parte din aceste culegeri.

6. Operele sus-menţionate beneficiază de protecţie în toate ţările uniunii. Aceasta protecţie se exercită în favoarea autorului şi a deţinătorilor drepturilor sale.

7. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii reglementarea cîmpului de aplicare a legilor privind operele de arta aplicată şi desenele şi modelele industriale, precum şi condiţiile de protecţie a acestor opere, desene şi modele, ţinînd seama de dispoziţiile art. 7 pct. 4 al prezentei convenţii. Pentru operele protejate numai ca desene şi modele în ţara de origine nu poate fi cerută în alta ţara a uniunii decît protecţia specială acordată în aceasta ţara desenelor şi modelelor; totuşi, dacă o astfel de protecţie specială nu se acordă în aceasta ţara, aceste opere vor fi protejate ca opere artistice.

8. Protecţia prezentei convenţii nu se aplică stirilor zilei sau faptelor diverse, care au caracterul de simple informaţii de presa.

Orice ţara care nu mai are nevoie de a menţine una dintre rezerve sau toate rezervele făcute potrivit art. 1 al prezentului protocol va retrage aceasta sau aceste rezerve prin notificare depusa la directorul general.

1. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a exclude în parte sau total de la protecţia prevăzută în articolul precedent discursurile politice şi discursurile pronunţate în dezbaterile judiciare.

2. Se rezerva de asemenea legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a statua asupra condiţiilor în care conferinţele, alocutiunile şi alte opere de aceeaşi natura, pronunţate în public, vor putea fi reproduse prin presa, radiodifuzate, transmise prin fir publicului sau vor putea forma obiectul comunicărilor publice prevăzute în art. 11 bis pct. 1 al prezentei convenţii, în cazul cînd o astfel de folosire este justificată prin scopul de informare urmărit.

3. Totuşi, autorul beneficiază de dreptul exclusiv de a reuni în culegere operele sale menţionate în alineatele precedente.

1. Sînt protejati, în virtutea prezentei convenţii

a) autorii resortisanti ai uneia dintre ţările uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu;

b) autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, pentru operele pe care le publică pentru prima data într-una dintre aceste tari sau simultan într-o ţara străină de uniune şi într-o ţara a uniunii.

2. Autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, dar care au reşedinţa lor obişnuită într-una dintre aceste tari, sînt, pentru aplicarea prezentei convenţii, asimilaţi cu autorii resortisanti ai acestei tari.

3. Prin "opere publicate" se înţeleg operele editate cu consimţămîntul autorilor, oricare ar fi modul de fabricare a exemplarelor, cu condiţia ca punerea la dispoziţie a acestora să poată satisface nevoile normale ale publicului, ţinînd seama de natura operei. Nu constituie o publicare reprezentarea unei opere dramatice, dramatico-muzicale sau cinematografice, executarea unei opere muzicale, recitarea în public a unei opere literare, transmisiunea sau radiodifuzarea unor opere literare sau artistice, expunerea unei opere de arta şi construcţia unei opere de arhitectura.

4. Este considerată ca fiind publicată simultan în mai multe tari orice opera care a apărut în doua sau mai multe tari în 30 de zile de la prima publicare.

Orice ţara care a făcut rezerve potrivit art. 1 al prezentului protocol şi care nu se considera încă, la sfîrşitul perioadei de 10 ani prevăzuţi, în măsura

de a retrage rezervele făcute potrivit acelui articol, avînd în vedere situaţia sa economică şi nevoile sale sociale sau culturale, poate menţine una dintre rezerve sau toate rezervele pînă în momentul cînd va ratifica actul acordat de viitoarea conferinţa de revizuire a prezentei convenţii sau va adera la el.

Sînt protejati în virtutea prezentei convenţii, chiar dacă condiţiile prevăzute la art. 3 nu sînt îndeplinite

a) autorii operelor cinematografice al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa sa obişnuită într-una din ţările uniunii;

b) autorii unor opere de arhitectura cladite într-o ţara a uniunii sau ai unor opere de arte grafice şi plastice încorporate într-un imobil situat într-o ţara a uniunii.

Dacă, potrivit practicii stabilite de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, o ţara încetează de a fi considerată ca ţara în curs de dezvoltare, directorul general va notifica aceasta tarii interesate şi tuturor celorlalte tari ale uniunii. La expirarea unei perioade de 6 ani socotiţi de la aceasta notificare, aceasta ţara nu va mai avea dreptul de a menţine vreuna dintre rezervele făcute în baza prezentului protocol.

1. Autorii beneficiază, în ce priveşte operele pentru care sînt protejati în virtutea prezentei convenţii, în ţările uniunii altele decît ţara de origine a operei, drepturile pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda în viitor naţionalilor, precum şi de drepturile acordate în mod special prin prezenta convenţie.

2. Folosinţă şi exerciţiul acestor drepturi nu sînt subordonate nici unei formalităţi; aceasta folosinţă şi acest exerciţiu sînt independente de existenta protecţiei în ţara de origine a operei. Ca urmare, în afară de stipulaţiile prezentei convenţii, întinderea protecţiei, precum şi mijloacele procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale, se reglementează în mod exclusiv conform legislaţiei tarii în care se reclama protecţia.

3. Protecţia în ţara de origine este reglementată de legislaţia naţionala. Cu toate acestea, dacă autorul nu este un resortisant al tarii de origine a operei pentru care el este protejat prin prezenta convenţie, el va avea în aceasta ţara aceleaşi drepturi ca şi autorii naţionali.

4. Este considerată ca ţara de origine

a) pentru operele publicate pentru prima oara într-una dintre ţările uniunii: aceasta din urma ţara; totuşi, dacă este vorba de opere publicate simultan în mai multe tari ale uniunii, care admit durate de protecţie diferite: aceea dintre ele a carei legislaţie acorda durata de protecţie cea mai scurta;

b) pentru operele publicate simultan într-o ţara străină de uniune şi într-o ţara a uniunii: aceasta din urma ţara;

c) pentru operele nepublicate sau pentru operele publicate pentru prima oara într-o ţara străină de uniune, fără publicare simultană într-o ţara a uniunii: ţara uniunii al carei resortisant este autorul;

Totuşi

i) dacă este vorba de opere cinematografice al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa sa obişnuită într-o ţara a uniunii, ţara de origine va fi aceasta din urma ţara, şi

îi) dacă este vorba de opere de arhitectura cladite într-o ţara a uniunii sau de opere de arte grafice şi plastice, încorporate într-un imobil situat într-o ţara a uniunii, ţara de origine va fi aceasta din urma ţara.

1. Orice ţara a uniunii poate declara, începînd de la semnarea prezentei convenţii şi în orice moment înainte de a fi legată prin art. 1-21 ale convenţiei şi prin prezentul protocol

a) dacă este vorba de o ţara menţionată în art. 1 al prezentului protocol, ca înţelege să aplice dispoziţiile acestui protocol operelor a căror ţara de origine este o ţara a uniunii care accepta aplicarea rezervelor prezentului protocol, sau

b) ca admite aplicarea dispoziţiilor acestui protocol operelor a căror ţara de origine este, de către ţările care, devenind legate prin art. 1-21 ale prezentei convenţii şi prin prezentul protocol sau făcînd declaraţie de aplicare a prezentului protocol, în baza dispoziţiilor subalineatului a, au făcut rezervele permise de acest protocol.

