DECIZIA nr. 172 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Clinica Polisano - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 5.191/85/2017/a4 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.518D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât: dispozițiile criticate acordă legitimitate procesuală activă lichidatorului judiciar în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor; cu privire la calitatea acestuia există jurisprudență a Curții Constituționale în materie prin care s-a statuat că administratorul/lichidatorul judiciar are o poziție deosebită, nefiind parte în proces, ci participant la procedură cu rol și atribuții determinate de lege, care acționează atât în interesul debitorului insolvabil pentru reîntregirea patrimoniului, cât și pentru interesul creditorilor pentru îndestularea creanțelor; cu privire la calitatea procesuală pasivă în astfel de litigii, art. 122 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 prevede că aceasta aparține debitorului, după caz, terțului dobânditor sau subdobânditorului, iar în ceea ce privește debitorul, acesta va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special sau curatorul special, potrivit art. 53 alin. (3) din aceeași lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Sentința nr. 263 din 9 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.191/85/2017/a4, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Clinica Polisano - S.R.L. din Sibiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni cu privire la anularea unor acte și operațiuni frauduloase, acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt neconstituționale, în măsura în care, în virtutea acestora, se permite administratorului judiciar/lichidatorului judiciar al debitoarei să promoveze acțiuni în anularea actelor frauduloase, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 85/2014, după ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. În acest sens se învederează că: potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul/lichidatorul judiciar, care îi va conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor; prin această dispoziție imperativă, legiuitorul acordă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar un mandat ope legis (și nu convențional, care ar putea face obiectul unei renunțări) de reprezentare a intereselor debitoarei, după ridicarea dreptului de administrare al acesteia; în măsura în care, prin dispozițiile art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are posibilitatea, după ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, să introducă acțiune pentru anularea actelor frauduloase ale debitorului, rezultă în mod evident că administratorul judiciar în aceste litigii ar avea dublă calitate - de reclamant și de reprezentant ope legis al debitoarei, aceeași persoană având interese contrare în același cadru procesual; menținerea posibilității administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a deține calitate procesuală activă în acest gen de litigii, după ridicarea dreptului de administrare, în condițiile în care legea îl îndrituiește să reprezinte interesele debitoarei, având un mandat ope legis, evidențiază că acesta are interese contrare, aspect ce conduce la încălcarea dreptului la apărare al debitoarei și a dreptului la un proces echitabil; părțile cu interese contrare nu pot fi reprezentate de aceeași persoană, ipoteză în care pârâtul este reprezentat în litigiu de însuși reclamantul.

6. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins:– Art. 64 lit. c): „Principalele atribuții ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt: [...] c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor și operațiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor cauze de preferință, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;“;– Art. 118 alin. (1): „(1) Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acțiunii, părțile vor fi repuse în situația anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise.“

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (3) cu privire la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituție sunt menționate prevederile art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil, coroborat cu art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 64 din Legea nr. 85/2014 stabilesc principalele atribuții ale lichidatorului judiciar, care în procedura respectivă întreprinde diverse acte și operațiuni juridice, printre care se regăsesc și cele cuprinse în prevederile criticate în prezenta cauză, respectiv introducerea de acțiuni pentru anularea actelor și operațiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor cauze de preferință, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. De asemenea, art. 118 alin. (1) stabilește că acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117 (administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii), poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

13. Cu privire la rolul și atribuțiile administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a arătat că, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar au o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, în aplicarea principiului maximizării recuperării creanțelor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ (Decizia nr. 312 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 15 iulie 2013). În virtutea atribuțiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar întreprinde diverse acte și operațiuni juridice prevăzute de lege, în consonanță cu scopul acesteia, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și în conformitate cu caracterul procedurii insolvenței în diferite etape, respectiv procedura falimentului care este o procedură de insolvență concursuală colectivă și egalitară ce se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului (Decizia nr. 397 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 29 octombrie 2018, paragraful 19). Astfel, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar îi revine obligația, alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste operațiuni, întrucât, în dinamica legislativă, prin Legea nr. 85/2014 i s-au conferit mai multe atribuții care, în legislația anterioară, aparțineau judecătorului-sindic (Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, paragrafele 23 și 24). De altfel, potrivit art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, „administratorul judiciar este practicianul în insolvență compatibil, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de instanța de judecată, în procedura insolvenței, în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare“, iar „lichidatorul este practicianul în insolvență compatibil, autorizat în condițiile legii, desemnat să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată, și să exercite atribuțiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de instanța de judecată“.

14. Prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, inclusiv cu privire la art. 24 referitor la dreptul la apărare, Curtea a statuat că administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a formula acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale. În condițiile expres prevăzute de lege, dacă aceștia nu au introdus la judecătorul-sindic o astfel de acțiune, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor, care reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor (Decizia nr. 549 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, paragrafele 16-18). Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, în componentele sale, sau a dreptului la apărare, întrucât normele criticate sunt instituite tocmai pentru a da efectivitate prevederilor constituționale mai sus menționate, întreaga procedură a insolvenței și activitatea administratorului judiciar și/sau lichidatorului desfășurându-se sub controlul judecătorului-sindic, care se pronunță asupra legalității și temeiniciei acțiunilor și conținutului actelor practicienilor în insolvență. În contextul legislativ criticat este vorba de introducerea de acțiuni pentru anularea actelor și operațiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor cauze de preferință, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor, iar asupra acestor chestiuni se pronunță o instanță judecătorească, ce se bucură de independență și se caracterizează prin imparțialitate, printr-o procedură care respectă exigențele unui proces echitabil, în condițiile asigurării dreptului la apărare al părților, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanțiile procesuale pentru a-și valorifica în mod eficient drepturile ce decurg din procedura insolvenței.

15. În ceea ce privește celelalte chestiuni învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de către practicianul în insolvență, Curtea reține că acestea sunt chestiuni ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii, iar Legea nr. 85/2014 prevede mecanisme de sancționare a acestuia, respectiv judecătorul-sindic va sancționa administratorul judiciar cu amendă judiciară în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește ori îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic sau se poate atrage răspunderea juridică a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Astfel, art. 182 alin. (1) din aceeași lege prevede că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu rea-credință sau gravă neglijență, iar, distinct de aceste statuări, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun [art. 182 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].

16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Clinica Polisano - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 5.191/85/2017/a4 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 64 lit. c) și ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu

-----