DECIZIA nr. 332 din 1 iulie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 3.660/30/2019 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 996D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 373 din 18 iunie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din ședința camerei de consiliu din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.660/30/2019, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză penală privind soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanțe a procurorului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, susținută oral în fața instanței judecătorești și consemnată în încheierea de sesizare, autorul acesteia arată că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind statul român, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, întrucât nu permit administrarea de către judecătorul de cameră preliminară a oricărei probe în procedura plângerii împotriva soluției de clasare, cum ar fi proba cu martori, respectiv înscrisuri și înregistrări video care formează probatoriul unui alt dosar penal, cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale aceste probe nu au fost administrate.

6. Judecătoria Timișoara - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală presupun limitarea mijloacelor de probă, având în vedere natura juridică a plângerii soluționate de judecătorul de cameră preliminară, care nu vizează judecarea fondului cauzei penale. Astfel, judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei care au fost avute în vedere de către procuror la adoptarea soluției de netrimitere în judecată. În acest sens invocă și considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 530 din 11 iulie 2017 și nr. 204 din 3 aprilie 2018.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 341 - Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară: „(5^1) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.“

11. Dispozițiile legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare în aceeași redactare, ulterior invocării excepției de neconstituționalitate fiind modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, fără a se păstra soluția legislativă criticată de autorul excepției. Cu toate acestea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională va examina dispozițiile de lege în redactarea criticată, care a produs efecte juridice în cauză la data ridicării prezentei excepții de neconstituționalitate.

12. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 - Statul român, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt menționate și prevederile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că același autor a mai formulat o excepție de neconstituționalitate identică, într-o altă cauză, soluționată prin Decizia nr. 211 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 24 august 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, prin raportare la critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză.

14. Cu acel prilej, Curtea, în acord cu jurisprudența sa în materie, a reținut că limitarea mijloacelor de probă - pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată - este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea prevederilor legale. Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu cererile și excepțiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Curtea nu a primit nici critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept (Decizia nr. 211 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 12; în același sens a se vedea și Decizia nr. 516 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 22 noiembrie 2021).

15. Prin Decizia nr. 211 din 7 aprilie 2022, anterior menționată, Curtea a mai reținut, la paragraful 13, că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție, statuând, în acest sens, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

16. Curtea a constatat în continuare, la paragraful 14 al aceleiași decizii, că drepturile fundamentale menționate anterior nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile de lege criticate, din moment ce prevederile art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală reglementează soluțiile ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate să dispună motivat fie trimiterea cauzei procurorului pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală [art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) și art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desființarea soluției și începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. Indiferent de situație, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de dispozițiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație ce va fi soluționată, în temeiul art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală [astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015], cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. De altfel, faptul că judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să verifice, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând exclude probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil.

17. Curtea a mai constatat, la paragrafele 15 și 16 ale deciziei menționate, că dispozițiile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentală. Textul de lege criticat reglementează atât cu privire la citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului în această procedură, cu posibilitatea de a depune note scrise referitor la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, cât și cu privire la posibilitatea petentului și a intimaților de a formula cereri și de a ridica excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Curtea a reținut că garanțiile procesuale mai sus analizate reprezintă tot atâtea garanții ale realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin norma criticată. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate - potrivit dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală - poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare.

18. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțate prin Decizia nr. 211 din 7 aprilie 2022, precitată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. În plus, Curtea observă că soluția legislativă criticată de autorul excepției nu mai este în prezent în vigoare în aceeași redactare, Legea nr. 201/2023 modificând prevederile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală în sensul operării unor distincții în funcție de ipoteza dispunerii sau nu în cauză a punerii în mișcare a acțiunii penale. Astfel, în noua sa redactare, art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală stabilește că, în cazul în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum este prevăzut la alin. (6), judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea împotriva soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar în cazul în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale [prevăzut la alin. (7)], acesta va soluționa plângerea pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă. Așadar, în noua redactare, dispozițiile de lege criticate răspund chiar nemulțumirii autorului excepției, dacă situația sa se încadrează în a doua ipoteză, potrivit căreia în cauză s-a dispus începerea urmării penale.

21. În contextul dinamicii legislative mai sus prezentate, este de subliniat că modificarea acestei soluții legislative, în funcție de atingerea momentului procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale într-o cauză penală în care procurorul a dispus, în final, fie neurmărirea penală, fie netrimiterea în judecată, nu semnifică decât o schimbare de optică în politica penală a legiuitorului, fără să reprezinte în sine un motiv de neconstituționalitate a soluției legislative anterioare.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 3.660/30/2019 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a art. I pct. 36 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi

------