SENTINȚA CIVILĂ nr. 49 din 23 martie 2023 referitoare la acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ

Dosar nr. 603/36/2022

Complet pentru cauze de contencios administrativ și fiscal

Președinte - (…)

Grefier - (…)

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (...), cu domiciliul în ... și cu domiciliul procesual ales la (…), în contradictoriu cu pârâtul Președintele României - Administrația Prezidențială, cu sediul în București, Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr. 1-3, având ca obiect anulare act administrativ - anulare în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022 (poziția nr. 12 din anexă).

Acțiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform Chitanței seria 60428/2022 nr. 0273862 din 28.10.2022 (fila 11 dosar).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat XX pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 12 din dosar, lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 153 și următoarele din Codul de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art. 223 din Codul de procedură civilă.

Menționează că la data de 27 ianuarie 2023 pârâtul Președintele României (Administrația Prezidențială) a depus note scrise.

Avocat XX pentru reclamant, ca și chestiune prealabilă, solicită a se lua act că la termenul anterior, respectiv fila 86 din dosar, reprezentând Încheierea de ședință din 26 ianuarie 2023, s-a pus în discuție completarea cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată a Prim-ministrului care a contrasemnat decretul, dar și a Secretariatului de stat care a făcut propunerea. Susține că, deși instanța s-a pronunțat în sensul constatării că nu se impune chemarea în judecată a Prim-ministrului, nu apare nicio precizare cu privire la situația juridică în ceea ce privește cadrul procesual pasiv.

Curtea aduce la cunoștință că această soluție, respectiv chemarea în judecată a Prim-ministrului ca contrasemnatar al decretului, a fost gândită din perspectiva punerii în discuție a aplicării art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța apreciind că se poate pune problema discutării unui litisconsorțiu obligatoriu numai în privința Prim-ministrului. În privința Secretariatului de stat este o altă problemă, având în vedere că reprezintă instituția care a emis toată documentația care a stat la baza emiterii decretului și, deși s-a solicitat a se pune în discuție o eventuală lărgire a cadrului procesual, instanța nu a considerat că poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă și nu a mai fost pusă în discuție această chestiune, părțile putând să formuleze cereri privind participarea acestei părți în proces, cereri care nu au fost formulate.

Curtea acordă cuvântul asupra excepției netimbrării invocate prin întâmpinare.

Avocat XX pentru reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției, având în vedere că a fost îndeplinită obligația stabilită în sarcina reclamantului.

Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare.

Avocat XX pentru reclamant, având cuvântul, depune practică judiciară la dosar, constând în hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel Constanța și Curtea de Apel București. Solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Partea adversă a invocat inadmisibilitatea cererii din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu referire la dispozițiile art. 126 din Constituția României. A avansat Administrația Prezidențială teoria potrivit căreia ar fi vorba despre un fine de neprimire, pentru că aceste dispoziții la care s-a făcut referire s-ar sustrage controlului de legalitate pe calea contenciosului, fiind acte administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. Pentru combaterea unei astfel de teorii, reclamantul a făcut referire la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004, care definesc ceea ce înseamnă acte care privesc raporturile cu Parlamentul și vizează actele emise de autoritatea publică în exercitarea atribuțiilor constituționale sau cele prevăzute de o lege organică în raporturile de natură politică cu Parlamentul, prin urmare, ceea ce instanța trebuie să verifice este dacă, din perspectiva efectelor și a naturii lor juridice, a obiectului acestui act administrativ, se poate discuta de existența unei interferențe cu sfera politicului, fiind foarte clar că în multitudinea competențelor pe care le are Președintele României se regăsesc o serie de decrete, dar nu toate dintre competențele date în atribuția președintelui României se soluționează sau sunt finalizate cu decrete care sunt sustrase controlului de legalitate. Prin urmare, ce este important este dacă, într-adevăr, în legătură cu modul de emitere a acestui decret se poate afirma că există vreo legătură cu atribuțiile privind natura sau sfera politicului cu Parlamentul ori în cauză se face vorbire despre un decret emis de către Președintele României pentru retragerea calității de Luptător cu Rol Determinant pentru persoana reclamantă, dar care nu are absolut nicio interferență cu sfera politicului și atunci nu se mai poate susține cu temeinicie că sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a), care sustrag controlului de legalitate astfel de acte administrative, ci, dimpotrivă, astfel de acte administrative sunt supuse controlului de legalitate în cauza dedusă judecății. Depune la dosar practică judiciară.

Curtea, deliberând asupra excepției netimbrării invocate prin întâmpinare, respinge excepția, motivat de faptul că reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 11 dosar.

Curtea, deliberând asupra excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare, respinge excepția, având în vedere că față de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 actul contestat în prezenta cauză nu reprezintă un act administrativ care privește relația cu Parlamentul, astfel cum aceste acte sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu orice decret emis de Președintele României în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Constituție, chiar dacă este contrasemnat de Primul ministru, reprezintă act care vizează raporturile de natură politică cu Parlamentul.

