CONVENŢIE din 29 martie 1972

În înţelesul prezentei convenţii

a) termenul dăuna desemnează pierderea de vieţi omeneşti, leziuni corporale şi alte atingeri aduse sănătăţii, sau pierderea unor bunuri de stat sau ale persoanelor fizice sau juridice sau a unor bunuri ale organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, sau daunele cauzate acestor bunuri;

b) termenul lansare desemnează şi încercarea de lansare;

c) expresia stat de lansare desemnează

i) un stat care procedează la lansarea sau asigura lansarea unui obiect spatial;

îi) un stat al cărui teritoriu sau ale cărui instalaţii servesc la lansarea unui obiect spatial

d) expresia obiect spatial desemnează şi elementele constitutive ale unui obiect spatial, precum şi vehiculul de lansare şi elementele acestuia din urma.

Un stat de lansare poarta răspunderea absolută pentru plata despăgubirilor pentru daunele cauzate de obiectul sau spatial la suprafaţa pămîntului sau aeronavelor în zbor.

În caz de daune, în altă parte decît la suprafaţa pămîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de către un obiect spatial al unui stat de lansare, acest din urma stat nu este răspunzător decît dacă daunele se datorează greselii sale sau greselii persoanelor pentru care el răspunde.

1. În caz de daune cauzate, în altă parte decît la suprafaţa pămîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de către un obiect spatial al unui alt stat de lansare şi în caz de daune cauzate prin acest fapt unui stat terţ sau unor perasone fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia sa, cele daua state de lansare răspund solidar faţă de statul terţ, în limitele indicate în continuare

a) dacă daunele au fost cauzate unui stat terţ la suprafaţa pămîntului sau unei aeronave în zbor, răspunderea lor faţă de statul terţ este absolută

b) dacă daunele au fost cauzate unui obiect spatial al unui stat terţ sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, în altă parte decît la suprafaţa pămîntului, răspunderea lor faţă de statul terţ este bazată pe vina unuia din ele sau pe vina persoanelor pentru care fiecare dintre ele răspunde.

2. În toate vazurile de răspundere solidară prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol, sarcina reparatiei pentru daune este împărţită între cele doua state de lansare potrivit gradului lor de vinovăţie; dacă este imposibil de determinat gradul de vinovăţie al fiecăruia din aceste state, sarcina reparatiei este împărţită în mod egal între aceste doua state. Aceasta reparatie nu poate să afecteze dreptul statului terţ de a pretinde, de la oricare din cele doua state de lansare care răspund solidar, întreaga reparatie datorată în virtutea prezentei convenţii.

1. Cînd doua sau mai multe state procedează în comun la lansarea unui obiect spatial, ele răspund solidar pentru orice dăuna care ar putea să rezulte din aceasta activitate.

2. Un stat de lansare care a reparat daunele are un drept de recurs împotriva celorlalţi participanţi la lansarea în comun. Participanţii la lansarea în comun pot sa încheie acorduri cu privire la împărţirea dintre ei a sarcinii financiare pentru care ei răspund în mod solidar. Aceste acorduri nu afectează dreptul oricărui stat căruia i s-a cauzat o dăuna de a pretinde de la oricare stat de lansare sau de la toate statele de lansare care răspund solidar întreaga reparatie datorată în virtutea prezentrei convenţii.

3. Un stat al cărui teritriu sau ale cărui instalaţii sînt folosite la lansarea unui obiect spatial este considerat participant la o lansare comuna.

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, un stat de lansare este exonerat de răspunderea absolută în măsura în care el stabileşte ca daunele rezultă, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenţa grava sau dintr-un act sau dintr-o omisiune comiase cu intenţia de a provoca o paguba de către statul reclamant sau de persoane fizice sau juridice pe care acest din urma stat le reprezintă.

2. Nici o exonerare, de nici un fel, nu este admisă în cazul în care daunele rezultă din activităţile unui stat de lansare care nu sînt conforme cu dreptul internaţional, inclusiv, îndeosebi, cu Carta O.N.U. şi cu Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatare şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri ceresti.

Prevederile prezentei convenţii nu se aplică daunelor cauzate de un obiect al unui stat de lansare

a) cetăţenilor acestui stat de lansare;

b) cetăţenilor străini în timp ce participa la operaţiunile de funcţionare ale acestui obiect spatial începînd din momentul lansării sale sau dintr-o faza ulterioară oarecare pînă la căderea sa, sau în timp ce ei se găsesc în imediata apropiere a unei zione stabilite pentru a servi la lansarea sau la recuperare, ca urmare la o invitaţie a acestui stat de lansare.

