DECIZIA nr. 459 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Alina Oprișan

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Baroga Dumitru în Dosarul nr. 6.138/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.998D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că aspectele învederate țin de modul de interpretare a legii și invocă Decizia Curții Constituționale nr. 668 din 30 octombrie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 2 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.138/4/2021, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Baroga Dumitru într-o cauză penală, cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 și aplicarea acestora, care, în opinia sa, generează neclarități și inechități în ceea ce privește calculul fracției de două treimi din pedeapsă, necesară pentru acordarea liberării condiționate, prevăzută de art. 100 alin. (1) din Codul penal.

6. Arată că, în ipoteza în care deținutului nu i se admite liberarea condiționată, zilele considerate ca executate drept urmare a muncii prestate nu mai sunt valorificate, deși art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 prevede expres că aceste zile nu pot fi revocate. Totodată, critică faptul că administrațiile locurilor de deținere, împreună cu Administrația Națională a Penitenciarelor, deși dispun de cadrul legal pentru a deduce aceste zile din durata totală a pedepsei, mențin o practică pasivă, perpetuând cutuma vechii legislații de executare, cu scopul de a menține un număr ridicat de deținuți în sistem și de a obține astfel surse de finanțare nejustificate. Subliniază că, în temeiul Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, zilele considerate ca executate erau scăzute din termenul pedepsei, în timp ce, în prezent, pentru munca prestată, aceste zile nu mai sunt deductibile din pedeapsa totală, deși reglementările au la bază același raționament juridic.

7. De asemenea, evidențiază faptul că deținuții prestează muncă pe întreaga durată a executării pedepsei, iar legea nu limitează aplicarea zilelor considerate ca executate doar până la prima comisie de liberare condiționată, ci pe întreaga perioadă de detenție. În final, consideră că această modalitate de aplicare a legii conduce la o inechitate și la o încălcare a drepturilor deținuților care prestează muncă în timpul executării pedepsei.

8. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de lege, în cadrul unui proces desfășurat în fața unei instanțe independente, imparțiale și stabilite prin lege, în termen rezonabil.

9. De asemenea, instanța judecătorească reține că nu există neconcordanțe între textul legal criticat și prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, în sensul art. 20 din Constituție. Apreciază că legiuitorul, prin reglementările criticate, a instituit, în acord cu standardele europene care promovează aplicarea instituției liberării condiționate, un cadru legal menit să faciliteze accesul persoanelor condamnate la liberarea condiționată printr-o procedură accelerată, în măsura în care acestea îndeplinesc toate condițiile legale, inclusiv prestarea unei activități lucrative.

10. Totodată, instanța consideră că dispozițiile criticate nu instituie o diferențiere nejustificată în acordarea beneficiilor pe parcursul executării pedepsei, referitor la situația deținuților ale căror cereri de liberare condiționată nu sunt admise, întrucât reducerea fracțiunii de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate nu este revocată. Prin urmare, nu este afectat principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentare, arată că titlul III capitolul IV din Codul penal stabilește, prin art. 71 alin. (1)-(4), art. 72 și art. 73, anumite aspecte de principiu privind durata executării pedepselor.

De asemenea, art. 100 din Codul penal reglementează condițiile liberării condiționate, precizând că la calculul fracțiilor de pedeapsă prevăzute de art. 71 alin. (1) și (2) se iau în considerare atât perioada efectiv executată în detenție, cât și zilele considerate ca executate în temeiul muncii prestate, potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013.

13. Subliniază că, potrivit reglementărilor în vigoare, beneficiul zilelor considerate ca executate pentru muncă se valorifică doar în procedura liberării condiționate, fără a influența durata totală a pedepsei aplicate. Reține că este firesc ca pedeapsa stabilită de instanță, în funcție de criteriile de individualizare, să fie executată integral în absența liberării condiționate, aceasta din urmă fiind un beneficiu acordat doar în condițiile expres prevăzute de lege și numai dacă instanța apreciază că persoana condamnată s-a îndreptat și poate fi reintegrată social. În acest context, deducerea automată a zilelor considerate ca executate pentru muncă din durata pedepsei, fără o evaluare a instanței, ar echivala cu nesocotirea hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit pedeapsa, adoptată în considerarea circumstanțelor concrete ale cauzei și ale persoanei condamnate, precum și a scopului de reeducare și reintegrare socială.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conținut: „(2) Reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.“

17. Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 20 privind aplicarea cu prioritate a dispozițiilor pactelor și tratatelor la care România este parte, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și în art. 124 alin. (1) și (2) privind, pe de o parte, înfăptuirea justiției în numele legii și, pe de altă parte, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia formulează critici de neconstituționalitate din perspectiva interpretării și aplicării dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, precum și prin compararea acestora cu alte reglementări anterioare sau conexe. Astfel, autorul excepției face referire la faptul că reglementarea actuală privind valorificarea zilelor considerate ca executate pentru munca prestată ar fi diferită de reglementările anterioare sau de alte texte legale, ceea ce, în opinia autorului excepției, ar conduce la neclarități și inechități în aplicare. Mai exact, autorul își construiește argumentația plecând de la compararea textului criticat cu dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, care reglementează compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare, având următorul conținut: „(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.“

19. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, neconstituționalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec și autonom, rezultând exclusiv din conținutul său normativ propriu, și nu poate fi dedusă prin compararea sau coroborarea mai multor texte din același act sau din alte acte normative. Curtea a statuat că neconstituționalitatea unei reglementări nu poate fi stabilită pe baza unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar controlul de constituționalitate vizează compatibilitatea textului criticat cu prevederile constituționale aplicabile, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003).

20. Totodată, prin Decizia nr. 362 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 18 noiembrie 2013, Curtea a precizat că, în cadrul controlului de constituționalitate, analiza se limitează la evaluarea conformității textului criticat cu normele fundamentale sau cu tratatele internaționale ratificate de România, iar nu la compararea dispozițiilor mai multor legi între ele, coroborarea acestora ori analiza eventualelor contradicții din cadrul legislației interne.

21. În egală măsură, controlul de constituționalitate presupune examinarea conformității prevederilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate între acestea. Acest control nu are ca obiect interpretarea, aplicarea, modificarea sau completarea textelor legale, aspect ce excedează atribuțiilor Curții Constituționale, care nu este competentă să se pronunțe asupra modului de aplicare sau interpretare a legii, ci doar asupra conformității normelor juridice cu Constituția. De exemplu, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 49, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând că nu a fost formulată o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci au fost evidențiate, în realitate, aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice. Astfel, orice nemulțumire privind modul de aplicare sau interpretare a normei trebuie soluționată pe calea instanțelor de judecată, iar nu prin intermediul controlului de constituționalitate.

22. În acest context, Curtea observă că, deși autorul excepției invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (1) și (2), în realitate acesta nu formulează critici de neconstituționalitate veritabile asupra conținutului normativ al textului legal criticat, ci este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a acestuia de către administrațiile locurilor de deținere și alte autorități implicate în executarea pedepselor.

23. Prin urmare, în cauză, autorul excepției nu critică existența unor dispoziții legale neconstituționale, imprecise sau contrare principiilor fundamentale, ci semnalează aspecte ce țin de aplicarea acestora în practică, nemulțumirile sale vizând exclusiv modul în care sunt interpretate și aplicate prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 de către organele judiciare. Aceste aspecte excedează domeniului de competență al Curții Constituționale, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Baroga Dumitru în Dosarul nr. 6.138/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Alina Oprișan

----