În consecință, decretul emis de Președintele României, care face obiectul prezentei acțiuni, poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ în baza Legii nr. 554/2004.

Curtea acordă cuvântul în probațiune.

Avocat XX pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, învederând că nu mai există alte înscrisuri sau alte probe în legătură cu acest decret.

Curtea, deliberând asupra probatoriului, încuviințează proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată. Constată administrată proba cu înscrisuri prin depunerea acestora la dosar. Constată, de asemenea, depunerea de către instituția Administrației Prezidențiale a documentației aferente decretului contestat.

În temeiul dispozițiilor art. 392 NCPC, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului acțiunii.

Avocat XX pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea în parte a Decretului nr. 1.068 din 1.08. 2022, respectiv a poziției nr. 12 din anexa 1 la decretul emis de pârât, cuprinzând lista persoanelor cărora le-a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, pe cale separată.

În esență, arată că fundamentul legal al acestui decret, cu trimitere la anexa Decretului nr. 1.068, motivarea acestuia constă în aceea că retragerea titlului s-a realizat în baza unei hotărâri judecătorești definitive de respingere a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant. La fila 93 din dosar se regăsesc note de ședință, unde, în mod surprinzător, Administrația Prezidențială a recunoscut faptul că sesizarea este nelegală, dar că aceasta este făcută de Secretariatul de stat.

Arată că în ceea ce privește nelegalitatea emiterii decretului în privința reclamantului, din perspectiva încălcării flagrante a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2), respectiv autoritate de lucru judecat, și art. 434 din Codul de procedură civilă, respectiv forța probantă a hotărârii, Administrația Prezidențială a luat drept valabilă o hotărâre pronunțată de Tribunalul Constanța - Sentința civilă nr. 951/iunie 2019 - prin care reclamantul a formulat o cerere care avea cu totul alt obiect, respectiv obligația de a face, și, într-adevăr, în acel dosar, instanța a respins cererea ca fiind lipsită de obiect, motivul fiind cu totul și cu totul altul. Administrația Prezidențială nu a înțeles sub nicio formă raționamentul gândirii judecătorului care a motivat această hotărâre, pentru că în esență instanța spune că, având în vedere că până la data soluționării acestui dosar a fost emisă pe cale administrativă Decizia nr. 336 din 28 mai 2019, prin care s-a constatat de către comisia legal învestită că reclamantul îndeplinește condițiile pentru acordarea calității de Luptător cu Rol Determinat, a apreciat că dreptul a fost deja valorificat, fiind lipsită de obiect cererea și nu s-a mai pronunțat pe fond. Arată că hotărârea pe care a invocat-o, care a stat la baza propunerii înaintate de SSRML și care nu a fost verificată, astfel cum ar fi fost normal, de către Administrația Prezidențială, nu constituie unul dintre elementele de noutate, astfel cum sunt definite de lege, respectiv de art. 49 alin. (2) lit. a), b), c) din HG nr. 1.412/2004.

A doua chestiune constă în subzistența și incidența și în momentul de față, dar și la momentul emiterii decretului, a efectelor deciziei emise de către comisia legal învestită cu prerogativa de a constata calitatea de Luptător cu Rol de Determinant. În anul 2019, ca urmare a unei cereri formulate de către reclamant, s-a luat în discuție verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 341/2004 și i s-a dat câștig de cauză, în sensul în care, în unanimitate, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile și s-a decis deținerea calității de Luptător cu Rol Determinant. Această decizie a fost urmată de emiterea decretului de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, fiind vorba de Decretul nr. 1.053/2019 emis tot de Președintele României, act care nu a fost niciodată revocat. Decizia comisiei nu a fost niciodată contestată sau infirmată juridic, fiind vorba de un act administrativ care produce efecte și în condițiile în care a fost constatată odată îndeplinirea calității de Luptător cu Rol Determinant și îndeplinirea condițiilor legale, în mod nelegal SSRML a făcut propunerea și instituția Președintelui României, prin aparatul său de specialitate, a emis decretul contestat.

Cel de-al treilea motiv de nelegalitate avut de reclamant în vedere vizează încălcarea procedurii legale prevăzute de art. 49 alin. (2) și art. 49^1 alin. (2) lit. a), b), c) din HG nr. 412/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și de art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, în sensul în care există și poziția procesuală a Administrației Prezidențiale, care a admis că propunerea este nelegală pentru că nu se întemeiază pe niciun fel de hotărâre dintre cele trei, de constatare a neîndeplinirii condițiilor privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant.

Solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

CURTEA,

asupra cererii în contencios administrativ

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 3.11.2022 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul (...) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, anularea în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, respectiv a poziției nr. 12 din anexa la decret, cuprinzând lista persoanelor cărora le-a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, numai în ceea ce privește retragerea titlului reclamantului.

