CONVENŢIE CONSULARĂ din 1 iulie 1993

În înţelesul prezentei convenţii, expresiile de mai jos au sensul indicat în dreptul fiecăreia

1. oficiu consular: consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară;

2. circumscripţie consulară: teritoriul stabilit şi destinat oficiului consular pentru exercitarea funcţiilor sale;

3. şef al oficiului consular: persoana însărcinată sa acţioneze în aceasta calitate;

4. funcţionar consular: orice persoană însărcinată sa exercite funcţii consulare, inclusiv şeful oficiului consular;

5. angajat consular: orice persoană care face parte din serviciul administrativ sau tehnic al oficiului consular;

6. membru al personalului de serviciu: orice persoană afectată serviciului casnic al oficiului consular;

7. membru al oficiului consular: funcţionarii consulari, angajaţii şi membrii personalului de serviciu;

8. membru al personalului privat: orice persoană angajata numai în serviciul particular al unui membru al oficiului consular;

9. membru de familie: soţul (sotia), copiii minori şi părinţii unui membru al oficiului consular, cu condiţia sa locuiască împreună cu acesta;

10. localuri consulare: orice clădiri sau părţi din clădiri şi terenurile aferente, oricui ar aparţine, care sunt folosite numai pentru oficiul consular, inclusiv reşedinţa şefului oficiului consular;

11. arhive consulare: toate documentele, corespondenta, cărţile, filmele, benzile de înregistrare şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru împreună cu instrumentarul sau, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze;

12. corespondenta oficială: toată corespondenta referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale;

13. cetăţean al statului trimiţător: orice persoană care, în conformitate cu legislaţia statului trimiţător, are cetăţenia acestuia;

14. persoana juridică a statului trimiţător: orice persoană juridică constituită potrivit legislaţiei în vigoare în statul trimiţător şi care are naţionalitatea acestui stat;

15. nava a statului trimiţător: orice nava care navighează sub pavilionul statului trimiţător cu autorizaţia şi în conformitate cu legislaţia sa, cu excepţia navelor de război;

16. aeronava a statului trimiţător: orice aeronava înmatriculată în statul trimiţător în conformitate cu legislaţia sa şi purtind însemnul sau distinctiv.

1. Un oficiu consular se înfiinţează numai cu consimţământul statului de reşedinţa.

2. Sediul şi rangul unui oficiu, precum şi delimitarea circumscripţiei acestuia se stabilesc prin înţelegere între statul trimiţător şi statul de reşedinţa.

3. Orice modificare ulterioară cu privire la sediul şi rangul oficiului consular, precum şi la circumscripţia consulară se va face, de asemenea, numai prin înţelegere între cele doua părţi contractante.

1. Desemnarea şefului oficiului consular se face de statul trimiţător, după obţinerea pe cale diplomatică a acordului prealabil al statului de reşedinţa.

2. După obţinerea acordului prevăzut la paragraful 1, statul trimiţător va transmite pe cale diplomatică o patenta consulară Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Secretariatului Popular General pentru Legături Externe şi Cooperare Internationala, al statului pe teritoriul căruia şeful oficiului consular urmează să-şi desfăşoare activitatea, în care se vor menţiona numele complet al acestuia, gradul sau, sediul oficiului şi circumscripţia consulară.

3. Şeful oficiului consular are dreptul să-şi exercite funcţiile după obţinerea autorizaţiei emise de statul de reşedinţa.

4. Statul de reşedinţa are dreptul de a acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie pentru a-şi începe activitatea până la emiterea documentului de autorizare a numirii.

5. Imediat ce i s-a permis şefului oficiului consular, chiar cu titlu provizoriu, să-şi desfăşoare activitatea, statul de reşedinţa va lua toate măsurile pentru a-i da posibilitatea acestuia să-şi exercite funcţiile.

1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitate de a-şi exercită funcţiile sale sau dacă postul este vacant, statul trimiţător poate să imputerniceasca pe unul dintre funcţionarii consulari din cadrul aceluiaşi oficiu consular sau din alt oficiu consular de pe teritoriul statului de reşedinţa, sau pe unul dintre membrii personalului diplomatic al misiunii sale diplomatice în statul de reşedinţa, sa exercite temporar funcţia de şef al oficiului consular.

Ministerul Afacerilor Externe sau, după caz, Secretariatul Comitetului Popular pentru Legături Externe şi Cooperare Internationala al statului de reşedinţa, va fi informat despre numele complet al persoanei respective.

2. Persoana imputernicita temporar ca şef al oficiului consular are dreptul sa exercite funcţiile care revin şefului oficiului consular şi beneficiază de privilegiile şi imunităţile recunoscute acestuia prin prezenta convenţie.

3. Desemnarea unuia dintre membrii personalului diplomatic la oficiul consular conform paragrafului 1 nu afectează privilegiile şi imunităţile ce decurg din statutul sau diplomatic.

1. Funcţionarii consulari vor fi, de regula, cetăţeni ai statului trimiţător care nu au domiciliul pe teritoriul statului de reşedinţa.

2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu ai oficiului consular pot fi cetăţeni ai statului trimiţător, ai statului de reşedinţa sau cetăţeni ai unui stat terţ.

1. Statul trimiţător stabileşte numărul membrilor oficiului sau consular în funcţie de volumul de muncă şi de necesităţile unei normale desfăşurări a activităţii oficiului.

2. Statul de reşedinţa poate să ceara menţinerea numărului membrilor oficiului consular în limitele pe care le considera rezonabile şi normale ţinând seama de condiţiile şi situaţia din statul de reşedinţa şi de necesităţile oficiului consular.