1. Un stat care suferă o dăuna sau ale cărui persoane fizice sau juridice suferă o dăuna poate prezenta statului de lansare o cerere de despăgubire pentru aceste daune.

2. Dacă statul a cărui naţionalitate o au persoanele fizice sau juridice nu a prezentat cererea de despăgubire, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite pe teritoriul sau de către o persoană fizica sau juridică.

3. Dacă nici statul a cărui naţionalitate o au pesoanele fizice sau juriodice şi nici statul pe teritoriul căruia dăuna a fost suferită nu au prezentat o cerere de despăgubire sau nu au notificat intenţia lor de a prezenta o cerere, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite de persoane care îşi au reşedinţa permanenta pe teritoriul sau.

Cererea de despăgubire este prezentată statului de lansare pe cale diplomatică. Oricare stat care nu întreţine relaţii diplomatice cu acest stat de lansare poate ruga un stat terţ să prezinte cererea sa şi să-i reprezinte în orice alt mod interesele, în virtutea prezentei convenţii, faţă de acest stat de lansare. El poate, de asemenea, să prezinte cererea prin intermediul secretarului general al O.N.U., cu condiţia ca statul reclamant şi statul de lansare să fie amindoua mebre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

1. Cererea de despăgubire poate să fie prezentată statului de lansare în termen de un an socotit de la data la care s-a produs dăuna sau de la data la care a fost identificat statul de lansare care este răspunzător.

2. Dacă totuşi, un stat nu cunoaşte faptul ca dăuna s-a produs sau nu a putut sa identifice statul de lansare care este răspunzător, cererea sa este valabilă dacă a fost formulată în anul următor de la data la care el ia cunoştinţa de faptele sus-menţionate; totuşi, termenul nu trebuie în nici un caz să depăşească un an socotit de la data la care statul, actionind cu toată diligenta, putea în mod rezonabil să fie considerat ca a cunoscut faptele.

3. Termenele precizate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică chiar dacă întinderea daunei nu este cunoscută în mod exact. Într-un asemenea caz, statul reclamant are totuşi dretul să-şi revizuiasca cererea şi să prezinte documente suplimentare, după trecerea trermenului precizat, pînă la expirarea unui termen de un an socotit din momentul în care întinderea daunei a fost cunoscută în mod exact.

1. Prezentarea unei cereri de despăgubire statului de lansare în virtutea prezentei convenţii nu necesita epuizarea în prealabil a recursurilor interne care ar fi deschise statului reclamant sau persoanelor fizice sau juridice ale căror interese acesta le respecta.

2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu împiedica un stat sau o persoană fizica sau juridică pe care acesta o poate reprezenta sa formuleze o cerere la instanţele judecătoreşti sau la organele administrative ale unui stat de lansare. Cu toate acestea, un stat nu are dreptul să prezinte o cerere în virtutea prezentei convenţii în legătură cu o dăuna pentru care o cerere a fost deja introdusă la instanţele judecătoreşti sau la organele administrative ale unui stat de lansare, nici în aplicarea unui alt acord internaţional prin care statele interesate sînt legate.

Întinderea despăgubirii pe care trebuie să o plătească statul de lansare pentru daune în aplicarea prezentei convenţii va fi determinata în conformitate cu dreptul internaţional şi cu principiile de dreptate şi echitate, astfel încît despăgubirea să fie de natura sa repuna persoana, fizica sau juridică, statul sau organizaţia internationala reclamanta în situaţia care ar fi existat dacă dăuna nu s-ar fi produs.

În afară de cazul cînd statul reclamant şi statul care este obligat la despăgubiri în virtutea prezentei convenţii ar cădea de acord asupra unui alt mod de despaguibiri, suma datorată ca despăgubiri este plătită în moneda statului reclamant sau, la cererea acestuia, în moneda statului care este dator sa repare dăuna.

Dacă, într-un termen de un an socotit de la data la care statul reclamant a notificat statului de lansare ca a prezentat documentele justificative ale cererii sale, o cerere pentru despăgubire nu este soluţionată pe cale de negocieri diplomatice potrivit art. IX, părţile interesate vor constitui la cererea uneia din ele o comisie de rezolvare a cererilor.