În fapt, se arată că prin Decretul nr. 1.068/1.08.2022, emis de Instituția Președintelui României, s-a dispus retragerea titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziția nr. 12 din anexă.

Decretul atacat a avut la bază o propunere întocmită de instituția Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin care a fost transmisă către Instituția Președintelui României o listă pentru un număr de 19 persoane, printre care și reclamantul, cuprinzând persoanele pentru care Comisia art. 49, constituită în baza Ordinului nr. 2/2022, a propus anularea certificatelor și retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.

Împotriva Decretului nr. 1.068/1.08.2022 a formulat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, solicitând anularea (revocarea) decretului și repunerea în situația anterioară, prin emiterea unui decret prin care să îi fie conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.

Prin Adresa nr. SG/11.572/22.09.2022 emisă de Administrația Prezidențială prin Secretariatul general i-a fost comunicat răspunsul instituției prezidențiale la plângerea sa administrativă prealabilă, în sensul că aceasta i-a fost respinsă ca neîntemeiată, cu mențiunea expresă că „motivarea decretului se regăsește în anexa acestuia, iar retragerea titlurilor s-a realizat în baza hotărârilor judecătorești definitive de respingere a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant“, precum și că „decretul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice și, în consecință, nu mai poate fi revocat“.

Potrivit reclamantului, în cazul său a fost indicată în anexa decretului, la poziția nr. 12, existența Sentinței civile nr. 951/13.06.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6.357/118/2018.

Susține reclamantul următoarele motive de nelegalitate privind Decretul nr. 1.068/1.08.2022, respectiv a poziției nr. 12 din anexă, astfel:– nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziția nr. 12 din anexă, prin raportare la încălcarea flagrantă și nepermisă de către emitentul actului atacat a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) și art. 434 din Codul de procedură civilă (forța probantă a hotărârii).

Prin Sentința civilă nr. 951/13.06.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6.357/118/2018, s-a dispus, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, respingerea excepției inadmisibilității cererii, ca nefondată, și respingerea cererii completate și precizate, formulată de reclamantul (...), ca nefondată.

Contrar motivării complet eronate reținute de emitentul decretului contestat, în realitate, hotărârea judecătorească la care se face trimitere expresă, respectiv Sentința civilă nr. 951/2019 pronunțată în Dosarul nr. 6.357/118/2018 al Tribunalului Constanța, definitivă prin nerecurare, nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prevăzute în mod expres și limitativ de art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Instituția Președintelui României, în calitate de emitent al actului contestat, a refuzat să aibă în vedere aspectul esențial consemnat de instanță în considerentele hotărârii judecătorești menționate anterior, și anume că: „... se observă că prin comunicarea Deciziei nr. 336/28.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, în baza procesului-verbal nr. 18/Comisie/212/28.05.2019, încheiat cu ocazia ședinței de lucru, că... cererea reclamantului a fost admisă în unanimitate de voturi. În acest context, solicitarea reclamantului, de obligație de a face, a rămas fără obiect, întrucât prin reverificarea dosarelor și luarea unei soluții pe cale administrativă instanța nu mai are atributul judiciar de verificare și analiză a condițiilor de admisibilitate a unei astfel de solicitări - efectul depunerii cererii și analiza documentației aferente depuse de către reclamant fiind deja supusă controlului comisiei specializate și soluționată“.

Așadar, pârâtul Președintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului său de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziția nr. 12 din anexa la Decretul nr. 1.068/2022, a încălcat în mod nepermis dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) și art. 434 din Codul de procedură civilă (forța probantă a hotărârii), reținând și validând motivarea contrară legii, potrivit căreia: „retragerea titlurilor s-a realizat în baza hotărârilor judecătorești definitive de respingere a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant“.

Contrar acestui mod vădit greșit de interpretare și aplicare a efectelor definitive ale Sentinței civile nr. 951/2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.357/118/2018 al Tribunalului Constanța, în realitate, hotărârea judecătorească invocată în anexa la poziția nr. 12 la Decretul nr. 1.068/2022 a tranșat în legătură cu obligația de a face numai asupra rămânerii cererii fără obiect, în raport cu motivarea că prin Decizia nr. 336/28.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 cererea reclamantului a fost admisă în unanimitate de voturi.

În cazul său nu a existat și nu există nici în prezent o hotărâre judecătorească definitivă de respingere pe fond a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant, ci dimpotrivă, însă există și subzistă și în prezent efectele juridice ale Deciziei nr. 336/28.05.2019 (poziția nr. 32), prin care cererea reclamantului de acordare a calități de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant a fost admisă în unanimitate de voturi.

Întrucât efectul autorității de lucru judecat privește, potrivit legii procesual civile [art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă], atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină și cum această decizie civilă definitivă are forța probantă a unui înscris autentic (art. 434 din Codul de procedură civilă), rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia Decretul nr. 1.068/1.08.2022, respectiv poziția nr. 12 din anexa la decret, a fost emis cu încălcarea și nesocotirea evidentă a acestor dispoziții legale imperative, ce atrag nelegalitatea parțială a decretului atacat, respectiv numai în partea care privește poziția nr. 12 din anexa la decret.