2. Declaraţia trebuie facuta în scris şi depusa la directorul general. Ea îşi produce efectul la data cînd a fost depusa.

1. Dacă o ţara străină de uniune nu protejeaza în mod satisfăcător operele autorilor care sînt resortisanti ai uneia dintre ţările uniunii, aceasta din urma ţara va putea restringe protecţia operelor ai căror autori sînt, în momentul primei publicari a acestor opere, resortisanti ai celeilalte tari şi nu au reşedinţa lor obişnuită într-una dintre ţările uniunii. Dacă ţara primei publicari face uz de aceasta facultate, celelalte tari ale uniunii nu vor fi obligate sa acorde operelor astfel supuse unui tratament special o protecţie mai larga decît aceea care le este acordată în ţara primei publicari.

2. Nici o restrictie, stabilită în virtutea alineatului precedent, nu va putea prejudicia drepturile pe care un autor le va dobîndi asupra unei opere publicate într-una dintre ţările uniunii înainte de punerea în executare a acestei restrictii.

3. Ţările uniunii, care în virtutea articolului prezent vor restringe protecţia drepturilor autorilor, vor notifica acest fapt directorului general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (denumit mai jos "directorul general") printr-o declaraţie scrisă, în care vor fi arătate ţările faţă de care protecţia este restrînsa, precum şi restricţiile la care sînt supuse drepturile autorilor aparţinînd acestor tari. Directorul general va comunică de îndată acest fapt tuturor ţărilor uniunii.

Oricare ţara care este legată prin dispoziţiile prezentului protocol şi care va fi făcut o declaraţie sau o notificare, în termenii art. 31 pct. 1 al prezentei convenţii, cu privire la teritoriile care, la data semnării prezentei convenţii, nu asigura relaţiile lor exterioare şi a căror situaţie poate fi considerată ca analoga cu aceea a ţărilor menţionate de art. 1 al prezentului protocol, poate notifica directorului general ca dispoziţiile prezentului protocol se vor aplica la totalitatea sau la parte din aceste teritorii şi poate declara în aceasta notificare ca un astfel de teritoriu se va prevala de una sau de toate rezervele autorizate prin prezentul protocol.

Drept care subscrişii, valabil autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul act.

Încheiat la Stockholm la 14 iulie 1967.

-------------

1. Independent de drepturile patrimoniale de autor, şi chiar după cedarea acestor drepturi, autorul păstrează dreptul de a revendica paternitatea operei şi de a se opune oricărei deformari, mutilari sau altei modificări a acestei opere, sau oricărei alte atingeri a acesteia, păgubitoare onoarei sau reputaţiei sale.

2. Drepturile recunoscute autorului în virtutea alineatului 1 de mai sus sînt, după moartea sa, menţinute cel puţin pînă la stingerea drepturilor patrimoniale şi se exercită de către persoanele sau instituţiile cărora legislaţia naţionala a tarii în care protecţia este reclamata le da aceasta calitate. Cu toate acestea, ţările a căror legislaţie, în vigoare în momentul ratificării prezentului act, sau al aderării la el, nu conţine dispoziţii care să asigure protecţia după moartea autorului a tuturor drepturilor recunoscute în baza alineatului 1 de mai sus, au facultatea de a prevedea ca unele dintre aceste drepturi nu sînt menţinute după moartea autorului.

3. Mijloacele procedurale pentru apărarea drepturilor recunoscute prin prezentul articol sînt reglementate de legislaţia tarii în care este reclamata protecţia.

1. Durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie cuprinde viaţa autorului şi 50 de ani după moartea sa.

2. Cu toate acestea, pentru operele cinematografice, ţările uniunii au facultatea sa prevadă ca durata protecţiei expira la 50 de ani după ce opera va fi fost facuta accesibila publicului cu consimţămîntul autorului, sau ca în lipsa unui asemenea eveniment, intervenit în termen de 50 de ani socotiţi de la realizarea unei astfel de opere, durata protecţiei expira la 50 de ani după aceasta realizare.

3. Pentru operele anonime sau pseudonime, durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie expira la 50 de ani după ce opera a fost în mod licit facuta accesibila publicului. Totuşi, cînd pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o indoiala asupra identităţii sale, durata protecţiei este cea prevăzută la alineatul 1. Dacă autorul unei opere anonime sau pseudonime îşi dezvaluie identitatea în perioada mai sus indicată, termenul de protecţie aplicabil este cel prevăzut în alineatul 1. Ţările uniunii nu sînt obligate sa protejeze operele anonime sau pseudonime al căror autor este presupus mort, după toate probabilitatile, de 50 de ani.

4. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a reglementa durata protecţiei operelor fotografice şi aceea a operelor de arta aplicată protejate ca opere artistice; totuşi, aceasta durata nu va putea fi inferioară unei perioade de 25 de ani socotiţi de la realizarea unei asemenea opere.

5. Durata protecţiei posterioară morţii autorului şi termenele prevăzute la alineatele 2, 3 şi 4 de mai sus încep să curgă de la moarte sau de la evenimentul avut în vedere de aceste alineate, însă durata acestor termene se calculează numai cu începere de la 1 ianuarie al anului care urmează morţii sau evenimentului avut în vedere.

6. Ţările uniunii au facultatea de a acorda o durată de protecţie superioară celor prevăzute la alineatele precedente.

7. Ţările uniunii legate prin actul de la Roma al prezentei convenţii şi care acorda, în legislaţia lor naţionala în vigoare în momentul semnării prezentului act, durate inferioare celor prevăzute în alineatele precedente, au facultatea de a le menţine atunci cînd adera la prezentul act sau cînd îl ratifica.

8. În toate cazurile, durata va fi reglementată de legea tarii în care va fi reclamata protecţia; totuşi, cu excepţia cazului cînd legislaţia acestei din urma tari nu decide altfel, ea nu va depăşi durata fixată în ţara de origine a operei.

Dispoziţiile articolului precedent sînt de asemenea aplicabile cînd dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor unei opere, cu rezerva ca termenele consecutive morţii autorului să fie calculate cu începere de la moartea ultimului supravieţuitor dintre colaboratori.

Autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie beneficiază, pe toată durata drepturilor lor asupra operei originale, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea operelor lor.

1. Autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea acestor opere, în orice mod şi sub orice formă ar fi.

2. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a permite reproducerea operelor menţionate în anumite cazuri speciale, cu condiţia ca o astfel de reproducere sa nu aducă atingere exploatării normale a operei, nici sa nu cauzeze o paguba nejustificată intereselor legitime ale autorului.

3. Orice înregistrare sonora sau vizuala este considerată ca o reproducere în sensul prezentei convenţii.

1. Sînt permise citatele extrase dintr-o opera facuta accesibila publicului în mod licit, cu condiţia ca ele să fie conforme bunelor uzante şi în măsura justificată prin scopul urmărit, inclusiv citatele din articole din jurnale şi culegeri periodice, sub forma de revista a presei.