Statul trimiţător notifica Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Secretariatului Comitetului Popular General pentru Legături Externe şi Cooperare Internationala al statului de reşedinţa

a) numirea membrilor unui oficiu consular, numele, prenumele, cetăţenia şi calitatea lor, sosirea acestora după numire la oficiul consular, plecarea definitivă sau încetarea funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbări referitoare la statutul lor, care se pot produce în timpul serviciului lor la oficiul consular;

b) sosirea şi plecarea definitivă a unui membru de familie şi, dacă este cazul, faptul ca o persoană devine sau încetează sa mai fie membru de familie;

c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului privat şi, dacă este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate;

d) angajarea şi încetarea angajării persoanelor care domiciliază în statul de reşedinţa în calitate de membri ai oficiului consular sau de membri ai personalului privat.

1. Statul de reşedinţa va elibera, gratuit, fiecărui funcţionar consular un document care să ateste dreptul acestuia de a-şi exercită funcţiile consulare pe teritoriul statului de reşedinţa.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică deopotrivă

a) angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu, dacă nu sunt cetăţeni ai statului de reşedinţa sau cetăţeni ai statului trimiţător ori ai unui stat terţ, domiciliaţi în statul de reşedinţa;

b) membrilor de familie, dacă nu sunt cetăţeni ai statului trimiţător ori ai unui stat terţ, domiciliaţi în statul de reşedinţa şi dacă nu exercita o activitate lucrativă în acest stat. ART. 9

Membrii oficiului consular nu vor desfăşura activitate comercială sau o alta profesiune în afară funcţiilor consulare sau a sarcinilor pe care le au la oficiul consular.

Funcţiile unui membru al oficiului consular încetează îndeosebi prin

1. notificarea de către statul trimiţător către statul de reşedinţa a faptului ca funcţiile acestuia au încetat;

2. retragerea autorizaţiei date de statul de reşedinţa;

3. notificarea de către statul de reşedinţa către statul trimiţător a faptului ca el a încetat sa mai considere persoana în cauza ca membru al personalului consular, în următoarele situaţii

a) statul de reşedinţa poate oricând, şi fără sa explice motivele hotărârii, sa informeze statul trimiţător, pe cale diplomatică, ca un funcţionar consular este "persoana non grata" sau ca un alt membru al personalului consular nu este acceptat. Într-o asemenea situaţie statul trimiţător va rechema persoana în cauza, va pune capăt funcţiilor sale în cadrul oficiului consular sau îi va retrage numirea, după caz;

b) dacă statul trimiţător refuza sa îndeplinească sau nu îndeplineşte într-un termen rezonabil obligaţiile care îi revin conform prevederilor de la lit. a), statul de reşedinţa poate, după caz, sa retragă autorizaţia data persoanei în cauza sau sa înceteze de a o mai considera ca membru al personalului consular.

1. Statul de reşedinţa acorda orice înlesniri pentru îndeplinirea funcţiilor oficiului consular şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite membrilor oficiului consular să-şi desfăşoare activitatea şi să se bucure de drepturile, imunităţile şi privilegiile acordate de prezenta convenţie.

2. Statul de reşedinţa va trata pe funcţionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii lor.

1. La sediul oficiului consular se va instala stema statului trimiţător şi o inscripţie cu denumirea oficiului consular, în limbile celor două părţi contractante.

2. Drapelul naţional al statului trimiţător poate fi arborat la sediul oficiului consular, la reşedinţa şefului oficiului consular şi pe mijlocul de transport folosit în exercitarea funcţiilor sale. 3. În exercitarea drepturilor acordate prin prezentul articol se va ţine seama de legile, regulamentele şi uzanţele din statul de reşedinţa.

1. În conformitate cu legislaţia statului de reşedinţa, statul trimiţător poate să dobindeasca, sa închirieze ori sa posede terenuri, clădiri sau părţi din clădiri pentru nevoile oficiului consular, precum şi locuinţe pentru membrii personalului consular, cetăţeni ai statului trimiţător.

2. Statul de reşedinţa va acorda statului trimiţător tot sprijinul necesar pentru a dobîndi sau poseda imobile prevăzute la paragraful 1, inclusiv locuinţe corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.

3. Statul trimiţător are obligaţia de a se conformă legislaţiei statului de reşedinţa referitoare la construcţii şi sistematizare sau alte restrictii aplicabile în regiunea unde sunt situate imobilele prevăzute la paragraful 1.

1. Localurile consulare sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţa nu pot pătrunde în aceste localuri decît cu consimţământul şefului oficiului consular, al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţător sau al persoanei desemnate de către unul dintre aceştia.

2. Statul de reşedinţa are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea localurilor consulare şi a împiedica violarea sau deteriorarea acestor localuri, precum şi pentru a împiedica tulburarea liniştii oficiului consular ori atingerea demnităţii sale.

3. Localurile consulare, mijloacele de transport şi orice alte bunuri destinate a fi folosite pentru exercitarea activităţii oficiului consular, indiferent cine ar fi proprietarul lor, nu pot face obiectul nici unei forme de perchezitie, rechiziţie, sechestru sau măsuri de executare silită; mijloacele de transport aflate în afară localurilor consulare nu pot fi perchezitionate sau reţinute decît cu consimţământul şefului oficiului consular sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţător.

4. Localurile consulare nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare.

1. Imobilele asupra cărora statul trimiţător deţine calitatea de proprietar sau locatar şi care sunt folosite în scopul activităţii consulare ori care servesc drept reşedinţa pentru funcţionarii consulari sunt scutite de impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale sau locale, cu excepţia taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate.

În cazul imobilelor deţinute ca locatar, de către statul trimiţător, scutirea fiscală nu se va aplica pentru impozitele sau taxele care, potrivit legislaţiei statului de reşedinţa, nu sunt în sarcina locatarilor.

2. Mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţător, destinate a fi folosite pentru îndeplinirea activităţii consulare, sunt de asemenea scutite de impozitele şi taxele menţionate la paragraful 1.

3. Sumele încasate ca drepturi şi taxe, pe care legile şi regulamentele statului trimiţător le prevăd pentru serviciile consulare, sunt deopotrivă scutite de orice impozite şi taxe în statul de reşedinţa.

