DECIZIA nr. 389 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioana Roxana Pirsa în Dosarul nr. 1.623/1.748/2020/a1 al Judecătoriei Cornetu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 639D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că textul criticat reprezintă o transpunere a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Reprezentantul Ministerului Public precizează, în esență, că există o prevedere legală clară care determină cuantumul cauțiunii pe care autoarea excepției trebuie să îl plătească pentru cererea de suspendare a executării silite, cuantum care este proporțional cu valoarea titlului executoriu contestat și cu eventualele prejudicii pe care creditorul le-ar suferi prin întârzierea executării silite. Nu în ultimul rând, amintește prevederile art. 723 din Codul de procedură civilă, care reglementează cazul întoarcerii executării silite în situația în care titlul executoriu sau procedura executării silite este desființată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.623/1.748/2020/a1, Judecătoria Cornetu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioana Roxana Pirsa într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de ajutor public judiciar pentru plata unei cauțiuni, în vederea suspendării executării silite.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, în măsura în care textul criticat se interpretează în sensul că „alte taxe datorate în fază de executare silită“ nu includ și plata cauțiunii, este încălcat accesul liber la justiție.

6. Judecătoria Cornetu - Secția civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată și reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textului criticat, în sensul că nu este competentă să soluționeze excepții de neconstituționalitate privind lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenție nemijlocită din partea sa în activitatea de legiferare (a se vedea Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998).

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și reține că, în fapt, critica de neconstituționalitate vizează o omisiune legislativă, și anume absența reglementării cauțiunii dintre formele de ajutor public judiciar. Or, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a unei lipse de reglementare, și nici printr-un examen comparativ al legislației într-o anumită materie, raportată la momente diferite în timp. De asemenea, după cum s-a reținut în doctrină și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unele cereri prin care s-a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata cauțiunii au fost admise, întrucât instanțele au dat prioritate intereselor în cauză (dreptul de acces la instanță al debitorului și dreptul creditorului de a obține plata creanței) și au admis cererile de reducere a cuantumului cauțiunii sau de scutire de la plata acesteia. Din cele de mai sus se poate desprinde concluzia că excepția de neconstituționalitate nu ridică o problemă de conformitate a textului legal criticat cu prevederile constituționale, ci vizează modul de interpretare și aplicare a legii, care excedează competenței Curții Constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: (...) d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la art. 21 din Legea fundamentală, invocat în prezenta cauză, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, Decizia nr. 504 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017, Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021, Decizia nr. 185 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 20 august 2024, decizii prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Astfel, referitor la critica privind absența reglementării cauțiunii dintre formele de ajutor public judiciar, Curtea a subliniat că acest aspect vizează, în realitate, o omisiune legislativă, context în care a respins, ca fiind inadmisibile, criticile formulate.

14. În acest context, Curtea observă că, în mod similar celor reținute în jurisprudența precitată, motivarea excepției de neconstituționalitate din speța dedusă controlului vizează, în fapt, o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanță constituțională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanța constituțională a omisiunii legislative, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55, prin care Curtea a statuat că „omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“).

15. Curtea reține că susținerile autoarei excepției nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate, ci tind la completarea textului de lege criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008. Or, așa cum a statuat în jurisprudența mai sus menționată, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a lipsei de reglementare. Prin urmare, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 este inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioana Roxana Pirsa în Dosarul nr. 1.623/1.748/2020/a1 al Judecătoriei Cornetu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

Elena-Simina Tănăsescu

Magistrat-asistent,

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

-------