DECIZIA nr. 458 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 28 din Codul penal

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Alina Oprișan

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 28 din Codul penal, excepție ridicată de Dragomir Ionuț Alexandru în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.749D/2021.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Marius Pantea, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că, ulterior formulării excepției, Curtea s-a pronunțat asupra aceluiași aspect prin Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, decizie care reia practica constantă a Curții cu privire la dispozițiile criticate. Față de acest aspect, apreciază că decizia menționată lipsește de temeinicie excepția invocată, iar, în raport cu jurisprudența Curții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind neîntemeiată.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că cele susținute țin de modul de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

5. Prin Decizia penală nr. 3/R din 21 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 28 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Dragomir Ionuț Alexandru într-o cauză penală, ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva unei încheieri prin care autorul excepției este trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile care reglementează procedura recunoașterii învinuirii sunt neconstituționale în măsura în care vinovăția, element esențial al infracțiunii sub forma existenței discernământului, nu este stabilită la momentul analizării posibilității aplicării dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală.

7. Autorul consideră că textul criticat contravine normelor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) teza întâi, precum și în art. 24, deoarece la momentul punerii în discuție a procedurii simplificate nu sunt administrate probe din care să reiasă existența sau inexistența discernământului inculpatului la data săvârșirii faptei. O astfel de probă ar putea clarifica atât forma vinovăției, cât și eventuala iresponsabilitate penală a inculpatului.

8. Argumentează că, în absența unei asemenea probe, inculpatul ar fi pus în situația de a recunoaște integral faptele imputate, fără a avea certitudinea existenței sau inexistenței discernământului la momentul comiterii acestora. Prin urmare, în ipoteza în care inculpatul ar dori să beneficieze de procedura simplificată, i-ar fi încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu ar putea beneficia în mod efectiv de prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, precum și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

9. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, reținând că dispozițiile criticate respectă principiul accesului liber la justiție, precum și garanțiile dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la apărare. Subliniază că discernământul este prezumat până la proba contrară, cu excepția situațiilor expres prevăzute de art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie. Totodată, arată că incumbă inculpatului sarcina de a dovedi lipsa discernământului la momentul comiterii faptei, iar acesta are, de asemenea, dreptul de a opta pentru judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, fiind persoana care cunoaște cel mai bine dacă a acționat sau nu cu discernământ. În ipoteza în care inculpatul contestă existența discernământului, cauza poate fi soluționată potrivit procedurii de drept comun, cu administrarea probelor necesare, inclusiv a expertizei, putând conduce la pronunțarea unei soluții de achitare, dacă se dovedește lipsa discernământului.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 28 din Codul penal, cu următorul conținut:– Art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală: „În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).“;– Art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală: „(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: (...) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; ( ...)“;– Art. 28 din Codul penal: „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.“

14. Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) teza întâi, referitor la dreptul părților la un proces echitabil, și în art. 24 privind dreptul la apărare.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, de exemplu, prin Decizia nr. 300 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 13 iulie 2017, Decizia nr. 816 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, sau Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 6 martie 2025.

16. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu reprezintă o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată inițial de dispozițiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală, introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Aceasta constituie o derogare de la dreptul comun și implică soluționarea rapidă a unor cauze penale, pentru care cercetarea judecătorească devine redundantă, deoarece în faza de urmărire penală au fost clarificate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului (a se vedea Decizia nr. 300 din 4 mai 2017, precitată, paragraful 14).

17. Totodată, Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu constituie un drept fundamental, ci un beneficiu oferit de legiuitor. Acest beneficiu este condiționat de recunoașterea completă a faptelor imputate inculpatului, fapt care face inutilă desfășurarea cercetării judecătorești, conform dispozițiilor art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedură penală.

18. De asemenea, prin Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, precitată, paragraful 16, Curtea Constituțională a statuat că judecătorul nu este ținut de obligația de a admite cererea inculpatului privind aplicarea procedurii simplificate, chiar și în ipoteza în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Astfel, instanța de judecată are prerogativa de a respinge solicitarea inculpatului de judecare în procedură simplificată, inclusiv în situația unei recunoașteri integrale a faptelor imputate, în circumstanțele în care nu sunt lămurite pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, și consideră că soluționarea cauzei nu poate avea loc exclusiv pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fiind necesară judecarea potrivit procedurii de drept comun.

19. Așadar, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală asigură un echilibru just între celeritatea soluționării cauzelor penale și necesitatea garantării dreptului la apărare și la un proces echitabil, fără a aduce atingere principiilor constituționale invocate.

20. Referitor la invocarea, de către autorul excepției, a Deciziei nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, Curtea constată că această decizie vizează interpretarea și aplicarea unitară a normelor de drept procesual penal privind procedura simplificată, subliniind necesitatea recunoașterii totale a faptelor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective. Mai exact, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura simplificată nu poate fi aplicată atunci când există divergențe între forma de vinovăție reținută de procuror și cea recunoscută de inculpat.

21. Totuși, Curtea constată că această decizie nu are incidență asupra constituționalității dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, ci clarifică modul de interpretare și aplicare a acestora în practica judiciară. Astfel, recunoașterea totală a faptei, inclusiv a elementului subiectiv, constituie o condiție de admisibilitate a procedurii simplificate, stabilită la nivel de drept comun, iar neîndeplinirea acestei condiții atrage inaplicabilitatea procedurii, și nu neconstituționalitatea textului legal.

22. Prin urmare, față de cele menționate, Curtea constată că textul criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, întrucât procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii oferă toate garanțiile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare de către inculpat. Exercitarea acestui drept rămâne pe deplin asigurată, inculpatul având posibilitatea de a opta pentru procedura de drept comun și de a propune probe, potrivit art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, dreptul de a solicita procedura accelerată de judecare a cauzelor penale nu are valoare de drept fundamental, ci reprezintă o opțiune procesuală pe care inculpatul o poate exercita strict în condițiile și limitele expres prevăzute de lege.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragomir Ionuț Alexandru în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 28 din Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Alina Oprișan

-----