Arhivele şi documentele consulare sunt inviolabile în orice moment şi oriunde s-ar afla.

1. Statul de reşedinţa permite şi protejeaza libertatea de comunicare a oficiului consular pentru orice scopuri oficiale. În comunicarea cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte oficii consulare ale statului trimiţător, oriunde ar fi ele situate, oficiul consular poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post de emisie şi recepţie decît cu asentimentul prealabil al statului de reşedinţa. Dacă sunt folosite mijloace de comunicare publice, condiţiile în vigoare pentru misiunile diplomatice vor fi aplicate şi oficiilor consulare.

2. Corespondenta oficială a oficiului consular este inviolabilă.

3. Valiza consulară nu va fi nici deschisă şi nici reţinută. Cu toate acestea, dacă autorităţile competente ale statului de reşedinţa au motive serioase sa creadă ca valiza conţine altceva decît corespondenta, documentele sau obiectele prevăzute în prezentul articol, acestea pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenta lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiţător, acreditat în statul de reşedinţa. Dacă cererea este refuzată de autorităţile statului trimiţător, valiza va fi returnată la locul de origine.

4. Coletele care constituie valiza diplomatică sau consulară trebuie să fie sigilate, sa poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decît corespondenta oficială şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinţă oficială. 5. Curierii consulari ai statului trimiţător se bucura pe teritoriul statului de reşedinţa de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi de care se bucura curierii diplomatici, sub rezerva de a avea asupra lor documente oficiale care să le ateste calitatea şi sa precizeze numărul de colete care constituie valiza consulară.

Curierul diplomatic sau consular nu poate fi nici cetăţean al statului de reşedinţa, nici să aibă domiciliul în acest stat.

6. Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave comerciale sau aeronave civile care trebuie să sosească într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial cu indicarea numărului de colete care constituie valiza, însă el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităţile locale competente, oficiul consular poate să trimită pe unul dintre membrii săi pentru a prelua direct şi nestingherit valiza de la comandantul navei sau aeronavei, precum şi să-i predea o asemenea valiza.

Sub rezerva legislaţiei statului de reşedinţa, referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus unor reguli speciale din motive de securitate naţionala sau de interes public, membrii oficiului consular pot să se deplaseze liber pe teritoriul statului de reşedinţa.

1. Şeful oficiului consular nu este supus jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de reşedinţa.

Totuşi prevederile paragrafului 1 nu se aplică în cazul unei acţiuni civile

a) care rezultă dintr-un contract pe care şeful oficiului consular nu l-a încheiat, în mod expres sau implicit, în calitatea sa de mandatar al statului trimiţător; sau

b) intentată de un terţ pentru o paguba rezultată dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţa de un vehicul, o nava sau o aeronava.

2. Persoana şefului oficiului consular este inviolabilă. Nici o măsura de executare nu poate fi luată contra sa, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit. a) şi b) de la paragraful 1 şi numai dacă executarea poate avea loc fără a aduce atingere inviolabilitatii persoanei sau reşedinţei sale.

3. Membrii de familie ai şefului oficiului consular se bucura de imunitate de jurisdicţie penală şi inviolabilitate personală în statul de reşedinţa, cu condiţia să fie numai cetăţeni ai statului trimiţător, sa nu aibă domiciliul în statul de reşedinţa şi sa nu exercite activităţi cu caracter lucrativ în statul de reşedinţa.

1. Membrii oficiului consular nu sunt supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de reşedinţa pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor consulare.

2. Totuşi prevederile de la paragraful 1 nu se aplică în cazul unei acţiuni civile

a) care rezultă din încheierea unui contract de către un membru al personalului consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiţător; sau

b) intentată de un terţ pentru o paguba rezultată dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţa de un vehicul, o nava sau aeronava.

3. Membrii de familie ai membrilor personalului consular beneficiază, în măsura în care contextul o permite, de facilităţile, privilegiile şi imunităţile recunoscute acestora din urma, în afară de cazul în care ei sunt cetăţeni ai statului de reşedinţa sau rezidenţi permanenţi în acest stat ori exercita o activitate cu caracter lucrativ în acest stat.

1. Pentru actele îndeplinite în afară funcţiilor lor, funcţionarii consulari nu pot fi deţinuţi sau arestaţi preventiv decît în caz de crima grava ca urmare a unei hotărâri pronunţate de autoritatea judiciară competenţa. Prin crima grava se înţelege orice infracţiune comisă cu intenţie şi pentru care legislaţia statului de reşedinţa prevede o pedeapsă privativă de libertate de maximum 3 ani.

2. Cu excepţia cazului prevăzut la paragraful 1, funcţionarii consulari nu pot fi incarcerati şi nici supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, decît în cazul executării unei hotărâri judecătoreşti definitive.

3. Când o procedură penală este angajata împotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi procedura trebuie să fie condusă cu consideraţia care este datorată funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale, în asemenea mod încât ea sa stînjenească cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci când, în împrejurările menţionate la paragraful 1, a devenit necesar ca un funcţionar consular să fie pus în stare de detenţie preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.

4. În caz de arestare sau de detenţie preventivă a unui membru al personalului consular ori de urmărire penală îndreptată împotriva lui, statul de reşedinţa este obligat sa informeze, de îndată, despre aceasta, pe şeful oficiului consular.

1. Membrii oficiului consular pot fi chemaţi să depună ca martori în cursul procedurilor judiciare sau administrative. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot refuza să depună ca martori, în afară cazurilor menţionate la paragraful 3. Dacă un funcţionar consular refuza să depună mărturie, nici o măsura coercitivă sau alta sancţiune nu-i poate fi aplicată.

2. Autoritatea care solicită mărturia trebuie să evite a stinjeni pe funcţionarul consular sau pe angajatul consular în îndeplinirea funcţiilor sale. Ea poate să primească depozitia funcţionarului consular la reşedinţa acestuia ori la oficiul consular sau sa accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil.

