DECIZIA nr. 17 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Alina Oprișan - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu în Dosarul nr. 15.198/3/2021 al Tribunalului București - Secția I penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.512D/2021.

2. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.469D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Constantin Alexandru Păun în Dosarul nr. 16.247/3/2021 al Curții de Apel București - Secția I penală.

3. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

4. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.469D/2021 la Dosarul nr. 2.512D/2021, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, pentru că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzelor, în care s-au formulat contestații la executare cu privire la hotărâri definitive, în temeiul art. 595 din Codul de procedură penală. Susține că norma criticată a fost introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și reglementează o cauză de nepedepsire pentru a cărei incidență este necesară asumarea conduitei inculpaților/participanților la comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005. Această cauză de nepedepsire este operabilă până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cursul unui proces penal, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 66 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 28 ianuarie 2022, făcând vorbire despre natura acestei cauze de nepedepsire.

6. Pe de altă parte, susține că norma criticată nu intră sub incidența principiului retroactivității, întrucât în cauză pedepsele definitive care pot fi aplicabile nu pun problema aplicării legii penale mai favorabile. Numai în măsura în care dispozițiile criticate ar fi reglementat cu privire la intervenția unei pedepse, ceea ce nu este cazul, care să impună, eventual, reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de lege, s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile, prevăzută în art. 15 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele

7. Prin Încheierea din 28 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.198/3/2021, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind intervenirea unei legi penale noi, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (art. 595 din Codul de procedură penală).

8. Prin Decizia penală nr. 361/C din 1 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.247/3/2021, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Constantin Alexandru Păun într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulate de autor împotriva unei sentințe penale.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază, în esență, că textul criticat este neconstituțional în măsura în care nu permite aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile tuturor situațiilor născute sub imperiul legii vechi și care au fost soluționate definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021.

10. Autorul excepției din Dosarul nr. 2.512D/2021 consideră că, pentru a răspunde imperativului principiului nediscriminării și egalității în fața legii, dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 trebuie să fie operante pentru toți inculpații aflați în aceeași situație juridică. Din perspectiva succesiunii în timp a legii penale, autorul apreciază că dispozițiile criticate reprezintă o lege penală mai favorabilă, deoarece înainte de soluționarea definitivă a cauzei nu exista opțiunea înlocuirii răspunderii penale, prin repararea integrală a prejudiciului și plata sumei suplimentare de 20% din valoarea acestuia, și nici posibilitatea, în unele situații, de a fi aplicată pedeapsa amenzii. În final, consideră că, în situația inculpaților condamnați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021 pentru o infracțiune de evaziune fiscală, având asociat un prejudiciu mai mic de 50.000 euro (în echivalent în lei), care a fost integral recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecății, își găsește aplicabilitatea art. 6 alin. (3) din Codul penal, astfel încât condamnatul ar trebui să beneficieze de prevederile legii anterior menționate, ca lege penală mai favorabilă. Apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților condamnați, inclusiv celor care nu au contribuit în mod direct la recuperarea prejudiciului, conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021. Invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 101 din 17 februarie 2021, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005.

11. De asemenea, autorul excepției din Dosarul nr. 3.469D/2021 apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează că, în virtutea principiului constituțional al legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 55/2021, care îndeplinesc condițiile privind recuperarea prejudiciului, chiar dacă aceștia au depășit momentele procesuale prevăzute în actul normativ, inclusiv după judecarea definitivă a cauzei. Susține că prin soluția legislativă supusă analizei se generează o situație discriminatorie, deoarece inculpații care, sub efectul legii vechi, au adoptat o conduită procesuală adecvată - recunoscând faptele, solicitând judecata în procedură abreviată și achitând integral prejudiciul - ajung să fie dezavantajați în raport cu inculpații care au optat pentru procedura de judecată obișnuită, mai îndelungată.

12. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea condițiilor de aplicare a legii intră în competența legiuitorului. În plus, este evident că prin această solicitare petentul urmărește, în esență, să obțină rejudecarea cauzei sale, ceea ce ar contraveni autorității de lucru judecat.

13. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, din aceleași raționamente pentru care, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a admis ca limită temporală a aplicării dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1968 data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021, cu următorul conținut: „În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.“

18. Ulterior sesizării Curții, textul criticat a fost supus unor intervenții legislative succesive, fiind modificat prin art. XXIX pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, precum și prin art. I pct. 7 din Legea nr. 126/2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 13 mai 2024. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională se va pronunța asupra dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021.

19. În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat este contrar dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la valorile supreme ale statului român, principiul separației și echilibrului puterilor și principiul legalității, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul retroactivității legii penale mai favorabile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării și ale art. 24 - Dreptul la apărare. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) și, după caz, al art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 49 - Principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în speță este incidentă una dintre cauzele de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate, expres consacrate de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv lipsa legăturii dispozițiilor legale criticate cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, norma criticată instituie o cauză specială de nepedepsire, aplicabilă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Or, autorii excepției au fost condamnați definitiv anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005.

21. Interpretând dispozițiile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că dispozițiile legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată excepția (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 13, sau Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 15).

22. Curtea a reținut că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15).

23. Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).

24. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că dispozițiile criticate nu au legătură cu cauzele în care a fost ridicată excepția și, prin urmare, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu în Dosarul nr. 15.198/3/2021 al Tribunalului București - Secția I penală și de Constantin Alexandru Păun în Dosarul nr. 16.247/3/2021 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Alina Oprișan

-----