– nelegalitatea prin raportare la efectele juridice valabile ale Deciziei nr. 336/28.05.2019 (poziția nr. 32), emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 336/28.05.2019 (poziția nr. 32) emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în unanimitate cererea reclamantului, înregistrată cu nr. 18/LRD/3.569/4.05.2015, de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.

Motivarea reținută de pârâtul Președintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului, este complet eronată, în condițiile în care intră în coliziune directă cu efectele Deciziei nr. 336/28.05.2019 (poziția nr. 32), care subzistau atât la momentul formulării propunerii de retragere a titlului său, cât și la data emiterii decretului de retragere.

Având în vedere aspectul esențial al validității și în prezent al efectelor acestei decizii, care a constatat că, în ceea ce îl privește pe reclamant, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, dar și împrejurarea că această decizie nu a fost niciodată contestată judiciar, revocată sau anulată în mod definitiv de o instanță judecătorească, fiind intrată în circuitul civil, rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia, și sub acest aspect, decretul prezidențial atacat a fost emis cu încălcarea și nesocotirea evidentă a efectelor valide ale acestei Decizii nr. 336/28.05.2019, adoptată de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, aspect ce determină în egală măsură nelegalitatea parțială a actului administrativ contestat.

– nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziția nr. 12 din anexă, prin raportare la vădita încălcare a procedurii legale instituite de prevederile art. 49 alin. (2) și art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (absența hotărârii de anulare a certificatului emisă de instanța de contencios).

Potrivit art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare, „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 va proceda la anularea certificatelor respective și va propune Președintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora“.

Contrar obligației legale pe care pârâtul Președintele României o avea în calitate de emitent al decretului prezidențial, de a verifica în prealabil apariția și existența unor elemente de noutate, a decis, în mod vădit nelegal și cu încălcarea dispozițiilor legii, emiterea decretului de retragere a titlului reclamantului cu toate că nu se afla în niciuna dintre situațiile legale prevăzute de art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Prin sintagma elemente de noutate se înțelege: a) hotărârile judecătorești definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; b) hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare; c) hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus anularea certificatului“.

Cu alte cuvinte, legalitatea emiterii decretului prezidențial de retragere a titlului nu este lăsată de legiuitor la aprecierea subiectivă a Instituției Președintelui României, ci legalitatea acestei măsuri este condiționată de respectarea de către pârât întocmai a procedurii legale instituite de art. 49 alin. (2) și art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În ipoteza în care nu există în cazul său o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a certificatului, emisă în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (hotărâre de anulare a certificatului emisă de instanța de contencios), rezultă că Decretul nr. 232/2022, poziția nr. 12 din anexa nr. 1, este nelegal, impunându-se o soluție de anulare în parte a acestuia.

Cu alte cuvinte, în mod nelegal și în regim de exces de putere s-a procedat în cazul său la emiterea Decretului nr. 1.068/2022, poziția nr. 12 din anexă, în absența oricărei hotărâri judecătorești definitive de natura celor prevăzute de art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, invocă dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) și c), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată, art. 430 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă și art. 434 din Codul de procedură civilă; art. 49 alin. (2) și art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă și art. 453 din Codul de procedură civilă.

2. Întâmpinarea

Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentant al Președintelui României, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția netimbrării cererii, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a Decretului nr. 1.068/2022, din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și a art. 126 din Constituția României.

Sub aspect procedural, se susține necesitatea stabilirii cadrului procesual, din perspectiva necesității introducerii în cauză a Prim-ministrului.

Învederează instanței dispozițiile art. 100 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) și (2), articolul 92 alineatele (2) și (3), articolul 93 alineatul (1) și articolul 94 literele a), b) și d) se contrasemnează de primul-ministru“.

Așadar, din categoria decretelor ce sunt supuse regulii contrasemnării de către Prim-ministru fac parte și decretele emise pentru conferirea de decorații și titluri de onoare, Decretul nr. 232/2022 fiind contrasemnat de către Prim-ministru, în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României.

Contrasemnarea decretului dă actului respectiv o motivație mai solidă și antrenează, de regulă, răspunderea juridică a celui care a contrasemnat actul, aceasta fiind o condiție de validitate a actului.

Față de această situație de fapt și de drept, supune atenției prevederile art. 16^1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd următoarele: „Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.“

În consecință, solicită a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a Prim-ministrului, respectiv ca reclamantul să precizeze dacă înțelege sau nu să completeze cadrul procesual pasiv în prezentul dosar.

Cu privire la prevederile textului legal invocat, respectiv art. 16^1 din Legea nr. 554/2004, face mențiunea expresă că pârâta, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, nu solicită introducerea în cauză a Prim-ministrului, întrucât reclamantul este cel care are, în primul rând, interesul ca hotărârea pe care urmărește să o obțină să fie opozabilă și acestuia.