3. Membrii oficiului consular nu sunt ţinuţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor şi nici să prezinte corespondenta şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experţi asupra dreptului naţional al statului trimiţător.

4. Funcţionarii consulari chemaţi să depună ca martori pot face o declaraţie fără a depune jurămînt, chiar dacă legile statului de reşedinţa prevăd o astfel de obligaţie.

1. Membrii oficiului consular sunt scutiţi în statul de reşedinţa de orice serviciu naţional şi de orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile care le-ar înlocui. Ei sunt scutiţi, de asemenea, de toate obligaţiile prevăzute de legile şi regulamentele acestui stat în materie de înregistrare a străinilor şi permis de şedere.

2. Totuşi dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu care nu sunt angajaţi permanenţi ai statului trimiţător sau care exercită activitate particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinţa.

1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, membrii oficiului consular sunt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţător, de la dispoziţiile privind asigurările sociale în vigoare în statul de reşedinţa.

2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 se aplică şi membrilor personalului particular care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacă

a) nu sunt cetăţeni ai statului de reşedinţa sau nu sunt rezidenţi permanenţi în acest stat; şi

b) sunt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurările sociale în vigoare în statul trimiţător sau într-un stat terţ.

3. Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la paragraful 2 nu li se aplică, trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurările sociale ale statului de reşedinţa le impun celui care angajează.

4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 nu împiedica participarea voluntara la regimul asigurărilor sociale existent în statul de reşedinţa, în măsura în care ea este admisă de acest stat.

1. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari sunt scutiţi de orice impozite şi taxe personale sau reale, naţionale, regionale şi comunale, cu excepţia

a) impozitelor indirecte care sunt în mod normal incluse în preţul mărfurilor sau serviciilor;

b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului de reşedinţa, sub rezerva dispoziţiilor art. 15;

c) taxelor percepute de către statul de reşedinţa pentru succesiuni şi oricărui transfer de bunuri, sub rezerva dispoziţiilor art. 27 lit. b);

d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare de orice natura, care îşi au sursa în statul de reşedinţa;

e) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;

f) taxelor de înregistrare, de grefa, de ipoteca şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor art. 15.

2. Membrii personalului de serviciu sunt scutiţi de orice impozite şi taxe pe retribuţiile pe care le primesc pentru activităţile lor oficiale.

3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale căror retribuţii sau salarii sunt supuse impozitului pe venit în statul de reşedinţa trebuie să respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele statului respectiv le impun în materie de impozit pe venit.

1. Potrivit dispoziţiilor legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de reşedinţa autorizeaza intrarea şi acorda scutirea de orice taxe vamale, impozite şi alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru

a) obiectele, inclusiv autoturismele, destinate folosinţei oficiale a oficiului consular;

b) obiectele destinate folosinţei personale a funcţionarilor consulari, inclusiv bunurile destinate instalării lor. Articolele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru folosirea lor directa de către cei interesaţi.

2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute la lit. b) de la paragraful 1 pentru articolele de consum, iar în ceea ce priveşte bunurile destinate folosinţei personale, numai pentru cele importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Bagajele personale ale funcţionarilor consulari, însoţite de către aceştia şi de membrii familiei lor, sunt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît în cazul când exista motive serioase să se presupună ca ar conţine alte obiecte decît cele menţionate la lit. b) de la paragraful 1, ori obiecte al căror import sau export este interzis de către lege şi regulamentele statului de reşedinţa ori supus legilor şi regulamentelor sale de carantina. Acest control nu poate să aibă loc decît în prezenta funcţionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat.

În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei sale, statul de reşedinţa este obligat

a) să permită transferul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor care au fost dobîndite în statul de reşedinţa şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului;

b) sa nu perceapă taxe naţionale, regionale sau comunale de succesiune sau de transfer asupra bunurilor mobile, cu condiţia ca aceste bunuri să se fi găsit pe teritoriul statului de reşedinţa numai datorită prezentei defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru al familiei sale.

1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţa sau rezidenţi permanenţi în acest stat, sunt supuşi jurisdicţiei statului de reşedinţa, cu excepţia actelor îndeplinite în exerciţiul funcţiilor lor şi nu beneficiază decît de privilegiile prevăzute la art. 22 paragraful 3.

2. Statul de reşedinţa trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la paragraful 1 astfel încât sa nu împiedice exercitarea funcţiilor oficiului consular.

1. Membrii oficiului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta convenţie din momentul intrării pe teritoriul statului de reşedinţa pentru a-şi ocupa postul, iar dacă se găsesc deja pe acest teritoriu, de la intrarea lor în funcţie la oficiul consular.

2. Membrii de familie beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta convenţie, în condiţiile următoare

a) din momentul în care membrul oficiului consular începe să se bucure de imunităţi şi privilegii potrivit paragrafului 1;

b) din momentul intrării pe teritoriul statului de reşedinţa, dacă au intrat pe acest teritoriu la o dată ulterioară celei prevăzute la lit. a);

c) din momentul când au devenit membri de familie, dacă au dobândit aceasta calitate la o dată ulterioară celor vizate la lit. a) şi b).

3. Când activitatea unui membru al oficiului consular ia sfârşit, imunităţile şi privilegiile sale, precum şi cele ale membrilor familiei sale încetează din momentul în care persoana în cauza părăseşte teritoriul statului de reşedinţa sau la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop. Imunităţile şi privilegiile angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţa sau care domiciliază în statul de reşedinţa, încetează din momentul în care persoanele în cauza îşi pierd calitatea lor de angajat consular sau de membru al personalului de serviciu.

4. Imunităţile şi privilegiile membrilor de familie încetează din momentul când aceştia nu mai fac parte din familia membrului oficiului consular. Totuşi, dacă aceste persoane declara ca înţeleg sa părăsească teritoriul statului de reşedinţa într-un termen rezonabil, imunităţile şi privilegiile lor subzistă până la data plecării lor.