2. Se rezerva efectul legislaţiei ţărilor uniunii şi al acordurilor speciale existente sau care se vor încheia între ele, în ceea ce priveşte facultatea de a folosi în mod licit, în măsura justificată de scopul urmărit, operele literare sau artistice cu titlu de ilustrare a învăţămîntului prin mijlocirea publicaţiilor, emisiunilor de radiodifuziune sau de înregistrări sonore sau vizuale, cu condiţia ca o asemenea folosire să fie conformă bunelor uzante.

3. Citatele şi folosirile avute în vedere în alineatele precedente vor trebui sa menţioneze izvorul şi numele autorului, dacă acest nume figurează în izvorul folosit.

1. Se rezerva legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a permite reproducerea prin presa, ori radiodifuzarea sau transmiterea prin fir către public, a articolelor de actualitate privind dezbateri economice, politice sau religioase, publicate în ziare sau în culegeri periodice, sau a operelor radiodifuzate avînd acelaşi caracter, în cazurile cînd reproducerea, radiodifuzarea sau transmiterea nu este în mod expres rezervată. Totuşi, sursa trebuie întotdeauna indicată în mod limpede; sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii este determinata de legislaţia tarii în care este cerută protecţia.

2. Se rezerva de asemenea legislatiilor ţărilor uniunii facultatea de a reglementa condiţiile în care, cu prilejul transmiterii evenimentelor de actualitate prin mijlocirea fotografiei sau a cinematografiei, sau pe calea radiodifuzarii sau transmisiunii prin fir către public, operele literare sau artistice vazute sau auzite în cursul evenimentului pot, în măsura justificată de scopul de informare urmărit, să fie reproduse şi făcute accesibile publicului.

1. Autorii de opere dramatice, dramatico-muzicale şi muzicale beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. reprezentarea şi executarea publică a operelor lor, inclusiv reprezentarea şi executarea publică prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea publică prin orice mijloace a reprezentării şi a executării operelor lor.

2. Aceleaşi drepturi sînt acordate autorilor de opere dramatice sau dramatico-muzicale pe tot timpul duratei drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor.

1. Autorii de opere literare şi artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. radiodifuzarea operelor lor sau comunicarea publică a acestor opere prin orice alt mijloc servind la difuzarea fără fir a semnalelor, a sunetelor sau a imaginilor; 2. orice comunicare publică, fie prin fir, fie fără fir, a operei radiodifuzate, cînd aceasta comunicare este facuta printr-un alt organism decît cel de origine; 3. comunicarea publică a operei radiodifuzate prin difuzor sau prin orice alt instrument asemănător, transmitator de semnale, de sunete sau de imagini.

2. Revine legislatiilor ţărilor uniunii reglementarea condiţiilor de exercitare a drepturilor la care se referă alineatul 1 de mai sus, dar aceste condiţii nu vor avea decît un efect strict limitat la ţara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducă atingere dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabila, stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă.

3. În lipsa unei stipulaţii contrare, autorizaţia acordată potrivit alineatului 1 al prezentului articol nu cuprinde şi autorizaţia de a inregistra opera radiodifuzata prin mijlocirea unor instrumente de fixare a sunetelor sau imaginilor. Se rezerva totuşi legislatiilor ţărilor uniunii regimul înregistrărilor efemere, efectuate de un organism de radiodifuziune prin propriile sale mijloace şi pentru emisiunile sale. Aceste legislaţii vor putea autoriza păstrarea acestor înregistrări în arhive oficiale, datorită caracterului lor excepţional de documentare.

1. Autorii de opere literare beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. recitarea în public a operelor lor, inclusiv cea efectuată prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea în public prin orice mijloace a recitarii operelor lor.

2. Aceleaşi drepturi sînt acordate autorilor de opere literare pe toată durata drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor.

Autorii de opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza adaptarile, aranjamentele şi alte transformări ale operelor lor.

1. Fiecare ţara a uniunii poate, în ceea ce o priveşte, sa stabilească rezerve şi condiţii referitoare la dreptul exclusiv al autorului unei opere muzicale şi al autorului textului, a cărui înregistrare cu opera muzicala a fost deja autorizata de către acesta din urma, de a autoriza înregistrarea sonora a operei muzicale, împreună cu textul, dacă este cazul; orice rezerve şi condiţii de aceasta natura nu vor avea însă decît un efect strict limitat la ţara care le-ar fi stabilit şi nu vor putea în nici un caz sa aducă atingere dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabila, stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă.

2. Înregistrările operelor muzicale care vor fi fost realizate într-o ţara a uniunii, potrivit art. 13 pct. 3 al convenţiilor semnate la Roma la 2 iunie 1928 şi la Bruxelles la 26 iunie 1948, vor putea, în acea ţara, să facă obiectul reproducerilor fără consimţămîntul autorului operei muzicale, pînă la expirarea unei perioade de 2 ani, socotiţi de la data la care ţara menţionată va fi legată prin prezentul act.

3. Înregistrările făcute în baza alineatelor 1 şi 2 ale prezentului articol şi importate fără autorizaţia părţilor interesate, într-o ţara unde nu ar fi licite, vor putea fi sechestrate în acea ţara.

1. Autorii de opere literare sau artistice au dreptul exclusiv de a autoriza: 1. adaptarea şi reproducerea cinematografica a acestor opere şi punerea în circulaţie a operelor astfel adaptate sau reproduse; 2. reprezentarea şi executarea în public şi transmiterea prin fir către public a operelor astfel adaptate sau reproduse.

2. Adaptarea sub orice alta forma artistică a realizarilor cinematografice inspirate din opere literare sau artistice rămîne supusă, fără prejudiciul autorizaţiei autorilor lor, autorizării autorilor operelor originale.

3. Dispoziţiile art. 13 pct. 1 nu sînt aplicabile.

1. Fără a se aduce atingere drepturilor de autor ale oricărei opere care ar fi putut fi adaptată sau reprodusa, opera cinematografica este protejata ca o opera originala. Titularul dreptului de autor asupra operei cinematografice beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi autorul unei opere originale, inclusiv de drepturile menţionate în articolul precedent.

2. a) Determinarea titularilor dreptului de autor asupra operei cinematografice este rezervată legislaţiei tarii unde este cerută protecţia.

b) Cu toate acestea, în ţările uniunii în care legislaţia recunoaşte printre aceşti titulari pe autorii de contribuţii aduse la realizarea operei cinematografice, aceştia, dacă s-au angajat sa aducă astfel de contribuţii, nu vor putea, în afară unei stipulaţii contrare sau speciale, să se opună la reproducerea, punerea în circulaţie, reprezentarea şi executarea în public, transmisiunea pe fir către public, radiodifuzarea, comunicarea către public, subtitrarea şi dublarea textelor, operei cinematografice.

c) Dacă forma angajamentului menţionat mai sus, pentru aplicarea subalineatului b precedent, trebuie sau nu să fie un contract scris sau un înscris echivalent, se reglementează de legislaţia tarii uniunii în care producătorul operei cinematografice îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită. Se rezerva totuşi legislaţiei tarii uniunii în care este cerută protecţia facultatea de a prevedea ca acest angajament trebuie să fie un contract scris sau un înscris echivalent. Aceste tari vor trebui sa notifice acest lucru directorului general printr-o declaraţie scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta tuturor celorlalte tari ale uniunii.

d) Prin "stipulaţie contrară sau specială" se înţelege orice condiţie restrictiva care poate însoţi angajamentul menţionat.