1. Comisia de rezolvare a cererilor se compune din trei membri: un membru desemnat de statul reclamant, un membru desemnat de statul de lansare şi un al treilea membru, preşedintele, ales de comun acord de către cele doua părţi. Fiecare parte procedează la aceasta desemnare într-un termen de 2 luni socotite din momentul formulării cererii de constituire a comisiei de rezolvare a cererilor.

2. Dacă nu intervine nici acord asupra înţelegerii preşedintelui într-un termen de 4 luni socotit din momentul formulării cererii de constituire a comisiei, oricare din cele doua părţi poate ruga pe secretarul general al Organizaţirei Naţiunilor Unite sa numească preşedintele într-un termen suplimentar de 2 luni.

1. Dacă una dintre părţi nu procedează, în termenul prevăzut, la desemnarea care îi incumba, comisia de rezolvare a cererilor va fi constituită numai după preşedinte.

2. Dacă, din vreun motiv oarecare, un loc în comisia devine vacant, acesta va fi completat potrivit procedurii adoptate pentru desemnarea lui iniţială.

3. Comisia îşi stabileşte propria sa procedura.

4. Comisia decide asupra locului sau locurilor de întrunire, precum şi asupra oricărei alte chestiuni administrative.

5. Cu excepţia deciziilor şi sentinţelor pronunţate în cazurile în care comisia nu este compusa decît dintr-un singur membru, toate deciziile şi sentinţele comisiei vor fi date pe baza votului majorităţii.

Compozitia comisiei de rezolvare a cererilor nu va fi largita datorită faptului ca doua sau mai multe state reclamante sau doua sau mai multe state de lansate sînt părţi la o procedură declansata în faţa sa. Statele reclamante, părţi la o asemenea procedura, numesc împreună un membru al comisiei în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi un singur stat reclamant. Dacă doua sau mai multe state de lansare sînt părţi la o asemenea procedura, ele numesc împreună în acelaşi mod, un membru al comisiei.

Dacă statele reclamante sau statele de lansare nu procedează, în termenele prevăzute, la desemnarea care le incumba, comisia va fi constituită numai din preşedinte.

Comisia de rezolvare a cererilor decide asupra temeiniciei reclamantei pentru despăgubiri şi fixează, dacă este cazul, suma despăgubirii ce urmează să fie achitată.

1. Comisia de rezolvare a cererilor acţionează în conformitate cu prevederile art. XII.

2. Decizia comisiei are caracter definitiv şi obligatoriu dacă părţile s-au înţeles astfel în caz contrar, comisia pronunţată o sentinta definitivă care are valoarea unei recomandări pe care părţile o iau în considerare cu buna-credinţa. Comisia îşi motiveaza decizia sau sentinta.

3. Comisia pronunţa decizia sau sentinta cît mai repede posibil, cel mai tirziu într-un termen de un am socotit de la data la care aceasta a fost constituită, în afară de cazul cînd comisia considera necesar sa prelungească acest termen.

4. Comisia da publicităţii decizia sau sentinta. Ea se îngrijeşte să se transmită o copie certificată conformă fiecăreia dintre părţi şi secretarului general al O.N.U.

Cheltuielile referitoare la comisia de rezolvare a cererilor sînt împărţite în mod egal între părţi, în afară de cazul cînd comisia decide altfel.

Dacă daunele cauzate de un obiect spatial reprezintă un pericol de amploare pentru vieţi omeneşti sau compromite în mod grav condiţiile de viaţa ale populaţiei sau funcţionarea centrelor vitale, statele părţi şi, în special, statul de lansare vor examina posibilitatea de a acorda o asistenţa adecvată şi în mod rapid statului care a suferit daunele, la cererea acestuia.

Acest articol nu afectează totuşi drepturile şi obligaţiile statelor părţi în virtutea prezentei convenţii.

1. Prezenta convenţie, cu excepţia art. XXIV la XXVII, referirile la state se aplică oricărei organizaţii internaţionale interguvernamentale care întreprinde activităţi spatiale, dacă aceasta organizaţie declara ca accepta drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezenta convenţie iar majoritatea statelor membre ale organizaţiei sînt state părţi la prezenta convenţie şi la Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri ceresti.

2. Statele membre ale unei asemenea organizaţii care sînt state părţi la prezenta convenţie iau toate măsurile necesare pentru ca organizaţia să facă o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent.