5. În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua să se bucure de imunităţile şi privilegiile care le sunt recunoscute prin prezenta convenţie, până în momentul când ei părăsesc teritoriul statului de reşedinţa sau până la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.

6. Membrii personalului particular beneficiază de drepturile şi facilităţile care le sunt acordate prin prezenta convenţie pe timpul cît sunt angajaţi în aceasta calitate.

7. Pentru actele îndeplinite de membrii oficiului consular în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistă fără limita de durata.

1. Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile unui membru al oficiului consular, prevăzute de prezenta convenţie.

2. Renunţarea la privilegii şi imunităţi trebuie să fie de fiecare data expresă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol şi trebuie să fie comunicată în scris statului de reşedinţa.

3. Dacă un membru al oficiului consular angajează o procedură dintr-o materie în care ar beneficia de imunitate de jurisdicţie în virtutea art. 19 şi 20, el nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie faţă de nici o cerere reconvenţională legată direct de cererea principala.

4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu poate fi socotită ca implica renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a hotărârii, pentru care este necesară o renunţare distinctă.

Pentru toate mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţător, folosite de oficiile consulare, precum şi pentru toate mijloacele de transport aparţinând membrilor oficiului consular sau membrilor familiilor lor, este obligatorie asigurarea pentru daune cauzate terţilor.

Toate persoanele care beneficiază de privilegii şi imunităţi au obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de reşedinţa şi de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

1. Exercitarea funcţiilor consulare are drept scop

a) sa protejeze în statul de reşedinţa drepturile şi interesele statului trimiţător, precum şi ale cetăţenilor săi;

b) sa favorizeze dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice între statul trimiţător şi statul de reşedinţa şi sa promoveze în orice alt mod relaţii amicale între cele doua state;

c) să se informeze, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice ale statului de reşedinţa, să facă rapoarte în aceasta privinta către statul trimiţător şi sa dea informaţii persoanelor interesate;

d) sa acorde ajutor şi asistenţa cetăţenilor statului trimiţător.

2. Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetăţenii statului trimiţător se aplică deopotrivă, în mod corespunzător, persoanelor juridice ale statului trimiţător.

1. Funcţiile consulare sunt exercitate de către oficiile consulare. Ele sunt, de asemenea, exercitate de către misiunile diplomatice, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii.

2. Funcţionarul consular este autorizat sa exercite, în circumscripţia consulară, funcţiile prevăzute în prezenta convenţie, conform legislaţiei statului de reşedinţa şi în limitele admise de dreptul internaţional.

Funcţionarul consular poate, cu consimţământul statului de reşedinţa, să-şi exercite funcţiile consulare şi în afară circumscripţiei sale consulare.

3. În exercitarea funcţiilor lor, funcţionarii consulari pot să se adreseze

a) autorităţilor locale competente din circumscripţia lor consulară;

b) autorităţilor centrale competente ale statului de reşedinţa, dacă acest lucru este admis de legile, regulamentele şi uzanţele statului de reşedinţa sau de acordurile internaţionale în materie.

4. Funcţionarul consular se poate adresa direct Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Secretariatului Comitetului Popular General pentru Legături Externe şi Cooperare Internationala al statului de reşedinţa numai în absenta unui agent diplomatic al statului trimiţător.

1. Funcţionarul consular are dreptul, cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinţa, sa reprezinte pe cetăţenii statului trimiţător sau sa ia măsuri pentru asigurarea reprezentării lor adecvate în faţa tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţa, când aceşti cetăţeni, datorită absentei lor sau din orice alta cauza, nu-şi pot apara în timp util drepturile şi interesele.

2. Reprezentarea prevăzută la paragraful 1 încetează atunci când persoanele reprezentate şi-au desemnat un mandatar ori şi-au asumat ele însele apărarea drepturilor şi intereselor lor.

Funcţionarul consular are dreptul

a) sa înregistreze pe cetăţenii statului trimiţător care au domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia sa consulară. Înregistrarea efectuată de funcţionarul consular nu scuteşte pe cetăţenii vizati de obligaţia de a respecta legislaţia şi regulamentele statului de reşedinţa cu privire la şederea străinilor;

b) sa primească cereri şi declaraţii în materie de cetăţenie ale cetăţenilor statului trimiţător şi să le elibereze documentele referitoare la această cetăţenie;

c) sa elibereze, sa reînnoiască, sa rectifice, sa anuleze, sa retragă ori sa retina paşapoarte şi alte documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător;

d) sa acorde şi sa anuleze vizele şi documentele corespunzătoare persoanelor care doresc sa meargă în statul trimiţător.

1. În măsura în care legislaţia statului trimiţător îl abiliteaza, funcţionarul consular este autorizat

a) sa înregistreze naşterea şi decesul cetăţenilor statului trimiţător şi sa elibereze certificatele corespunzătoare;

b) sa oficieze căsătorii şi sa întocmească actele corespunzătoare, atunci când viitorii soţi sunt amindoi cetăţeni ai statului trimiţător, sub rezerva de a informa fără întârziere despre aceasta autorităţile competente ale statului de reşedinţa, dacă legislaţia acestuia o cere;

c) sa înregistreze căsătoria sau divorţul, obţinute conform legilor statului de reşedinţa, cu condiţia ca cel puţin una dintre părţi să fie cetăţean al statului trimiţător şi legile statului de reşedinţa sa nu se opună.

2. Dispoziţiile prevăzute la paragraful 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile impuse de legislaţia statului de reşedinţa.

3. Autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor comunică, fără întârziere şi fără cheltuieli, oficiului consular, copiile sau extrasele de pe actele de stare civilă privind cetăţenii statului trimiţător, care le sunt cerute în scop administrativ.

4. În măsura în care autorităţile competente ale statului de reşedinţa au cunoştinţa ca un cetăţean al statului trimiţător a decedat pe teritoriul statului de reşedinţa vor informa fără întârziere despre aceasta oficiul consular.

