DECIZIA nr. 417 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. III pct. 3 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Adam Octavian în Dosarul nr. 10.689/299/2016 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 356D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că dacă hotărârea judecătorească nu era supusă recursului la momentul pronunțării, iar în cauză nu a fost ridicată excepția de neconstituționalitate care să vizeze acest aspect, atunci nu se aplică decizia de admitere a acesteia, întrucât raportul juridic este epuizat. Este irelevant momentul comunicării hotărârii judecătorești pronunțate în apel, interpretarea autorului excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză atrăgând aplicarea retroactivă a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 17 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.689/299/2016, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III pct. 3 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost invocată de Adam Octavian într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel prin care a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul respingerii acțiunii formulate ca urmare a constatării prescrierii dreptului material la acțiune.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece exclud atacarea cu recurs a deciziilor pronunțate anterior datei de 19 iulie 2017, când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, și pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 485 din Codul de procedură civilă.

6. Faptul că dispozițiile legale criticate exclud posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor pronunțate în apel anterior datei de 19 iulie 2017, dar pentru care termenul de declarare a căii extraordinare de atac a recursului nu era expirat, este de natură să înfrângă egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea dreptului fundamental de acces liber la justiție, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil.

7. Astfel, se creează situații diferite, arbitrare și discriminatorii sub aspectul dreptului de a formula recurs împotriva deciziilor pronunțate în apel, între persoanele în privința cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești în apel ulterior publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 și cele în privința cărora hotărârile în apel au fost pronunțate anterior publicării deciziei menționate, întrucât, spre deosebire de cele dintâi, acestea din urmă, deși se aflau în termenul de declarare a recursului la data publicării acestei decizii, nu beneficiază de calea extraordinară de atac a recursului. Așadar, dispozițiile legale criticate exclud posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor pronunțate în apel anterior datei de 19 iulie 2017, decizii pentru care termenul de declarare a recursului nu era împlinit.

8. Prin urmare, persoanele cărora la data de 19 iulie 2017 nu li se comunicase hotărârea pronunțată în apel sunt în situația de a le fi respinse cererile de recurs, ca inadmisibile, deși, la data comunicării, calea de atac a recursului era admisibilă.

9. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă art. III pct. 3 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 310/2018. Având în vedere că dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010), Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul cuprins: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“

14. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 562 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 18 iunie 2024, prin care excepția de neconstituționalitate formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

16. Prin decizia anterior menționată, Curtea a reținut, în esență, că în procesele începute înainte de data publicării deciziei de admitere, în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la momentul publicării deciziei de admitere și în care momentul pronunțării hotărârii judecătorești de către instanța de apel era anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, nu exista calea de atac a recursului în configurația stabilită ca urmare a constatării neconstituționalității pragului valoric al cererilor evaluabile în bani, reglementat în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Or, acest aspect, coroborat cu faptul că părțile din astfel de cauze nici nu au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederii legale constatate ulterior ca fiind neconstituțională, conduce la concluzia că astfel de cauze reprezintă veritabile facta praeterita, față de care decizia de admitere (Decizia nr. 369 din 30 mai 2017) nu este aplicabilă. Aceasta deoarece, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunțării lor, această din urmă teză fiind singura de ordin constituțional.

17. Astfel, dacă hotărârea judecătorească nu era supusă recursului la momentul pronunțării și în cauză nici nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate care privea acest aspect, nu mai poate fi solicitată aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale, fiind vorba despre un raport juridic epuizat. Cu alte cuvinte, fiind depășit momentul pronunțării hotărârii judecătorești, aceasta reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia de admitere pronunțată de Curtea Constituțională, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. Prin urmare, părțile din astfel de cauze se află într-o situație juridică diferită de cea a părților care au invocat excepția de neconstituționalitate ulterior admisă prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, în procese începute înainte de data publicării deciziei, astfel încât, din această perspectivă, nu poate fi reținută încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

18. În acest sens, în legătură cu aplicabilitatea deciziei de admitere și în alte cauze decât cea în care a fost invocată, Curtea a statuat că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunțată decizia Curții Constituționale, soluționate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire. Totodată, o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate profită atât autorilor acesteia, cât și autorilor aceleiași excepții invocate anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluționate definitiv.

19. Prin urmare, cu referire la invocarea încălcării principiului constituțional privind accesul liber la justiție, față de împrejurarea că, în situația adusă în discuție, nu există deschisă calea de atac a recursului, Curtea a reținut că aceasta reprezintă o consecință a legii aplicabile în cauză, conform principiului tempus regit actum, în configurația dată aplicării dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017.

20. De altfel, cu privire la critica referitoare la principiul egalității și la o pretinsă discriminare prin prisma unor situații create ca urmare a dinamicii legislative în materie, coroborată cu anumite evenimente apărute pe parcursul activității legii, cum ar fi controlul de constituționalitate exercitat asupra actelor normative, concretizat în decizii de admitere, Curtea a constatat că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări.

21. Curtea a mai reținut că incidența normelor legale la o speță anume ține de interpretarea, respectiv de aplicarea legii, care acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța judecătorească este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, acestea fiind cele care judecă fondul cauzei și care cunosc stadiul procesual al litigiului și calitatea procesuală a părților, în funcție de care aplică procedurile civile incidente în materie, și, eventual, a instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței, cele reținute în deciziile menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adam Octavian în Dosarul nr. 10.689/299/2016 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

----