În situația în care reclamantul nu își precizează punctul de vedere cu privire la stabilirea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a Prim-ministrului, consideră că s-ar impune aplicarea de către instanță a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 16^1 teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, respectiv respingerea acțiunii fără a intra pe fondul cauzei.

Se solicită, de asemenea, stabilirea cadrului procesual din perspectiva necesității introducerii în cauză a Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 nr. 1.553/9.02.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant (Secretariatul de stat).

În cuprinsul Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 341/2004), se prevăd următoarele: la art. 5 alin. (5) - „(5) Secretariatul de Stat face propuneri Președintelui României pentru acordarea titlurilor“; la art. 8 alin. (6) - „(6) În cazul anulării unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Președintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia“; la art. 9 alin. (5) - „(5) Secretariatul de Stat va înainta periodic Președintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

În consecință, pentru acordarea sau retragerea unui titlu prin decret al Președintelui României, în condițiile Legii nr. 341/2004, trebuie să existe o propunere a Secretariatului de stat. În absența acesteia, decretul nu se poate emite, serviciile din subordinea Președintelui României neavând atribuția legală (și nici posibilitatea efectivă) de a analiza și constata care dintre persoane îndeplinește sau nu condițiile pentru acordarea sau retragerea titlului.

În concret, așa cum se va arăta/dezvolta și la apărările pe fondul cauzei, emiterea decretului a cărui anulare se solicită în prezentul dosar s-a realizat ca urmare a Adresei (propunerii) Secretariatului de stat nr. 1.553 din 9.02.2022, înregistrată la Cancelaria ordinelor din cadrul Administrației Prezidențiale cu nr. CA/223/10.02.2022.

Consideră necesară, așadar, introducerea în cauză a Secretariatului de stat, autoritate care a formulat propunerile în baza cărora s-a emis decretul contestat, pentru a-și susține aceste propuneri.

Cu privire la excepția netimbrării cererii se solicită admiterea excepției, motivat de faptul că la prezenta cerere de anulare a Decretului nr. 1.068/2022 nu a fost anexată dovada achitării taxei de timbru.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de anulare se arată că, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (2) din Constituție, unele decrete ale Președintelui se contrasemnează de Prim-ministru. Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale“. Așa fiind, în măsura în care, prin obiectul de reglementare, decretele Președintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

O interpretare contrară ar însemna că instanțele judecătorești învestite cu exercitarea controlului de legalitate sar substitui prerogativelor constituționale ale Președintelui României, ceea ce este în evidentă contradicție cu prevederile legale și ar echivala cu negarea atribuțiilor constituționale proprii ale Președintelui României, care ar deveni atribuții comune/partajate cu instanțele judecătorești. Din această perspectivă, opinează că pentru acest tip de decret, instanțele judecătorești nu au vreo competență de control și cenzură.

Decretele Președintelui emise în exercitarea atribuției constituționale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituție nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și Parlament, pe de altă parte, și în consecință, potrivit art. 1 alin. (4)3 din Constituție, nu sunt cenzurabile de către instanțele judecătorești pe calea contenciosului administrativ.

De altfel, prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție „se limitează numai la reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc“.

Președintele României exercită atât atribuții constituționale, cât și atribuții legale. În privința celor constituționale, jurisprudența Curții Constituționale a recunoscut că, în exercitarea prerogativelor sale, Președintele României se bucură în unele cazuri de putere discreționară, iar în altele de o largă putere de apreciere cu privire la îndeplinirea unor standarde legale. Principiul supremației Constituției, proclamat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, interzice ca instanțele de judecată să se poată pronunța asupra unei atribuții constituționale ce implică analiza exclusivă a emitentului actului.

Prin contrasemnarea decretului, prim-ministrul, în acord cu rolul său constituțional, dar și cu jurisprudența constituțională, a efectuat un control de legalitate și oportunitate cu privire la decretul Președintelui României.

În motivarea și susținerea acestei excepții a inadmisibilității apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 285 din 21 mai 2014, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit natura juridică și efectele contrasemnării unui decret al Președintelui României.

În acest sens, atât doctrina, cât și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție au considerat că rațiunea obligației de a se contrasemna decretele de către Prim-ministru constă tocmai în exercitarea unui control parlamentar indirect, fie pe calea unei interpelări, fie a unei moțiuni.

În acest context, ținând seama de modul de edictare a decretului, cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin. (2) din Constituția României, apreciază în sensul în care Decretul Președintelui României nr. 1.068/2022 reprezintă un act administrativ exceptat de la posibilitatea legală de a fi contestat în fața instanțelor de contencios administrativ, fapt care face imposibile supunerea sa controlului judecătoresc și, implicit, aplicarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește suspendarea efectelor sale.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de anulare parțială a Decretului nr. 1.068/2022, ca neîntemeiată.