1. În măsura în care legislaţia statului de reşedinţa nu se opune, funcţionarul consular este autorizat sa îndeplinească, în circumscripţia sa consulară (în localul consular, la locuinta cetăţenilor statului trimiţător, la bordul navelor şi aeronavelor), următoarele activităţi

a) sa primească şi sa întocmească declaraţii ale cetăţenilor statului trimiţător şi să le certifice, să le legalizeze ori să le autentifice, după caz;

b) sa întocmească, sa certifice, sa autentifice şi sa primească în depozit testamente şi alte acte, precum şi declaraţii ale cetăţenilor statului trimiţător;

c) sa primească, sa întocmească, sa autentifice şi sa păstreze şi alte acte juridice încheiate între cetăţenii statului trimiţător, dacă aceste acte sunt destinate sa producă efecte juridice în afară teritoriului statului de reşedinţa. Aceasta nu se aplică contractelor privind stabilirea, transferul şi rezilierea drepturilor asupra bunurilor imobiliare situate în statul de reşedinţa;

d) sa dea data certa documentelor şi sa legalizeze semnăturile depuse pe aceste documente de către cetăţenii statului trimiţător;

e) sa traduca şi sa legalizeze orice acte şi documente care emana de la autorităţile statului trimiţător sau ale statului de reşedinţa, precum şi sa certifice traducerile, copiile şi extrasele de pe aceste documente;

f) sa legalizeze facturile şi certificatele de origine întocmite sau certificate de către autorităţile competente ale statului de reşedinţa;

g) sa îndeplinească alte activităţi notariale în numele statului trimiţător, în limitele prevăzute de legislaţia acestui stat.

2. Actele şi documentele menţionate la paragraful 1 au, în statul de reşedinţa, aceeaşi valoare juridică şi forta probanta ca şi documentele autentificate, legalizate ori certificate de către autorităţile judiciare sau alte autorităţi competente ale acestui stat.

1. În cazul în care un cetăţean al statului trimiţător a decedat pe teritoriul statului de reşedinţa, autoritatea competentă a acestuia va anunta, fără întârziere, despre acest deces, oficiul consular şi îi va comunică toate informaţiile de care dispune cu privire la moştenitori, legatari, domiciliul sau reşedinţa lor, activul succesoral, precum şi despre o eventuala existenta a unui testament. Autoritatea sus-menţionată va face o notificare asemănătoare oficiului consular al statului trimiţător şi în cazul în care ea deţine informaţii ca persoana decedata a lăsat o succesiune pe teritoriul unui stat terţ.

2. Autoritatea competenţa a statului de reşedinţa va anunta fără întârziere oficiul consular al statului trimiţător, atunci când o succesiune deschisă pe teritoriul statului de reşedinţa revine unei persoane, cetăţean al statului trimiţător, în calitate de moştenitor, legatar sau cu alt titlu.

3. Autoritatea competenţa a statului de reşedinţa va comunică, fără întârziere, oficiului consular al statului trimiţător, măsurile care au fost luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rămas pe teritoriul statului de reşedinţa ca urmare a decesului unui cetăţean al statului trimiţător.

Funcţionarul consular îşi poate da concursul, în mod direct sau prin intermediul unui delegat, la punerea în executare a măsurilor vizate în alineatul precedent.

El poate, de asemenea, sa vegheze ca drepturile succesorale ale cetăţenilor statului trimiţător să fie realizate şi ca sumele de bani, valorile sau celelalte bunuri mobile ale cetăţenilor statului trimiţător, rezultate din succesiuni deschise pe teritoriul statului de reşedinţa, să fie transmise acestor cetăţeni. Transmiterea se va efectua cu respectarea legilor statului de reşedinţa.

4. Dacă, după îndeplinirea pe teritoriul statului de reşedinţa a formalităţilor privitoare la succesiuni, mobilele succesiunii sau produsul vinzarii mobilelor sau imobilelor revin unui moştenitor, legatar sau titular de drepturi, cetăţean al statului trimiţător care nu domiciliază pe teritoriul statului de reşedinţa, nu a participat la procedura succesorală şi nici nu şi-a desemnat un mandatar, acele bunuri sau produsul vinzarii lor vor fi predate oficiului consular al statului trimiţător pentru a fi puse la dispoziţia moştenitorului, legatarului sau titularului de drepturi, cu condiţia ca

a) autorităţile competente ale statului de reşedinţa sa fi autorizat remiterea bunurilor succesorale sau a produsului vinzarii lor;

b) toate datoriile succesiunii, declarate în termenul prescris de legislaţia de reşedinţa, sa fi fost plătite sau garantate;

c) să fie dovedită calitatea de moştenitor, legatar sau titular de drepturi;

d) taxele şi drepturile asupra succesiunii sa fi fost plătite sau garantate.

5. În cazul în care un cetăţean al statului trimiţător se afla temporar pe teritoriul statului de reşedinţa şi decedează pe acest teritoriu, lucrurile personale şi sumele de bani rămase de la defunct şi nereclamate de nici un moştenitor prezent vor fi predate, cu titlu provizoriu, fără vreo alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţător, spre a li se asigura păstrarea, cu respectarea dreptului pentru autorităţile administrative sau judiciare ale statului de reşedinţa de a le prelua în interesul justiţiei.

Exportul lucrurilor şi transferul sumelor de bani se vor face cu respectarea legislaţiei statului de reşedinţa.

6. În măsura în care prezentul articol nu prevede altfel, dispoziţiile art. 35 din aceasta convenţie sunt aplicabile şi în materie de succesiuni.

1. Autorităţile statului de reşedinţa înştiinţează, fără întârziere, oficiul consular competent, atunci când au cunoştinţa, despre cazurile în care ar urma să se procedeze la numirea unui tutore sau curator în favoarea unui cetăţean al statului trimiţător care se afla, permanent sau temporar, în statul de reşedinţa.