3. Afară de cazul cînd legislaţia naţionala hotărăşte altfel, dispoziţiile alineatului 2 b de mai sus nu sînt aplicabile nici autorilor de scenarii, de dialoguri şi de opere muzicale create pentru realizarea operei cinematografice, nici realizatorului principal al acesteia. Totuşi, ţările uniunii, a căror legislaţie nu conţine dispoziţii privind aplicarea alineatului 2 b mai sus citat realizatorului menţionat, vor trebui sa notifice aceasta directorului general printr-o declaraţie scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta din urma tuturor celorlalte tari ale uniunii.

1. În ceea ce priveşte operele de arta originale şi manuscrisele originale ale scriitorilor şi compozitorilor, autorul - sau, după moartea sa, persoanele sau instituţiile cărora legislaţia naţionala le da calitatea - beneficiază de un drept inalienabil de a fi interesat la operaţiile de vînzare avînd ca obiect opera, după prima cesiune facuta de autor.

2. Protecţia prevăzută în alineatul de mai sus nu poate fi cerută în fiecare ţara a uniunii decît dacă legislaţia naţionala a autorului admite aceasta protecţie şi în măsura în care ea este permisă de legislaţia tarii în care aceasta protecţie este cerută.

3. Modalităţile şi procentajele perceperii sînt determinate de fiecare legislaţie naţionala.

1. Pentru ca autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie să fie, pînă la proba contrară, consideraţi ca atare şi admişi în consecinţa sa exercite urmăriri împotriva contrafacatorilor, înaintea tribunalelor ţărilor uniunii, este suficient ca numele să fie indicat pe opera în modul obişnuit. Prezentul alineat este aplicabil chiar dacă acest nume este un pseudonim, atît timp cît pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici un dubiu asupra identităţii sale.

2. Este prezumat ca producător al operei cinematografice, pînă la proba contrară, persoana fizica sau juridică al carei nume este indicat pe aceasta opera într-un mod obişnuit.

3. Pentru operele anonime şi pentru operele pseudonime, altele decît cele menţionate la alineatul 1 de mai sus, editorul al cărui nume este indicat pe opera este considerat, fără alta dovada, ca reprezintă pe autor; în aceasta calitate, el este îndreptăţit a apara şi a valorifica drepturile acestuia. Dispoziţia prezentului alineat încetează să fie aplicabilă cînd autorul îşi dezvaluie identitatea şi îşi justifica calitatea.

4. a) Pentru operele nepublicate, cu identitatea autorului necunoscută, dar pentru care este indreptatita presupunerea ca acest autor este resortisant al unei tari a uniunii, se rezerva legislaţiei acestei tari facultatea de a desemna autoritatea competentă care să-l reprezinte pe autor şi să fie imputernicita sa apere şi sa valorifice drepturile acestuia în ţările uniunii.

b) Ţările uniunii, care în virtutea acestei dispoziţii vor proceda la o astfel de desemnare, vor notifica aceasta directorului general printr-o declaraţie scrisă, în care vor fi indicate toarte informaţiile referitoare la autoritatea astfel desemnată. Directorul general va comunică de îndată aceasta declaraţie tuturor celorlalte tari ale uniunii.

1. Orice opera contrafacuta poate fi sechestrata în ţările uniunii în care opera originala are dreptul la protecţia legală.

2. Dispoziţiile alineatului precedent sînt deopotrivă aplicabile reproducerilor provenind dintr-o ţara în care opera nu este protejata sau a încetat de a mai fi protejata.

3. Sechestrul se face potrivit legislaţiei fiecărei tari.

Dispoziţiile prezentei convenţii nu pot aduce nici un fel de prejudiciu dreptului aparţinînd guvernului fiecărei tari a uniunii de a permite, de a supraveghea sau de a interzice, prin măsuri de legislaţie sau de poliţie interna, circulaţia, reprezentarea, expunerea oricărei lucrări sau producţii faţă de care autoritatea competentă ar avea de exercitat acest drept.

1. Prezenta convenţie se aplică tuturor operelor care, în momentul intrării sale în vigoare, nu au intrat încă în domeniul public al tarii lor de origine prin expirarea duratei protecţiei.

2. Totuşi, dacă o opera, prin expirarea duratei de protecţie care îi fusese anterior recunoscută, a intrat în domeniul public al tarii în care este cerută protecţia, aceasta opera nu va mai fi protejata din nou în aceasta ţara.

3. Aplicarea acestui principiu se va face potrivit stipulaţiilor cuprinse în convenţiile speciale existente sau care se vor încheia în acest scop între ţările uniunii. În lipsa unor asemenea stipulaţii, ţările respective vor reglementa, fiecare în ceea ce o priveşte, modalităţile referitoare la aceasta aplicare.

4. Dispoziţiile precedente se aplică de asemenea în cazul unor noi aderari la uniune şi în cazul în care protecţia ar fi extinsă prin aplicarea art. 7 sau prin renunţarea la rezerve.

Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedica revendicarea aplicării unor dispoziţii mai largi, care ar fi dictate de legislaţia unei tari a uniunii.

Guvernele ţărilor uniunii îşi rezerva dreptul de a încheia între ele aranjamente particulare, în măsura în care aceste aranjamente ar conferi autorilor drepturi mai intinse decît cele acordate prin convenţie, sau dacă ar conţine alte stipulaţii care n-ar fi contrare prezentei convenţii. Dispoziţiile aranjamentelor existente care corespund condiţiilor citate mai sus rămîn aplicabile.

1. Dispoziţii speciale privind ţările în curs de dezvoltare figurează într-un protocol intitulat "Protocol referitor la ţările în curs de dezvoltare".

2. Sub rezerva dispoziţiilor art. 28 1 b (i) şi 1 c, protocolul relativ la ţările în curs de dezvoltare face parte integrantă din prezentul act.

1. a) Uniunea are o adunare alcătuită din ţările uniunii legate prin art. 22-26.

b) Guvernul fiecărei tari este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi.

c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sînt suportate de către guvernul care a desemnat-o.