În cuprinsul anexei la Decretul nr. 1.068/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 1.08.2022, la poziția nr. 12, se regăsește numele reclamantului, căruia i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, conferit prin Decretul nr. 1.053 din 10 decembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1000 din 12 decembrie 2019.

Decretul nr. 1.068/2022 a fost emis în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) și ale art. 100 din Constituția României, republicată, ale Legii recunoștinței pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cu titlu prealabil, subliniază faptul că cererea reclamantului, prin care solicită anularea Decretului Președintelui României nr. 1.068/2022, se întemeiază pe critici referitoare la activitatea Secretariatului de stat, fără a aduce în discuție niciun alt motiv referitor la pretinsa nelegalitate a decretului.

Față de susținerile reclamantului arată că Decretul nr. 1.068/2022, prin care s-a retras titlul de Luptător cu Rol Determinant, are la bază Adresa nr. 18/6.446/7.07.2022 a Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant pentru un număr de 18 persoane din anexa Decretului Președintelui României nr. 1.053/2019; Procesul-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 46/2022 din data de 8.06.2022; Procesul-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 46/2022 din data de 5.07.2022; Sentința civilă nr. 880 din 12.02.2019, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 35.520/3/2018.

Din documentele înaintate de Secretariatul de stat rezultă că această sentință a rămas definitivă la data de 23.02.2022, prin admiterea, de către Curtea de Apel București, a excepției perimării recursului declarat de (...).

În cuprinsul Adresei Secretariatului de Stat nr. 18/6.446/7.07.2022 se menționează următoarele: „cele 18 persoane au titluri de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant emise prin

Decretul nr. 1.053 din 10 decembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1000 din 12 decembrie 2019, au hotărâri judecătorești definitive de respingere a cererii privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant, au certificatele tipărite și eliberate, figurează cu indemnizații în plată la Casele de pensii“.

Reclamantul din prezentul dosar se regăsește la poziția nr. 12 a tabelului anexă. În acest sens învederează instanței soluția rămasă definitivă, Sentința nr. 951/2019 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 6.357/118/2018.

Din perspectiva actului administrativ contestat, aceste elemente se circumscriu motivării actului administrativ, fiind îndeplinită, din acest punct de vedere, această condiție de legalitate. Invocarea temeiului legal și precizarea faptului că retragerea titlurilor are loc ca urmare a existenței unor hotărâri judecătorești definitive reprezintă motivarea în sine a decretului atacat.

În privința Decretului nr. 1.068/2022, acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) și ale art. 100 din Constituția României, republicată, și ale Legii recunoștinței pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a Propunerii SSRML nr. 6.446/7.07.2022, înaintată de Secretarul de stat al SSRML la data de 14.07.2022 și având la bază procesele-verbale ale ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 2/2022.

Secretariatul de stat a înaintat Președintelui României propunerea referitoare la emiterea unui decret privind retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.

Toate aceste documente menționate reprezintă documentația care a stat la baza emiterii Decretului nr. 1.068/2022, actul administrativ contestat și pretins a fi nemotivat, astfel încât ele în sine reprezintă o motivare a oportunității emiterii actului.

În ceea ce privește emiterea decretului Președintelui trebuie menționat faptul că există o procedură prealabilă, o operațiune administrativă clar conturată, care se desfășoară anterior emiterii acestuia, la nivelul instituțiilor abilitate de lege, respectiv al secretariatului, după cum urmează: anterior înaintării către Președintele României a propunerii de atribuire a titlurilor, secretariatul analizează cererile și verifică dosarele persoanelor care solicită acordarea calității prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 și tot secretariatul eliberează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004; după realizarea îndeplinirii condițiilor legale, Secretariatul de stat înaintează Președintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise.

În vederea emiterii decretului și publicării acestuia în Monitorul Oficial, anterior înaintării către Președintele României a propunerilor de retragere a titlurilor, secretariatul procedează la analizarea situațiilor apărute după data emiterii decretului de conferire a titlului, mai exact, verifică dacă nu au intervenit fapte care să schimbe situația juridică inițială; după analizarea condițiilor legale, secretariatul înaintează Președintelui României propunerile de retragere a titlurilor, în vederea emiterii decretului și publicării acestuia în Monitorul Oficial.

În prezenta cauză, secretariatul a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile anexate referatului și a apreciat că cele 18 persoane au hotărâri judecătorești definitive de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant, iar printre acestea se regăsește și reclamantul, la poziția 12 a tabelului.

Conform legii, în situația în care persoanele nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, secretariatul retrage certificatul acordat.

În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de stat înaintează Președintelui României propunerea de retragere a titlului atribuit, iar Președintele României, ca urmare a primirii acesteia, ia act și emite decretul de retragere a titlului.