2. Funcţionarul consular poate să intervină pe lângă autorităţile competente, în limitele admise de legile statului de reşedinţa, în toate cazurile privind tutela şi curatela instituită sau care urmează a se institui în favoarea cetăţenilor statului trimiţător şi pentru a se asigura administrarea bunurilor celor absenţi; el poate, de asemenea, sa propună autorităţilor competente ale statului de reşedinţa persoanele cărora urmează a li se incredinta misiunea sa îndeplinească funcţiile de tutore sau curator.

3. Dispoziţiile art. 35 din prezenta convenţie sunt aplicabile în ceea ce priveşte protecţia şi apărarea drepturilor şi intereselor minorilor, ale altor persoane incapabile sau ale cetăţenilor capabili care au nevoie să fie apăraţi de către un curator.

1. Funcţionarul consular are dreptul sa comunice cu cetăţenii statului trimiţător, să-i viziteze, să-i îndrume, să le acorde ajutor în relaţiile lor cu autorităţile administrative şi judiciare ale statului de reşedinţa în problemele care intră în competenţa acestor autorităţi şi sa ia măsuri în scopul de a le asigura asistenţa juridică şi reprezentarea în justiţie.

2. Statul de reşedinţa nu limitează posibilităţile de comunicare ale cetăţeanului statului trimiţător cu oficiul consular şi nu împiedica intrarea acestui cetăţean în localurile consulare.

3. Autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor acorda ajutor funcţionarului consular pentru obţinerea de informaţii referitoare la un cetăţean al statului trimiţător, cu scopul de a permite funcţionarului sa stabilească legătură şi sa intilneasca pe acel cetăţean.

1. Autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor înştiinţa, fără întârziere şi în orice caz, în termen de 7 zile, oficiul consular al statului trimiţător, când în circumscripţia sa consulară un cetăţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricărei alte măsuri de limitare a libertăţii personale. Orice comunicare adresată oficiului consular de către persoana arestata ori supusă vreunei alte forme de limitare a libertăţii personale trebuie, de asemenea, să fie transmisă de autorităţile sus-menţionate, în termen de cel mult 10 zile.

2. Funcţionarul consular are dreptul sa viziteze pe cetăţeanul statului trimiţător, care, în circumscripţia sa este în stare de arest preventiv sau care executa o pedeapsă cu închisoare ori a cărui libertate a fost restrînsa sub o alta forma, se poarte convorbiri şi corespondenta cu acest cetăţean. Întîlnirea va avea loc în cel mai scurt timp de la data cererii sale. Repetarea vizitei este posibila la cererea prealabilă şi la intervale de timp rezonabile.

3. Drepturile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 se pot exercita numai în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţa, cu rezerva totuşi ca aceste legi şi regulamente nu trebuie să facă inoperante sus-amintitele drepturi.

4. Autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor informa pe cetăţeanul statului trimiţător care se afla arestat, în stare de detenţie sau supus oricărei alte forme de limitare a libertăţii sale personale, despre posibilitatea de comunicare care îi este acordată în baza prezentului articol.

1. Funcţionarul consular are dreptul sa acorde ajutor şi asistenţa navelor statului trimiţător care intra sau care se găsesc într-un port, în apele teritoriale sau în alt loc de ancorare, situate în limitele circumscripţiei sale consulare. El poate să urce la bordul acestor nave de îndată ce li s-a admis libera practica şi sa comunice liber cu comandantul navei, cu membrii echipajului, precum şi cu pasagerii cetăţeni ai statului trimiţător. El poate, de asemenea, sa acţioneze pentru a înlesni intrarea, staţionarea şi plecarea navelor statului trimiţător din porturile circumscripţiei sale consulare.

2. Capitanul sau orice alt membru al echipajului poate să meargă în mod liber la oficiul consular, dacă acesta îşi are sediul în portul unde se afla nava. Dacă oficiul consular nu este situat în port, aceasta comunicare este condiţionată de obţinerea consimtamintului autorităţii competente, potrivit legii în vigoare în statul de reşedinţa.

1. În măsura în care legislaţia statului trimiţător îl autorizeaza, funcţionarul consular are dreptul sa ia legătură cu echipajul navelor statului trimiţător, să le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, să asigure aplicarea pe aceste nave a legilor statului trimiţător referitoare la navigaţie.

Fără a aduce atingere competentei autorităţilor statului de reşedinţa şi în măsura în care legislaţia statului trimiţător îl autorizeaza, funcţionarul consular are, de asemenea, dreptul sa ia măsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave.

În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular poate să solicite concursul şi asistenţa autorităţilor statului de reşedinţa.

2. Autorităţile statului de reşedinţa nu vor interveni în nici o cauza aparuta la bordul navei, cu excepţia acelor dezordini care ar fi de natura sa tulbure liniştea şi ordinea publică pe uscat sau în port, ori sa aducă atingere sănătăţii sau securităţii publice sau în care s-ar găsi implicate persoane străine de echipaj.

3. Funcţionarul consular are dreptul, conform legilor statului de reşedinţa, sa însoţească pe căpitan sau pe un alt marinar de pe nava statului trimiţător, atunci când acesta este invitat să apară în faţa tribunalelor şi a altor autorităţi ale statului de reşedinţa.

În cazul în care autorităţile statului de reşedinţa ar avea intenţia sa ia, potrivit competentei lor, măsuri de conservare, de executare sau de constringere la bordul unei nave a statului trimiţător, ele vor înştiinţa, în prealabil, oficiul consular pentru ca un funcţionar consular să poată asista la efectuarea unor astfel de măsuri. Dacă, în caz de urgenta, nu a fost posibila înştiinţarea prealabilă a oficiului consular, iar nici un funcţionar consular nu a fost prezent la luarea măsurilor, autorităţile statului de reşedinţa vor informa neîntîrziat oficiul consular despre măsurile luate.

Oficiul consular va fi înştiinţat, de asemenea, dacă un membru al echipajului navei urmează să fie interogat de către autorităţile statului de reşedinţa.