2. a) Adunarea

i) tratează despre toate chestiunile privind menţinerea şi dezvoltarea uniunii şi aplicarea prezentei convenţii;

îi) da Biroului internaţional al proprietăţii intelectuale (denumit mai jos "Biroul internaţional"), prevăzut în Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (denumita mai jos "organizaţia"), directive referitoare la pregătirea conferinţelor de revizuire, tinindu-se seama în mod formal de observaţiile ţărilor uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26;

iii) examinează şi aproba rapoartele şi activitatea directorului general al organizaţiei referitoare la uniune şi îi da orice directive utile privind chestiunile de competenţa uniunii;

iv) alege membrii Comitetului executiv al adunării;

v) examinează şi aproba rapoartele şi activitatea comitetului sau executiv şi îi da directive;

vi) stabileşte programul, adopta bugetul trienal al uniunii şi aproba conturile sale de închidere;

vii) adopta regulamentul financiar al uniunii;

viii) creează comitetele de experţi şi grupurile de lucru pe care le socoteşte utile pentru realizarea obiectivelor uniunii;

ix) hotărăşte care sînt ţările străine de uniune şi care sînt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale care pot fi admise la şedinţele sale în calitate de observatori;

x) adopta modificările art. 22-26;

xi) întreprinde orice alte acţiuni corespunzătoare, în vederea atingerii obiectivelor uniunii;

xii) îndeplineşte orice alte sarcini implicate de prezenta convenţiei;

xiii) exercita, dacă le accepta, drepturile care îi sînt conferite de convenţia pentru instituirea organizaţiei.

b) Asupra chestiunilor care interesează şi alte uniuni administrate de organizaţie, adunarea statuează după ce ia cunoştinţa de avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei.

3. a) Fiecare ţara membra a adunării dispune de un vot.

b) Jumătate din ţările membre ale adunării constituie cvorumul.

c) Prin derogare de la dispoziţiile subalineatului b, dacă, cu prilejul unei sesiuni, numărul ţărilor reprezentate este mai mic de jumătate, însă egal sau superior unei treimi a ţărilor membre ale adunării, aceasta poate lua hotărîri; totuşi, hotărîrile adunării, cu excepţia celor care privesc procedura sa, nu devin executorii decît atunci cînd condiţiile mai jos enunţate sînt îndeplinite. Biroul internaţional comunică aceste hotărîri ţărilor membre ale adunării care nu au fost reprezentate, invitindu-le sa exprime în scris, într-un termen de 3 luni, socotit de la data comunicării menţionate, votul sau abţinerea lor. Dacă la expirarea termenului numărul ţărilor care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea lor este cel puţin egal cu numărul care lipsea pentru atingerea cvorumului cu prilejul sesiunii, aceste hotărîri devin executorii, cu condiţia ca în acelaşi timp majoritatea necesară sa ramina dobîndită.

d) Sub rezerva dispoziţiilor art. 26 pct. 2, hotărîrile adunării sînt luate cu majoritate de două treimi din voturile exprimate.

e) Abţinerea nu este considerată ca vot.

f) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura ţara şi nu poate vota decît în numele acesteia.

g) Ţările uniunii care nu sînt membre ale adunării sînt admise la şedinţele sale în calitate de observatori.

4. a) Adunarea se întruneşte în sesiune ordinară o dată la 3 ani, la convocarea directorului general şi, în afară de cazuri excepţionale, în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu adunarea generală a organizaţiei.

b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinară la convocarea adresată de directorul general, la cererea Comitetului executiv sau la cererea facuta de un sfert din ţările membre ale adunării.

5. Adunarea adopta regulamentul sau interior.

1. Adunarea are un comitet executiv.

2. a) Comitetul executiv este compus din ţările alese de adunarea dintre ţările membre ale acesteia. În afară de aceasta, ţara pe teritoriul căreia organizaţia îşi are sediul dispune, ex officio, de un loc în comitet, sub rezerva dispoziţiilor art. 25 pct. 7 b.

b) Guvernul fiecărei tari membre a Comitetului executiv este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi.

c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sînt suportate de guvernul care a desemnat-o.

3. Numărul ţărilor membre ale Comitetului executiv corespunde unui sfert din numărul ţărilor membre ale adunării. Pentru calculul locurilor care urmează să fie completate, nu se ia în consideraţie restul rămas după împărţirea la patru.

4. Cu prilejul alegerii de membri ai Comitetului executiv, adunarea tine seama de repartizarea geografică echitabila şi de necesitatea, pentru ţările care sînt părţi în aranjamentele speciale care ar putea fi stabilite în legătură cu uniunea, de a fi printre ţările care constituie Comitetul executiv.

5. a) Membrii Comitetului executiv rămîn în funcţiune începînd de la închiderea sesiunii adunării în cursul căreia au fost aleşi, pînă la sfîrşitul următoarei sesiuni ordinare a adunării.

b) Membrii Comitetului executiv sînt reeligibili în limita maxima de două treimi dintre ei.

c) Adunarea reglementează modalităţile alegerii şi eventualei realegeri a membrilor Comitetului executiv.

6. a) Comitetul executiv

i) pregăteşte proiectul ordinii de zi a adunării;

îi) supune adunării propuneri referitoare la proiectele de program şi de buget trienal ale uniunii, pregătite de către directorul general;

iii) se pronunţa, în limitele programului şi ale bugetului trienal, asupra programelor şi bugetelor anuale pregătite de către directorul general;

iv) supune adunării, cu comentariile corespunzătoare, rapoartele periodice ale directorului general şi rapoartele anuale de verificare a conturilor;

v) ia toate măsurile utile în vederea executării programului uniunii de către directorul general, în conformitate cu hotărîrile adunării şi ţinînd seama de împrejurările care survin între doua sesiuni ordinare ale adunării;

vi) îndeplineşte orice alte sarcini care îi sînt atribuite în cadrul prezentei convenţii.

b) Asupra chestiunilor care interesează deopotrivă şi alte uniuni administrate de organizaţie, Comitetul executiv statuează luînd cunoştinţa de avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei.

7. a) Comitetul executiv se întruneşte o dată pe an în sesiune ordinară, la convocarea directorului general, pe cît posibil în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu Comitetul de coordonare al organizaţiei.

b) Comitetul executiv se întruneşte în sesiune extraordinară la convocarea adresată de către directorul general, fie din iniţiativa acestuia, fie la cererea preşedintelui sau sau a unui sfert din membrii săi.

8. a) Fiecare ţara membra a Comitetului executiv dispune de un vot.

b) Jumătate din ţările membre ale Comitetului executiv constituie cvorumul.

c) Hotărîrile sînt luate cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.

d) Abţinerea nu este considerată ca vot.

e) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura ţara şi nu poate vota decît în numele acesteia.

9. Ţările uniunii care nu sînt membre ale Comitetului executiv sînt admise la întrunirile sale în calitate de observatori.

10. Comitetul executiv adopta regulamentul sau interior.

1. a) Sarcinile administrative care incumba uniunii sînt îndeplinite de către Biroul internaţional, care succede Biroului uniunii reunit cu Biroul uniunii instituit prin Convenţia internationala pentru protecţia proprietăţii industriale.

b) Biroul internaţional asigura în special secretariatul diferitelor organe ale uniunii.

c) Directorul general al organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al uniunii şi o reprezintă.

2. Biroul internaţional aduna şi publică informaţiile privitoare la protecţia dreptului de autor. Fiecare ţara a uniunii comunică de îndată ce este posibil, Biroului internaţional, textul oricărei legi noi, precum şi orice texte oficiale cu privire la dreptul de autor.

3. Biroul internaţional publică o revista lunară.

4. Biroul internaţional procura oricărei tari a uniunii, la cererea sa, informaţii asupra chestiunilor privitoare la protecţia dreptului de autor.