În baza încrederii cu care instituția abilitată de lege a fost învestită să facă propuneri în vederea emiterii decretului de către Președintele României (de atribuire sau de retragere a titlului), a dispozițiilor legale care îi reglementează obiectul de activitate, precum și a propriilor verificări cu privire la fapte intervenite, respectiv a hotărârilor judecătorești definitive de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant și care au schimbat situația juridică, Secretariatul de stat, în prezenta cauză, a apreciat că reclamantul nu mai îndeplinește cerințele legale și, în consecință, a înaintat propunerea de retragere a titlului către Președintele României.

Cu privire la operațiunea administrativă de verificare efectuată de către Secretariatul de stat, referitoare la hotărârile judecătorești definitive de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant, această operațiune presupune o analiză din următoarea perspectivă: dacă hotărârea judecătorească în discuție vizează persoana asupra căreia s-a modificat situația juridică, intervenită ulterior momentului emiterii decretului de acordare a titlului; dacă obiectul hotărârii judecătorești are legătură cu aspecte legate de acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant a persoanei în cauză; dacă hotărârea judecătorească este definitivă sau a rămas definitivă prin nerecurare.

Prin urmare, referitor la îndeplinirea condițiilor legale cu privire la orice persoană care se află în situația care se analizează, secretariatul este ținut să realizeze verificarea cerințelor legale, să ia decizia de a formula și înainta propunerea de retragere, această activitate nefiind atributul Președintelui României.

Legea nr. 341/2004 nu instituie nicio obligație de natură procedural-administrativă în sarcina Președintelui României ori a Administrației Prezidențiale, în calitate de reprezentantă a Președintelui.

Aceste atribuții legale aparțin în exclusivitate altui subiect de drept calificat, titularului prevăzut de lege - secretariatul, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituție își asumă răspunderea cu privire la conținutul propunerii transmise către Președintele României.

Activitatea pe care Administrația Prezidențială o poate desfășura în ceea ce privește acordarea/retragerea calității de revoluționar este prevăzută în mod exclusiv în Normele metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1.412/2004: „Art. 7 alin. (3) - în vederea atribuirii titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1943-1989 înaintează periodic Administrației Prezidențiale atât propunerile privind persoanele cărora le-a fost aprobată cererea privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant, în vederea eliberării noului certificat, cât și propunerile privind persoanele cărora le-au fost preschimbate certificatele. În vederea asigurării transparenței actelor administrative, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 are obligația postării pe site a fiecărei solicitări către Administrația Prezidențială.“

Administrația Prezidențială nu poate efectua activități suplimentare și nici nu poate formula către Secretariatul de stat solicitări care excedează cadrului legal, în ciuda celor considerate de către reclamant, având în vedere faptul că Administrația Prezidențială ființează și funcționează exclusiv cu respectarea principiului legalității.

Mai mult, cu ocazia emiterii decretelor care au la bază propuneri din partea altor instituții, Președintele României acționează în baza prezumției legalității, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate. Așadar, câtă vreme propunerea Secretariatului de stat nu a fost retrasă, nu i se poate imputa Președintelui României că a emis un act nelegal.

Președintele României a acționat cu bună-credință în vederea emiterii decretului, în baza unei propuneri legale, formulate de secretariat, conform procedurii instituite. Propunerea secretariatului, fiind act administrativ, beneficia, la data comunicării către Președintele României, de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, fiind titlu executoriu.

Eventuala neexecutare a acestui act administrativ (respectiv neemiterea decretului de retragere a titlului) ar fi fost contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională.

A induce ideea că există o culpă și în sarcina emitentului decretului de retragere a calității de Luptător cu Rol Determinant în Revoluția din Decembrie 1989, respectiv a Președintelui României, înseamnă a admite că acesta nu ar mai trebui, în activitatea de emitere/retragere a decretelor, să opereze cu prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate a propunerilor venite din partea altor instituții, lucru care ar echivala cu o ingerință a Președintelui României/Administrației Prezidențiale în activitatea acestor instituții, precum și o încălcare a prerogativelor legale și constituționale ale Președintelui României.

În acest context reiterează faptul că Președintele României, cu ocazia exercitării prerogativei constituționale de acordare sau de retragere a unui titlu sau a unei decorații, în baza unei propuneri, nu poate face o evaluare a modului în care autoritatea care are dreptul de a formula acea propunere a evaluat situația de fapt și de drept.

De asemenea, Președintele României, cu ocazia exercitării prerogativei constituționale de retragere a unui titlu (în baza unei propuneri ca urmare a unei soluții date de o instanță de judecată), nu poate face o evaluare a modului în care instanțele judecătorești au soluționat dosarele, a temeiniciei considerentelor care au stat la baza soluționării acestor dosare, întrucât o asemenea evaluare ar echivala cu o ingerință nepermisă în activitatea puterii judecătorești și ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.

Pentru argumentele prezentate, solicită a se constata că Decretul nr. 1.068/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 1 august 2022, prin care reclamantului i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor constituționale și legale aplicabile și, pe cale de consecință, solicită respingerea cererii de anulare a acestui act administrativ, ca neîntemeiată.