3. Dacă o organizaţie internationala interguvernamentală este răspunzătoare pentru daune în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, aceasta organizaţie şi aceia dintre membrii săi care sînt state părţi la prezenta convenţie răspund în mod solidar, cu înţelegerea ca

a) orice cerere de despăgubire pentru aceste daune trebuie să fie prezentată mai întîi acestei organizaţii;

şi

b) numai în cazul în care organizaţia nu va achită în termen de 6 luni suma convenită sau fixată drept despăgubiri pentru daune, statul reclamant poate invoca responsabilitatea acelora dintre membrii care sînt state părţi la prezenta convenţie pentru plata acelei sume.

4. Orice cerere de despăgubire formulată în conformitate cu prevederile prezentei convenţii pentru daune cauzate unei organizaţii care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie prezentată de un stat membru al organizaţiei care este un stat parte la prezenta convenţie.

1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre statele părţi la aceste acorduri.

2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu poate să împiedice statele sa încheie acorduri internaţionale prin care sînt confirmate, completate sau dezvoltate prevederile sale.

1. Prezenta convenţie este deschisă semnării de către toate statele. Orice stat care nu va fi semnat prezenta convenţie înainte de intrarea ei în vigoare potrivit paragrafului 3 al prezentului articol va putea sa adere la aceasta în orice moment.

2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării de către statele semnatare. Instrumentele de ratificare şi instrumentele de aderare vor fi depuse la guvernele Statelor Unite al Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care sînt desemnate astfel drept guverne depozitare.

3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare.

4. Pentru statele ale căror instrumente de ratificare sau de aderare vor fi depuse după intrarea în vigoare a prezentei convenţii, aceasta va intra în vigoare la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare.

5. Guvernele depozitare vor informa fără întîrziere toate statele care vor fi semnat prezenta convenţie sau care vor fi aderat la aceasta despre data fiecărei semnături, despre data depunerii fiecărui instrument de ratificare a prezentei convenţii sau de aderare la prezenta convenţie, despre data intrării în vigoare a convenţiei, precum şi despre orice alta comunicare.

6. Prezenta convenţie va fi înregistrată de guvernele depozitare în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite.

Orice stat parte la prezenta convenţie poate propune amendamente la convenţie. Amendamentele vor intra în vigoare, pentru fiecare stat parte la convenţie care accepta amendamentele, în momentul în care amendamentele vor fi fost acceptate de majoritatea statelor părţi la convenţie şi, în continuare, pentru fiecare din celelalte state părţi la convenţie, la data la care acel stat va accepta amendamentele.

La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, problema reexaminarii convenţiei va fi înscrisă pe ordinea de zi provizorie a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu scopul de a examina, în lumina aplicării convenţiei în perioada de timp scursa, dacă necesita o revizuire. Cu toate acestea, la 5 ani, de la data intrării în vigoare a convenţiei, va fi convocată o conferinţa a statelor părţi la convenţie, cu asentimentul majorităţii lor, cu scopul de a reexamina prezenta convenţie.

Orice stat parte la prezenta convenţie poate, la un an de la intrarea în vigoare a convenţiei, sa comunice printr-o notificare adresată guvernelor depozitare intenţia sa de a inceta să fie parte la aceasta. Aceasta notificare va produce efecte la un an de la data la care ea va fi fost primită.

Prezenta convenţie, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotrivă autentice, va fi depusa în arhivele statelor depozitare. Copii ale prezentei convenţii, certificate în mod corespunzător, vor fi adresate de guvernele depozitare guvernelor statelor care vor fi semnat convenţia sau care vor fi aderat la ea.

Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Încheiată în trei exemplare, la Londra, Moscova şi Washington, la douăzeci şi noua martie una mie noua sute şaptezeci şi doi.

──────────────────

cu privire la răspunderea internationala pentru daunele cauzate de obiecte lansate în spaţiul extraatmosferic*)

Notă *) Traducere

Statele părţi la aceasta convenţie,

recunoscind ca este în interesul comun al întregii omeniri să se favorizeze exploatarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice,

reamintind Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Lina şi celelalte corpuri ceresti,

ţinînd seama ca, în ciuda măsurilor de precautie care trebuie să fie luate de statele şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale care lanseaza obiecte spatiale, aceste obiecte pot sa cauzeze daune,

recunoscind necesitatea de a se elabora reguli şi proceduri internaţionale eficace cu privire la răspunderea pentru daune cauzate de obiecte spatiale şi de a se asigura, în special, plata cu promptitudine, potrivit prevederilor prezentei convenţii, a unei despăgubiri totale şi echitabile victimelor acestor daune,

convinse de stabilirea unor asemenea reguli şi proceduri va contribui la întărirea cooperării internaţionale în domeniul explorării şi utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice,

au convenit asupra celor ce urmează