5. Biroul internaţional elaborează studii şi efectuează servicii cu scopul de a usura protecţia dreptului de autor.

6. Directorul general şi orice membru al personalului desemnat de el iau parte, fără drept de vot, la toate întrunirile adunării, ale Comitetului executiv şi ale oricărui alt comitet de experţi, sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de către acesta este de drept secretarul acestor organe.

7. a) Biroul internaţional, potrivit directivelor adunării şi în cooperare cu Comitetul executiv, pregăteşte conferinţele de revizuire a dispoziţiilor convenţiei, altele decît cele cuprinse în art. 22-26.

b) Biroul internaţional poate consulta organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale asupra pregătirii conferinţelor de revizuire.

c) Directorul general şi persoanele desemnate de el iau parte, fără drept de vot, la deliberări în aceste conferinţe.

8. Biroul internaţional executa orice alte sarcini care îi sînt atribuite.

1. a) Uniunea are un buget.

b) Bugetul uniunii cuprinde veniturile şi cheltuielile proprii ale uniunii, contribuţia sa la bugetul cheltuielilor comune ale uniunilor, precum şi, dacă este cazul, suma pusă la dispoziţia bugetului conferinţelor organizaţiei.

c) Sînt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor cheltuielile care nu sînt atribuite în mod exclusiv uniunii, ci şi uneia sau mai multor alte uniuni administrate de către organizaţie. Partea uniunii la aceste cheltuieli comune este proporţională cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintă pentru ea.

2. Bugetul uniunii se stabileşte tinindu-se seama de necesităţile de coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de organizaţie.

3. Bugetul uniunii este finanţat din veniturile următoare

i) contribuţiile ţărilor uniunii;

îi) taxele şi sumele datorate pentru serviciile făcute de Biroul internaţional în numele uniunii;

iii) produsul vinzarii publicaţiilor Biroului internaţional privind uniunea şi drepturile aferente acestor publicaţii;

iv) donaţiile, legatele şi subvenţiile;

v) chiriile, dobinzile şi alte venituri.

4. a) Pentru determinarea părţii sale contributive la buget, fiecare ţara a uniunii este orinduita într-o clasa şi plăteşte contribuţiile sale anuale pe baza unui număr de unităţi, fixat precum urmează

Clasa I 25

Clasa a II-a 20

Clasa a III-a 15

Clasa a IV-a 10

Clasa a V-a 5

Clasa a VI-a 3

Clasa a VII-a 1

b) Fiecare ţara indica, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, dacă nu a făcut-o anterior, clasa în care doreşte să fie trecută. Ea poate să-şi schimbe clasa. Dacă alege o clasa inferioară, ţara respectiva trebuie să aducă acest lucru la cunoştinţa adunării, cu prilejul uneia dintre sesiunile sale ordinare. O astfel de modificare îşi produce efectul de la începutul anului civil următor acestei sesiuni.

c) Contribuţia anuală a fiecărei tari consista dintr-o sumă al carei raport faţă de suma totală a contribuţiilor anuale la bugetul uniunii tuturor ţărilor este acelaşi cu raportul dintre numărul unităţilor clasei în care este orinduita şi numărul total al unităţilor tuturor ţărilor.

d) Contribuţiile sînt datorate la 1 ianuarie al fiecărui an.

e) Ţara în întîrziere cu plata contribuţiilor sale nu-şi poate exercita dreptul sau de vot în nici unul din organele uniunii al căror membru este, dacă totalul restantelor sale este egal sau superior totalului contribuţiilor pe care le datorează pentru 2 ani expirati. Totuşi, ţara respectiva poate fi autorizata să-şi păstreze exerciţiul dreptului de vot în cadrul organului menţionat atît timp cît acesta socoteşte ca intirzierea rezultă din împrejurări excepţionale şi inevitabile.

f) În cazul cînd bugetul nu este adoptat înainte de începutul noului exerciţiu, bugetul anului precedent este reînnoit potrivit modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar.

5. Totalul taxelor şi al sumelor datorate pentru servicii făcute de către Biroul internaţional în numele uniunii este stabilit de directorul general, care raportează despre aceasta adunării şi Comitetului executiv.

6. a) Uniunea poseda un fond de rulment constituit printr-un vărsămînt unic efectuat de fiecare ţara a uniunii. Dacă fondul devine insuficient, adunarea hotărăşte majorarea lui.

b) Totalul varsamintului iniţial al fiecărei tari pentru fondul mai sus menţionat sau al participării la majorarea acestuia este proporţional cu contribuţia acestei tari pentru anul în cursul căruia fondul este constituit sau majorarea hotarita.

c) Proporţia şi modalităţile varsamintului sînt stabilite de către adunare, la propunerea directorului general şi după avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei.

7. a) Acordul asupra sediului, încheiat cu ţara pe teritoriul căreia organizaţia îşi are sediul, prevede că dacă fondul de rulment este insuficient, aceasta ţara acorda avansuri. Totalul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sînt acordate formează în fiecare caz obiectul unor acorduri separate între ţara în cauza şi organizaţie. Atît timp cît este obligată sa acorde avansuri, aceasta ţara dispune ex officio de un loc în Comitetul executiv.

b) Ţara prevăzută în subalineatul a şi organizaţia au fiecare dreptul de a denunta angajamentul de a acorda avansuri, prin mijlocirea unei notificări în scris. Denunţarea îşi produce efectul la 3 ani după sfîrşitul anului în cursul căruia ea a fost notificată.

8. Verificarea conturilor este asigurata, potrivit modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar, de către una sau mai multe tari ale uniunii sau de către controlori externi, care sînt, cu consimţămîntul lor, desemnaţi de adunare.

1. Propunerile pentru modificarea art. 22-25 şi a articolului prezent pot fi prezentate de orice ţara membra a adunării, de către Comitetul executiv sau de către directorul general. Aceste propuneri sînt comunicate de către acesta din urma ţărilor membre ale adunării cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examinării adunării.

2. Orice modificare a articolelor menţionate în alineatul 1 trebuie adoptată de adunare. Aceasta adoptare necesita trei pătrimi din voturile exprimate; cu toate acestea, orice modificare a art. 22 şi a prezentului alineat necesita patru cincimi din voturile exprimate.

3. Orice modificare a articolelor menţionate în alineatul 1 intră în vigoare la o luna după primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, făcute în conformitate cu regulile constituţionale respective, din partea a trei sferturi din ţările care erau membre ale adunării în momentul cînd modificarea a fost adoptată. Orice modificare astfel acceptată a mentionatelor articole leagă toate ţările care sînt membre ale adunării în momentul în care modificarea intră în vigoare, sau care devin membre ale acesteia la o dată ulterioară; totuşi, orice modificare care majorează obligaţiile financiare ale ţărilor uniunii nu leagă decît pe acelea dintre ele care au notificat acceptarea de către ele a modificării menţionate.

1. Prezenta convenţie va fi supusă revizuirilor pentru a i se aduce îmbunătăţiri de natura a perfectiona sistemul uniunii.