În drept invocă dispozițiile art. 94 lit. a) și art. 100 din Constituția României, republicată, ale Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată, Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1.412/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

3. Cu privire la stabilirea cadrului procesual pasiv, prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 26.01.2023 instanța a constatat, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii, că în cauză nu se impune aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă în ceea ce privește necesitatea introducerii în cauză a Prim-ministrului.

Excepția netimbrării, precum și excepția inadmisibilității cererii, invocate prin întâmpinarea pârâtului, au fost respinse în ședința publică din data de 23.03.2023, pentru argumentele arătate.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind înaintată întreaga documentație care a stat la baza emiterii Decretului nr. 1.068/1.08.2022, poziția nr. 12 din anexă, privind pe reclamantul (...).

4. Acțiunea este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele argumente

Prin Decretul nr. 1.068/1.08.2022 a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ persoanelor prevăzute în anexa parte integrantă a decretului, la poziția nr. 12 fiind nominalizat reclamantul (...) și făcută mențiunea că hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost respinsă cererea de acordare a calității de LRD este reprezentată de Sentința civilă nr. 951/13.06.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6.357/118/2018.

Emiterea decretului a avut la bază propunerea formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin Adresa înregistrată cu nr. 6.946/7.07.2022, însoțită de hotărârile judecătorești invocate în propunere și de procesele-verbale ale ședințelor Comisiei nr. 49, constituită în baza Ordinului nr. 46/2022, în vederea aplicării prevederilor art. 49 din HG nr. 1.412/2004.

Potrivit prevederilor HG nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, art. 49 alin. (2), „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective și va propune Președintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora“.

Conform dispozițiilor art. 49^1 alin. (2), „Prin sintagma elemente de noutate se înțelege: a) hotărârile judecătorești definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;

b) hotărârile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;

c) hotărârile judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului“.

Așadar, având în vedere prevederile menționate, s-a apreciat că reclamantul (...) se află în situația prevăzută de art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, întrucât prin Sentința civilă nr. 951/13.06.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6.357/118/2018 s-a constatat că acesta nu mai îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 341/2004, fiindu-i respinsă în mod definitiv cererea privind obținerea calității de Luptător cu Rol Determinant.

Rezultă însă din considerentele hotărârii judecătorești definitive, care a stat la baza propunerii retragerii titlului, că instanța a constatat că cererea reclamantului (...), de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, a fost soluționată prin admitere, prin Decizia nr. 336/28.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și, astfel, nu există un refuz al autorității de emitere a certificatului, acest lucru fiind numai o chestiune de aplicare a Deciziei nr. 336/2019.

Așadar, hotărârea judecătorească nu respinge cererea de acordare a calității de Luptător cu Rol Determinant pe fond, astfel cum a reținut Secretariatul de stat, ci respinge cererea de obligare la emiterea noului certificat, pentru argumentele de fapt și de drept menționate în mod clar în considerentele hotărârii, argumente care nu țin de îndeplinirea sau nu a condițiilor legale prevăzute de Legea nr. 341/2004.

În această situație se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, reclamantul (...) nefiind în situația neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, având în vedere, distinct de hotărârea judecătorească menționată, că nu s-a făcut dovada că Decizia nr. 336/28.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a fost revocată sau anulată.

Din acest punct de vedere, Decretul nr. 1.068/1.08.2022, în privința poziției nr. 12 din anexă, este nelegal, situația juridică constatată prin Sentința civilă nr. 951/13.06.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6.357/118/2018 fiind opusă celei învederate de Secretariatul de stat.

Întrucât emiterea actului administrativ care produce efectul juridic al retragerii titlului de LRD deja recunoscut anterior este reprezentată de decretul emis de Președintele României, propunerea Secretariatului de stat fiind operațiunea administrativă prealabilă, considerăm că și pârâtul avea obligația legală, prin serviciile sale specializate, să analizeze propunerea, care a fost și însoțită, de altfel, de hotărârile judecătorești definitive menționate, și să constate că în privința reclamantului nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea decretului de retragere a titlului.

Față de toate aceste argumente, constatând că reclamantul (...) este vătămat prin emiterea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziția nr. 12 din anexă, în baza prevederilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea formulată și va anula în parte Decretul nr. 1.068/1.08.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, emis de Președintele României, numai cu privire la poziția 12 din anexă, referitor la reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (...), cu domiciliul în (...) și cu domiciliul procesual ales la (…), în contradictoriu cu pârâtul Președintele României - Administrația Prezidențială, cu sediul în București, Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr. 1-3.

Anulează în parte Decretul nr. 1.068/1.08.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, emis de Președintele României, numai cu privire la poziția 12 din anexă, referitor la (...).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților astăzi, 23.03.2023.

Președinte,

XX

Grefier,

XX

----