DECIZIA nr. 687 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Mihaela-Carmen Munteanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petre Coman în Dosarul nr. 2.610/120/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.472D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional, relevantă fiind Decizia nr. 83 din 27 februarie 2018, prin care s-a reținut că accesul liber la justiție presupune posibilitatea unei persoane de a sesiza instanțele judecătorești, dar nu implică lipsa unei condiționări, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare în fața instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.610/120/2020, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Petre Coman, petent într-o cauză aflată în recurs, având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unui act administrativ fiscal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la apărare, în măsura în care se interpretează în sensul că, după împlinirea termenului de motivare a recursului, motivele de ordine publică pot fi invocate numai de instanța judecătorească, beneficiul invocării nefiind recunoscut și părții interesate. Se arată că, în privința motivelor de casare de ordine publică, recurentul ar trebui să poată completa motivele de recurs cu motive de casare de ordine publică, după împlinirea termenului de motivare a recursului. Astfel, o interpretare a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă în sensul că îi revine exclusiv instanței dreptul de a invoca motive de casare de ordine publică după împlinirea termenului de motivare a recursului, fără posibilitatea părții interesate de a invoca astfel de critici cu privire la soluția atacată, având în vedere și prevederile art. 499 din același cod, ar crea un obstacol insurmontabil în exercitarea dreptului de acces la instanță și pronunțarea unei soluții echitabile.

6. Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale, termenul de formulare a motivelor de recurs fiind impus prin lege pentru asigurarea bunei organizări a administrării justiției.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut

Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

11. În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție și în art. 24 - Dreptul la apărare, astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă se stabilește posibilitatea instanței de recurs de a ridica, din oficiu, motive de casare de ordine publică, după împlinirea termenului de motivare a recursului, în procedura de filtru sau în ședință publică, în măsura în care legea nu dispune altfel. Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 485 alin. (1) din același cod.

13. Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, respectiv din perspectiva faptului că doar instanța poate ridica, din oficiu, motive de casare de ordine publică după împlinirea termenului de motivare a recursului, raportate la critici de neconstituționalitate similare, control concretizat prin Decizia nr. 350 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 2 august 2023, și Decizia nr. 75 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 12 august 2025.

14. Cu acel prilej, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 350 din 27 iunie 2023, antemenționată, paragrafele 18 și 19, că exercitarea căii extraordinare de atac a recursului poate avea loc în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale. Curtea a stabilit că, în ceea ce privește normele de procedură, legiuitorul poate să reglementeze, în privința căilor de atac, termene, forma și conținutul, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevăd dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2). Curtea a apreciat că instituirea unui termen pentru formularea recursului și, implicit, pentru motivarea acestei căi de atac este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului civil, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura oricând efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești.

15. De asemenea, prin Decizia nr. 75 din 25 februarie 2025, precitată, paragrafele 18-22, Curtea a reținut că art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă instituie o excepție de la regula exercitării dreptului procesual al motivării recursului în termenul stabilit de lege, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele trei condiții: (i) legea nu dispune altfel, (ii) motivele de casare sunt de ordine publică și (iii) sunt invocate din oficiu de către instanță, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. Într-o atare situație, prerogativa instanței de recurs de a invoca motivele de casare de ordine publică se fundamentează pe dispozițiile art. 22 din Codul de procedură civilă, care consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului și care prevăd îndatorirea acestuia de a stărui, „prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale“, și constituie o garanție a dreptului părților la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. Prin urmare, față de susținerile autorului cu privire la posibilitatea de care beneficiază exclusiv instanța judecătorească, nu și partea interesată, a invocării de motive de casare de ordine publică după împlinirea termenului de motivare a recursului, Curtea a observat, pe de o parte, că instanța judecătorească și părțile din procesul civil nu se află în aceeași situație juridică, având roluri și scopuri diferite în procedura de judecată, și, pe de altă parte, că norma procesual civilă criticată se aplică în toate cazurile în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în ipoteza sa de incidență. Soluția legislativă criticată reprezintă deopotrivă un caz de exercitare a rolului activ al judecătorului și o reafirmare a ocrotirii interesului public prin asigurarea respectării principiului legalității în desfășurarea procesului civil. Astfel, faptul că instanța judecătorească poate invoca motive de ordine publică ce pot duce la modificarea sau casarea unei hotărâri nu urmărește realizarea unor interese personale și nu este de natură să afecteze imparțialitatea instanței.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la analiza textului art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atât soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

17. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că părțile nu se află pe poziții de egalitate juridică cu instanța judecătorească, aceasta fiind ținută, în îndeplinirea competențelor ce îi revin, de respectarea rolului său activ, prevenirea oricărei greșeli în vederea aflării adevărului reprezentând o îndatorire a judecătorului. Mai mult, dispozițiile criticate vin în ajutorul părților care au omis să invoce, în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motive de casare de ordine publică, acestea putând fi invocate, ulterior, de către instanță, din oficiu, în scopul asigurării cadrului legal pentru soluționarea recursului.

18. Distinct de cele reținute în deciziile antereferite, Curtea observă că părțile din dosar au deschisă calea recursului, în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate. Or, instanța de recurs nu ar putea ridica din oficiu motive de casare de ordine publică, în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1), odată ce învestirea instanței cu soluționarea recursului reprezintă, cronologic, etapa următoare exercitării de către părți a căii de atac a recursului, care, pe această cale, pot invoca orice motive de casare consideră, inclusiv de ordine publică, cu condiția ca acestea să se încadreze în sfera reglementată de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile beneficiază de termenul în care pot formula și motiva recursul, care este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar limitările recursului sunt stabilite de dispozițiile art. 488 din Codul de procedură civilă, fără a fi lezate accesul liber la justiție și dreptul la apărare prin faptul că instanța de recurs poate invoca, din oficiu, motive de casare de ordine publică, după împlinirea termenului de motivare a recursului de către părți.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petre Coman în Dosarul nr. 2.610/120/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela-Carmen Munteanu

-----