2. În acest scop, vor avea loc conferinţe în mod succesiv, într-una din ţările uniunii, între delegaţii acestor tari.

3. Sub rezerva dispoziţiilor art. 26, aplicabil la modificarea art. 22-26, orice revizuire a prezentei convenţii, inclusiv a Protocolului referitor la ţările în curs de dezvoltare, necesita unanimitatea voturilor exprimate.

1. a) Fiecare dintre ţările uniunii care a semnat prezentul act poate să-l ratifice şi, dacă nu l-a semnat, poate adera la el. Instrumentele de ratificare şi de aderare se depun la directorul general.

b) Fiecare dintre ţările uniunii poate declara, în instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ca ratificarea sau aderarea sa nu este aplicabilă

i) articolelor 1-21 şi Protocolului referitor la ţările în curs de dezvoltare, sau

îi) articolelor 22-26.

c) Dacă o ţara a uniunii a acceptat separat Protocolul referitor la ţările în curs de dezvoltare, potrivit art. 5 al acestui protocol, declaraţia sa, facuta conform punctului i al subalineatului precedent, nu se poate raporta decît la art. 1-20.

d) Fiecare dintre ţările uniunii care, potrivit subalineatelor b şi c, a exclus de la efectele ratificării sau aderării sale unul dintre cele doua grupuri de dispoziţii prevăzute în aceste doua subalineate, poate în orice moment ulterior sa declare ca extinde efectele ratificării sau aderării sale acestui grup de dispoziţii. O astfel de declaraţie va fi depusa la directorul general.

2. a) Sub rezerva dispoziţiilor art. 5 din Protocolul referitor la ţările în curs de dezvoltare, art. 1-21 şi protocolul intră în vigoare, faţă de primele cinci tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fără a se face o declaraţie după cum permite alineatul 1 b (i), la 3 luni după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau de aderare.

b) Art. 22-26 intră în vigoare, faţă de primele şapte tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fără a se face o declaraţie după cum permite alineatul 1 b (îi), la 3 luni după depunerea celui de-al saptelea instrument de ratificare sau de aderare.

c) Sub rezerva intrării în vigoare iniţiale, potrivit dispoziţiilor subalineatelor a şi b, a fiecăruia dintre cele doua grupuri de dispoziţii prevăzute în alineatul a b (i şi îi), şi sub rezerva dispoziţiilor alineatului 1 b, art. 1-26 şi Protocolul referitor la ţările în curs de dezvoltare intră în vigoare faţă de oricare ţara a uniunii, alta decît cele menţionate în subalineatele a şi b, care depune un instrument de ratificare sau de aderare, precum şi faţă de oricare ţara a uniunii care depune o declaraţie în aplicarea alineatului 1 d, la 3 luni de la data notificării de către directorul general a unei astfel de depuneri, afară numai dacă în instrumentul sau declaraţia depusa nu s-ar fi indicat o dată posterioară. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare faţă de aceasta ţara, la data astfel indicată.

d) Aplicarea Protocolului referitor la ţările în curs de dezvoltare, potrivit prevederilor art. 5 al acestui protocol, este admisă înainte de intrarea în vigoare a prezentului act, de îndată ce a fost semnat.

3. Faţa de oricare ţara a uniunii care depune un instrument de ratificare sau de aderare, art. 27-38 intră în vigoare la prima data cînd unul dintre grupurile de dispoziţii din alineatul 1 b intră în vigoare faţă de aceasta ţara, în conformitate cu alineatele 2 a, b sau c.

1. Orice ţara străină de uniune poate adera la prezentul act şi poate deveni, prin acest fapt, membra a uniunii. Instrumentele de aderare se depun la directorul general.

2. Faţa de orice ţara străină de uniune care a depus instrumentul sau de aderare cu o luna sau mai mult înaintea datei intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului act, acesta intră în vigoare la data la care dispoziţiile au intrat în vigoare pentru prima oara, prin aplicarea art. 28 pct. 2 a sau b, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare; totuşi

i) dacă art. 1-21 nu au intrat în vigoare la această dată, acea ţara va fi legată, în timpul perioadei interimare dinaintea intrării în vigoare a acestor dispoziţii şi în locul acestora, de art. 1-20 ale actului de la Bruxelles;

îi) dacă art. 22-26 nu au intrat în vigoare la această dată, acea ţara va fi legată, în timpul perioadei interimare dinaintea intrării în vigoare a acestor dispoziţii şi în locul acestora, de art. 21-24 ale actului de la Bruxelles.

Dacă o ţara indica o dată posterioară în instrumentul sau de aderare, prezentul act intră în vigoare faţă de acea ţara la data astfel indicată.

b) Faţa de orice ţara străină de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare la o dată posterioară intrării în vigoare a unui singur grup de dispoziţii ale prezentului act sau la o dată care o precede cu mai puţin de o luna, prezentul act intră în vigoare, sub rezerva celor prevăzute în subalineatul a, la 3 luni de la data la care aderarea sa a fost notificată de către directorul general, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare faţă de aceasta ţara la data astfel indicată.

3. Faţa de orice ţara străină de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare după data intrării în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, sau cu mai puţin de o luna înaintea acestei date, prezentul act intră în vigoare la 3 luni după data la care aderarea sa a fost notificată de către directorul general, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare faţă de acea ţara la data astfel indicată.

1. Sub rezerva excepţiilor posibile, prevăzute la alineatul următor şi la art. 28 pct. 1 b şi 33 pct. 2, precum şi în Protocolul referitor la ţările în curs de dezvoltare, ratificarea sau aderarea implica de plin drept accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezentul act.

2. a) Orice ţara a uniunii care ratifica prezentul act sau adera la el poate păstra beneficiul rezervelor pe care le-a formulat anterior, cu condiţia de a declara aceasta odată cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

b) Orice ţara străină de uniune poate, atunci cînd adera la prezentul act, sa declare ca înţelege sa substituie, cel puţin în mod provizoriu, articolului 8, privitor la dreptul de traducere, dispoziţiile art. 5 al Convenţiei de uniune din 1886, revizuită la Paris în 1896, fiind înţeles ca aceste dispoziţii nu privesc decît traducerea în limba sau în limbile acestei tari. Orice ţara a uniunii are facultatea de a aplica, în ceea ce priveşte dreptul de traducere a operelor avînd ca ţara de origine o ţara care face uz de o asemenea rezerva, o protecţie echivalenta cu cea acordată de aceasta din urma ţara.

c) Orice ţara poate, în orice moment, sa retragă astfel de rezerve, prin notificare adresată directorului general.

1. Orice ţara poate declara în instrumentul sau de ratificare sau de aderare sau poate informa în scris pe directorul general, în orice moment ulterior, ca prezenta convenţie este aplicabilă totalităţii sau unei părţi din teritoriile desemnate în declaraţia sau notificarea sa, pentru care îşi asuma responsabilitatea relaţiilor externe.

2. Orice ţara care a făcut o astfel de declaraţie sau a efectuat o astfel de notificare poate, în orice moment, sa notifice directorului general ca prezenta convenţie încetează a mai fi aplicabilă totalităţii sau unei părţi din aceste teritorii.