Dispoziţiile art. 43, 44 şi 45 nu sunt opozabile autorităţilor statului de reşedinţa în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei şi reglementărilor vamale, a măsurilor de carantina sanitară, precum şi a altor măsuri de control referitoare la sănătatea publică, poliţia portuara, poluarea apelor marii, salvarea vieţii omeneşti şi a mărfurilor şi accesul străinilor.

1. Dacă o nava a statului trimiţător naufragiaza, esueaza sau suferă orice alta avarie în apele teritoriale sau interioare ale statului de reşedinţa, autorităţile competente ale acestui stat trebuie să informeze cît mai curînd posibil despre aceasta oficiul consular şi sa îl înştiinţeze despre măsurile întreprinse sau avute în vedere pentru salvarea pasagerilor, echipajului, navei, încărcăturii şi proviziilor.

Funcţionarul consular poate să acorde ajutor navei, membrilor echipajului şi pasagerilor, precum şi sa ia măsuri în vederea ocrotirii încărcăturii şi repararii navei. El poate, de asemenea, să se adreseze autorităţilor statului de reşedinţa pentru a le solicita luarea unor astfel de măsuri.

În măsura în care legislaţia statului de reşedinţa nu se opune, autorităţile competente ale acestui stat vor invita pe funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisă pentru stabilirea cauzelor avariei, eşuării sau naufragiului.

2. Dacă armatorul, proprietarul sau orice altă persoană autorizata sa acţioneze în numele lor nu poate lua măsurile necesare pentru conservarea şi administrarea navei, încărcăturii sau proviziilor, funcţionarul consular poate să ia măsurile pe care aceştia le-ar fi luat ei înşişi în acest scop.

3. Dispoziţiile paragrafului 2 se aplică, deopotrivă, pentru orice obiect, aparţinând unui cetăţean al statului trimiţător şi care provine din incarcatura sau proviziile unei nave a statului trimiţător ori a unui stat terţ, care a fost găsit pe coasta sau în apropierea coastei statului de reşedinţa sau adus într-un port din circumscripţia consulară.

4. Autorităţile competente ale statului de reşedinţa acorda funcţionarului consular sprijinul necesar pentru luarea măsurilor ce se impun în caz de naufragiu sau avarii ale navei.

5. Nava care a suferit un naufragiu sau o avarie grava, incarcatura sa şi proviziile aflate la bord nu sunt supuse taxelor vamale pe teritoriul statului de reşedinţa, dacă nu sunt livrate spre folosinţă sau consum în acest stat.

6. Funcţionarul consular are dreptul, conform legislaţiei statului trimiţător, sa primească orice declaraţie şi sa elibereze orice document în legătură cu

a) înmatricularea sau radierea navei din registrul statului trimiţător;

b) cumpărarea de nave străine destinate a fi înmatriculate în registrul statului trimiţător sau vânzarea navelor acestui stat în străinătate;

c) armarea sau dezarmarea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţător;

d) pierderea sau avarierea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţător.

Dispoziţiile art. 43-47 din prezenta convenţie se aplică, în mod corespunzător, aeronavelor statului trimiţător, în măsura în care ele nu sunt contrare altor convenţii în vigoare între cele doua state contractante.

În afară funcţiilor prevăzute în prezenta convenţie, funcţionarul consular poate exercita orice alta funcţie consulară încredinţată de statul trimiţător şi admisă expres de către statul de reşedinţa sau la care acest stat, informat în prealabil, nu s-a opus.

Oficiul consular poate să perceapă pe teritoriul statului de reşedinţa drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiţător le prevăd pentru actele şi serviciilor consulare.

Oficiul consular al statului trimiţător poate să exercite funcţii consulare pentru un stat terţ după obţinerea aprobării statului de reşedinţa.

Membrii misiunii diplomatice a statului trimiţător, care exercită funcţii consulare, continua să se bucure în statul de reşedinţa de privilegiile şi imunităţile ce decurg din statutul lor diplomatic.

Cele doua părţi contractante pot numi sau accepta consuli onorifici în raporturile lor bilaterale, în conformitate cu uzanţele internaţionale, cu respectarea legislaţiei lor şi în concordanta cu prevederilor prezentei convenţii.

1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, în conformitate cu reglementările fiecăruia dintre cele doua state contractante şi va intră în vigoare începând cu data schimbului instrumentelor de ratificare.

2. Prezenta convenţie se încheie pe durata nelimitată. Oricare dintre cele doua state contractante poate să o denunţe. Aceasta denunţare produce efecte după 6 luni de la data notificării în scris a acestei hotărâri către celălalt stat contractant.

Facuta la Bucureşti la 1 iulie 1993, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba arabă, ambele texte având aceeaşi valoare.

Drept pentru care împuterniciţii celor două state contractante au semnat prezenta convenţie.

Pentru România,

Ioan Maxim

ambasador,

director general al Direcţiei

generale juridice şi consulare

Pentru Marea Jamahirie Arabă Libiana

Populara Socialistă,

Abdullatif Hussein Mehemed Elfughi,

director

al Departamentului consular

──────────────────────

între România şi Marea Jamahirie Arabă Libiana Populara Socialistă

România şi Marea Jamahirie Arabă Libiana Populara Socialistă,

în dorinţa de a dezvolta legăturile de prietenie dintre ele pe baza respectării principiilor suveranităţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc,

dorind sa reglementeze relaţiile lor consulare, sa definească drepturile, privilegiile şi imunităţile oficiilor consulare şi ale membrilor acestora şi să asigure protejarea intereselor lor şi ale cetăţenilor lor,

au hotărît sa încheie o convenţie consulară şi au convenit asupra celor ce urmează

Capitolul 1

Definiţii

Capitolul 2

Relaţii consulare

Capitolul 3

Facilităţi, privilegii şi imunităţi

Capitolul 4

Funcţii consulare

Capitolul 5

Dispoziţii finale