DECIZIA nr. 563 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene

Cristian Deliorga

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Cristina Vida

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marius-Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează Dosarul Curții Constituționale nr. 973D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 82 din 18 februarie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 9 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 37.404/325/2019, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marius-Sabin Miron într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de apel formulate împotriva unei sentințe prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației rutiere.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 permit crearea unor „superpolițiști, în raport cu angajații Poliției Române și cu ceilalți agenți constatatori din România, situând polițiștii locali deasupra oricăror alte legi“. De asemenea, se arată că prevederile criticate stipulează amendarea în funcție de salariul minim pe economie, fără a se ține seama de venitul persoanei amendate. Autorul face referire, de asemenea, la situația sa personală și la modul în care poliția locală a aplicat textele de lege criticate.

6. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența constituțională în materie, respectiv Decizia nr. 198 din 28 mai 2020, Decizia nr. 330 din 11 iunie 2020 și Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

11. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. L din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023.

12. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 195/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, care au produs și continuă să producă efecte juridice în cauză. Dispozițiile criticate au următorul cuprins:– Art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.“;– Art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.“;– Art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 privind caracterul social al statului, în art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și în art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății. De asemenea, se invocă art. 5 privind egalitatea și nediscriminarea din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, aprobată prin Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, precum și art. 2 privind dreptul la viață, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite, respectiv structura excepției de neconstituționalitate și o condiție de admisibilitate ce ține de limitele de competență ale instanței constituționale.

15. În prezenta cauză, în ceea ce privește problema de admisibilitate raportată la structura excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu arată în ce anume constă contrarietatea reglementărilor legale criticate cu normele constituționale și convenționale invocate, iar din modul general în care este formulată excepția nu poate fi reținută existența vreunei minime critici de neconstituționalitate.

16. În acest sens, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că excepția de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului legal criticat. Curtea a reținut că excepția este inadmisibilă în situația în care nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. Astfel, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate „motivate“ într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

17. De asemenea, prin Decizia nr. 143 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, s-a stabilit, cu valoare de principiu, că o excepție este inadmisibilă în cazul în care autorul se limitează numai la a invoca în susținerea acesteia o prevedere constituțională, precum și o afirmație cu caracter absolut generic.

18. Prin urmare, având în vedere că în cauza de față autorul excepției nu argumentează pretinsa contrarietate a dispozițiilor legale criticate cu Legea fundamentală, se constată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, astfel încât, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) raportate la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragrafele 19 și următoarele), excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

19. Totodată, Curtea observă că autorul este nemulțumit de aplicarea textului de lege criticat prin raportare la situația sa personală și la modul în care acesta a fost pus în practică de poliția locală. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, ridicată de Marius-Sabin Miron în Dosarul nr. 37.404/325/2019 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.

PREȘEDINTE

CRISTIAN DELIORGA

Magistrat-asistent,

Ioana-Cristina Vida

-------