3. a) Orice declaraţie facuta în baza alineatului 1 produce efect la aceeaşi dată cu ratificarea sau cu aderarea în instrumentul căreia ea a fost inclusă şi orice notificare efectuată în baza acestui alineat produce efect la 3 luni de la notificarea sa de către directorul general.

b) Orice notificare efectuată în baza alineatului 2 produce efect la 12 luni de la primirea sa de către directorul general.

1. Prezentul act înlocuieşte în raporturile dintre ţările uniunii, şi în măsura în care el se aplică, Convenţia de la Berna din 9 septembrie 1886 şi actele de revizuire subsecvente. Actele în vigoare din trecut îşi păstrează aplicabilitatea, în totalitatea lor sau în măsura în care prezentul act nu le înlocuieşte în baza dispoziţiilor din acest alineat, în raporturile cu ţările uniunii care nu ar ratifica prezentul act sau nu ar adera la el.

2. Ţările străine de uniune care devin părţi ale prezentului act îl aplica, sub rezerva dispoziţiilor alineatului 3, faţă de orice ţara a uniunii care nu este parte în acest act sau care, deşi este parte la el, a făcut declaraţia prevăzută de art. 28 pct. 1 b (i). Aceste tari admit ca ţara respectiva a uniunii, în relaţiile sale cu ele

i) să aplice dispoziţiile din actul cel mai recent la care aceasta ţara este parte şi

îi) să aibă facultatea sa adapteze protecţia la nivelul prevăzut de prezentul act.

3. Ţările care, ratificind prezentul act sau aderind la el, au făcut vreuna sau toate rezervele autorizate prin Protocolul referitor la ţările în curs de dezvoltare, pot aplica aceste rezerve în raporturile lor cu celelalte tari ale uniunii care nu sînt părţi la actul de faţa sau care, deşi sînt părţi la el, au făcut o declaraţie potrivit art. 28 pct. 1 b (i), cu condiţia ca aceste din urma tari sa fi acceptat aceasta aplicare.

1. Orice diferend între doua sau mai multe tari ale uniunii, privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, care nu va fi rezolvat pe cale de negocieri, poate fi adus în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de către oricare dintre ţările în cauza, pe cale de petiţie conformă cu Statutul Curţii, afară de cazul cînd ţările în cauza nu s-ar înţelege asupra unui alt mod de reglementare.

2. Oricare ţara poate, în momentul cînd semnează prezentul act sau cînd depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, sa declare că nu se considera legată de dispoziţiile alineatului 1. În privinta oricărui diferend între o asemenea ţara şi orice alta ţara a uniunii, dispoziţiile alineatului 1 nu sînt aplicabile.

3. Orice ţara care a făcut o declaraţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului 2 poate, în orice moment, sa o retragă printr-o notificare adresată directorului general.

După intrarea în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, nici o ţara nu poate adera la acte anterioare prezentei convenţii.

1. Prezenta convenţie rămîne în vigoare pe o durată nelimitată.

2. Orice ţara poate să denunţe prezentul act prin notificare adresată directorului general. Aceasta denunţare implica şi denunţarea tuturor actelor anterioare şi nu-şi produce efectul decît faţă de ţara care a făcut-o, convenţia raminind în vigoare şi executorie faţă de celelalte tari ale uniunii.

3. Denunţarea produce efect la un an din ziua în care directorul general a primit notificarea.

4. Facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol nu poate fi exercitată de nici o ţara înaintea expirării unui termen de 5 ani, socotiţi de la data la care ţara respectiva a devenit membra a uniunii.

1. Orice ţara parte la prezenta convenţie se angajează sa adopte, potrivit constituţiei sale, măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prezentei convenţii.

2. Se înţelege ca în momentul în care o ţara depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare ea va fi în măsura, potrivit legislaţiei sale interne, să poată aplica dispoziţiile prezentei convenţii.

1. a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în limbile engleza şi franceza şi este depus în posesia guvernului Suediei.

b) Texte oficiale sînt întocmite de către directorul general, după consultări cu guvernele interesate, în limbile germană, spaniola, italiana şi portugheză, şi în alte limbi pe care adunarea le va putea indica.

c) În caz de contestaţie asupra interpretării diferitelor texte, textul francez va fi cel hotărîtor.

2. Prezentul act rămîne deschis spre semnare, la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.

3. Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului act, certificate pentru conformitate de către guvernul Suediei, guvernelor tuturor ţărilor uniunii şi, la cerere, guvernului oricărei alte tari.

4. Directorul general va inregistra prezentul act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

5. Directorul general notifica guvernelor tuturor ţărilor uniunii semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare şi a declaraţiilor cuprinse în aceste instrumente, sau făcute prin aplicarea art. 28 pct. 1 d, intrarea în vigoare a oricăror dispoziţii ale prezentului act, notificările de denunţare şi notificările făcute în aplicarea art. 31.

1. Pînă la intrarea în funcţiune a primului director general, referinţele, în prezentul act, la Biroul internaţional al organizaţiei sau la directorul general, sînt considerate ca se raportează respectiv la Biroul uniunii şi la directorul sau.

2. Ţările uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26 pot, timp de 5 ani după intrarea în vigoare a convenţiei pentru instituirea organizaţiei, se exercite, dacă doresc, drepturile prevăzute în art. 22-26 ale prezentului act, ca şi cum ar fi legate prin aceste articole. Orice ţara care doreşte sa exercite aceste drepturi va depune în acest scop la directorul general o notificare scrisă, care va produce efect de la data primirii ei. Aceste tari sînt considerate ca membre ale adunării pînă la expirarea perioadei menţionate.

3. Atita vreme cît toate ţările uniunii nu vor fi devenit membre ale organizaţiei, Biroul internaţional al organizaţiei activează şi ca birou al uniunii, iar directorul general şi ca director al acestui birou.

4. Cînd toate ţările uniunii vor fi devenit membre ale organizaţiei, obligaţiile şi bunurile biroului uniunii se vor transfera Biroului internaţional al organizaţiei.

pentru protecţia operelor literare şi artistice completată la Paris la 4 mai 1896, revizuită la Berlin la 13 noiembrie 1908, completată la Berna la 20 martie 1914, revizuită la Roma la 2 iunie 1928, revizuită la Bruxelles la 26 iunie 1948 şi revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967

___________

*)Traducere

Ţările uniunii, deopotrivă insufletite de dorinţa de a proteja într-un mod cît mai eficient şi mai uniform cu putinta drepturile autorilor asupra operelor literare şi artistice,

au hotărît sa revizuiasca şi sa completeze actul semnat la Berna la 9 septembrie 1886, completat la Paris la 4 mai 1896, revizuit la Berlin la 13 noiembrie 1908, completat la Berna la 20 martie 1914, revizuit la Roma la 2 iunie 1928 şi revizuit la Bruxelles la 26 iunie 1948.

În consecinţa, subscrişii plenipotentiari, după prezentarea deplinelor puteri, recunoscute în forma buna şi corespunzătoare, au convenit asupra celor ce urmează

PROTOCOL

REFERITOR LA ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE